C-o zi înainte ne luăm biletele de bus. CTM ca e cel mai bun. Din otogară.

Ii trântesc o scrisoare medicala sub nas lu Ben Aliul care vindea bilete și-i spun ca-i musai să stăm în spatele șoferului, sa am vizibilitate ca dacă nu, mi se infundă nasu, ochii, capu, mi se încrețește coada în 2 ore jumate darmite în 4. Ben Ali se sperie și-mi jură vizibilitate eternă.

A doua zi, urcăm în bus. Un tinerel, țoc, în spatele șoferului, nu se dă dus nici de ciudă. Stiind ca urmeaza o lupta crancena ca-ntr-o minte sclipitoare de la prea mult soare, insotitorul se retrage la rugamintea mea in spate, unde mai ramasesera locuri.

Poate va intrebati ce m-a „mânat“. Nu, nu păteam nimic daca stateam in spate dar am văzut ca in timp ce ei asteapta sa fie tratati cu respect, considera ca e datoria ta sa-i platesti mereu ca sa-si mute curu, chiar daca ai mai platit odata acelasi serviciu. Soferul: vorbiti cu domnul. Un puțoi de 20 de ani care astepta sa-i dau 2-3 euro sa se mute.

Read more →