Crăciun în Valencia

Crăciun în Valencia

el corte inglesCând ajung undeva îmi fac imediat un obicei al locului, obicei de la care mă abat zilnic cât să-mi fie nou și interesant. Dar mențin talpa și pe-o dungă de rutină. Nu îmi fac planuri dinainte, capricioasă la mâncare nu-s, vreau să trăiesc sentimentul de-a fi în altă parte decât „partea“ în care-mi inventez majoritatea zilelor. Nu îmi place să alerg, nu mă grăbesc, nu trebuie să mai ajung undeva. Nu sunt „turista care bifeaza“. Asa ma simt eu cel mai bine, fara un program prestabilit.

Ok, alerg dimineata. Un loc în care pot face puțin jogging e ideal.

* nu mănânc la restaurant. Nu mâncăm la restaurant. Asta am învățat-o cu ani de zile în urmă prin țările arabe unde mai cunoșteam pe unul, altul și adesea mai aveam acces în bucătărie. Îi vedeam pe ospătari sau chelneri cum își sterg nasul cu dosul mâinii și-și văd de lucru. E de mirare de câte ori am văzut asta și în Romania. (in Cluj, la Opera, restaurantul acela cu autoservire de langa Teatru. Tot acolo: nu te scarpini în cap sau ureche si-apoi îmi pui pe tava pâine, servetele, tacâmuri). Sau pun cârpa cu care-au șters mâinile ori chiuveta peste vasele care stau la scurs. Sau, sau…

De câte ori am mâncat musculițe, bondari și… eventual ce-au năpârlit alții? În restaurante recomandate cu 4 stele! Ei, n-am murit, v-am spus că nu-s o răzgâiată. Sigur, asta când @bondarudinsupă nu-i pus la înot cu intenție. Apoi -mâncarea este relativ scumpă și nu văd rostul în a plăti 30-40 euro pentru o masă. Cu banii ăștia chiar putem vedea o piesă de teatru. Sau putem cumpăra ceva iar de gătit, gătim noi.
Asta e regula generală, o și încalc, mai intru la fastfooduri sau ne oprim la un tapas peste zi, aici în Valencia.
Și ce faci dacă n-ai unde găti? Păi în primul rând te gândești la asta când rezervi. Noi am ieșit mereu mai ieftin cu apartament-studio decât cu o camera la hotel și mic dejun inclus.
Cu plăcere mănânc de-ale casei când merg la pensiuni!

Read more