Venerez iubirile vesnice. Acelea de 20-30 de ani. Le admir insa pe cele grele si simple. Oneste.

Intre beeperul de la cafea si pachetul de Vogue pe care l-a ascuns consortu- pentru ca stie ca fumez 20 in 4 zile, spun ca ma las si apoi strig ca nu mai am tigari- am citit trei încondeieri sentimentale. Care mi-ar fi adus macar un gâdilat la inimioara, dac-as fi fost o femeie normala, cu vise normale, cu dorinte normale, cu scenarii de care sa trag pana-mi ies fire albe în păr.

Te iubesc pentru ca nu te pot avea

Foarte tarziu mi-am cunoscut sloganul.

Dupa ce am citit Ciresarii de 4 ori, eram fata din castelul in alb- sau invers- mi-l imaginam pe Cristi urcand pe munte, sa ma ia pe mine, unica si cea mai frumoasa femeie din orasul in care ploua de 8 ori pe saptamana.
Cristi a venit, e drept, cu intentia absolut înălbită moral- de a mi-o pune primul (iubirea, ce credeti) – mai erau virgine pe stoc. Dar eu voiam aripi de zapada si fluturasi, un râuleț care curge si un Cristi care sa isi suflece jeansii, sa ma ia pe mine in brate sa nu-mi ud… pantalonii scurti. Oricum, colega mea, Florentina, era available înainte sa stie Mark Zuckenberg ca se va intampla acest lucru.

Cristi nu voia sa ma piarda, drept urmare a venit si belicosul moment cu ti-am dat un inel- dar era prea tarziu, ma saturasem de el, de pupicuri, de nimicul pe care-l aveam în comun.

Am rescris romanul oarecum, in viata mea. Mi-am decapitat Ciresarii tocmai pentru ca voiau sa ma salveze cu forta.

Mai arunc un ochi pe facebook

si văd ca purtatoarea de cuvant a noului presedinte nu e multumita de ce-a gasit la Cotroceni. Nici eu nu sunt multumita că mi se leaga de inima numai personajele pe care nu le pot avea si nu trebuie să le am. Dv aveti solutii, eu nu pot decat sa sper ca nu mă voi reîncarca in Coreea obligata fiind  sa-mi dedic nurii unui sexos precum liderul  Kim Jong-Un.

Read more →