Morții cu morții, viii…
– Așteaptă-mă, trebuie să fac pipi. – Păntru Dumnezo, nu te poți ține până acasă, unde să faci, în cimitir? Mama pufăie, zâmbește și-mi ia geanta din mână în timp ce eu alerg râzând în josu drumului principal care trece pe lângă cimitir. Revin după un minut, plină de scai pe-un ciorap dar cu problema rezolvată. – Cred că nu m-a văzut nimeni. Doar ăia de departe care vin dinspre…