Jan 10 2018
Zona în care locuiesc momentan, oamenii pe care-i întâlnesc momentan

Născusem de două luni, eram cu prefața la profil șifonată rău, auzeam numai ce voiam s-aud. Am înțeles lăuză de colecție. L-am privit adânc în ochii de dincolo de binoclu și am spus: să nu mă mai atinge… Ați văzut că vine 33-ul domle? E cam înghesuială pe trotuar. Oare ce-am vrut să zic? Pfuuuu ce căldură. Vedeți că vă stă o goangă pe tricou.
Și m-am scărpinat într-o ureche.
I s-au și înnegrit ochelarii.
Cam asa e lăuză. De-atunci îl mai văd pe domu-n stație dar nu se mai apropie de mine. Pot să bag mâna-n foc c-arăt mult mai bine decât atunci.Vorbesc mai clar, nu mă mai scarpin în ureche, acum îmi rod unghiile.
Parcul și băbuțele plimbărețe
50% din populația de aici e formată din băbuțele care umblă-n haite primăvara. Că nah, știți că statistic, noi femeile trăim mai mult ca voi. Pentru c-avem capacitatea de-a vă provoca infarcte și accidente vasculare cu poveștile noastre nemuritoare. Pe scurt, vă ftem nervii în câțiva ani și apoi ne plimbăm voioase prin parc cu bastonul. Păi dacă avem pensie și baston, de ce să mai tremurăm împreună, știți voi, pân la adanci bătrâneți? Eh, daaaa, ăștia care supraviețuiți d-a lui Darwin sunteți.