Colinda, colinda, colinda
Mi-au plăcut colindele de cand ma stiu. Singura secventă care ma enerva, erau urătorii care strigau plugusorul între blocuri în dimineata de anul nou. Cand eu aveam stomacul lipit de vezicula biliară, ochii lipiți de pleoape si metabolismul procesa în andante ultimul pahar de vin Pe domnii ceia cu tobe si fluier- pe care majoritatea-i priveau furis de dupa perdele – nu-i aveam deloc la inima, în rest, colindele si…