Nu îl iubeam, de ce să mă mărit?

E vremea să zâmbim. Acest articol e un pamflet, o telenovela de orășel. Dar mi-am zis că e păcat să-l las în draft

Nu știu de sunt lucruri sunt mai dezagreabile în pseudo-realitatea asociațiilor de persoane traditionale din România decat muierea aproape frumoasă și nemăritată, bărbatul foarte șarmant și însurat, masa de Crăciun fără sarmale și ficăței în whisky.

În vest, daca te întreabă unul dacă ești sau ai fost măritată și spui nu, zice: Bine. Îți arată dinții si eventual, schimbați un număr de telefon. Ori păreri despre ultimul film de la Cineplex.

Aici, nu trebuie să spui nimic, asociațiile de persoane știu. Mai trebuie să afle doar cu cine te (mai) culci ca să poată intui lângă cine te-ai trezit. Că parcă despre asta e măritatu: culcat, sculat.

Bărbații seriosi te întreabă daca nu bei o cafea. Sincer, dacă beam jumate din fiecare ceașcă ce mi s-a oferit de când am venit în oraș, făceam ADHD. Așa că-mi beau cafeaua din expresoru ăla roșu din Auchan iar bărbații serioși au dispărut ca prin minune.

Cei divortați – de când n-ai mai făcut sex-  că cică dragostea trece prin stomac și nu vor să te șocheze. De obicei le spun că-s frigidă și rânjesc dar jumate din cei patru care m-au interogat pe stradă, până acum, nu știau ce-I aia și m-au întrebat dacă pot să-mi recomande vreo marcă sau să-mi care frigideru-n casă.

Ăștia trecuți de 69 de ani, dacă bănuiesc c-ai avut un trecut presărat cu gerontofilie, te invită măcar să le scoți banii din bancomatul de la Banc Prost că ei nu au ochelarii la ei, în rest, e floare la ureche să apese touch scrinu. Extrag sume de-astea care ar trebui să amețească orice mămică suptă de toate puterile de pruncu din dotare. 500 de lei doamnă, scoateți doamnă 700, să fie acolo.

– Ia uitați-vă, îi îndemn de fiecare data, haideți să vă arăt. Nici eu nu știam până acum patru ani. Pun frâna la căruț. Ei se scarpină-n fund sau sub brat: dapoi lăsaț că ș-așhe nu mă știu io. Nu văd. Nu pricep. Nu țân minte. Nu nimeresc.

Read more