Zile in care-mi tes propriile panze
Am lucrat la ele putin si fara studii prealabile, exaltata de ideea ca intuiam care sunt firele groase pe care ma pot deplasa in siguranta . Dar in loc sa alunec discreta pe drumurile bine stiute am mai pus cate-un picior pe panza subtire si stralucitoare care ducea spre nicaieri. M-am scuturat de responsabilitati si de obligatii si-am colindat haihui tot labirintul de matase. Si ce daca n-o sa mai pot iesi?
Sunt acele zile in care-as ramane langa tine , aproape inocenta , zile in care tu nu ti-ai fi ingropat inca alte iubiri si eu nu le-am distrus pe cele randomizate de destin. Si-n zilele acelea m-as intemnita fara regrete si fara sa stiu daca voi gasi vreodata drumul inapoi. As recunoaste ca esti cel mai frumos barbat de pe pamant si-as fi destul de nepriceputa incat sa cred ca nu ti-au spus altele inaintea mea ca tu esti raiul lor.
Sunt acele zile in care as suspina privindu-te si ti-as marturisi ca dragostea nu moare niciodata si nici n-as baga de seama ca prin asediile carnale, deja am otravit-o.
Acele zile in care as pleca fericita , lasandu-ti tie toate zambetele mele, fara sa imi pese c-ai sa le frangi intr-o carte si-ai sa le uiti acolo, si-o sa le inghesui la repezeala pe-un raft de pe care n-o sa le mai pot lua niciodata inapoi.
Sunt zile in care mi-as putea prinde trupul in aceleasi capcane din care am iesit plina de cenusa si goala de sperante
Fereste-ma de zilele acelea , eu nu pot , ploaia ma poarta spre ele. Toate picaturile reci care se lipesc de porii mei , mi se strecoara in suflet si ma preling spre bataliile pe care le-a castigat deja altcineva.
Tine-ma departe ca sa-mi amintesc ca de fapt dragostea moare . Si inainte de-as da ultima suflare ne trage cu ea, in agonie . Dar nu pe amandoi odata…ci pe fiecare, pe rand.
Tu stii ce senzatie am avut citind randurile acestea? Ca plangi….si mi s-a strans inima….si sper din tot sufletul sa ma insel, sa nu simt…sa nu….
Am plans dar fara lacrimi
Tare frumos ai scris Hapi!
“Ţine-mă departe ca să-mi amintesc că de fapt dragostea moare.”
De ce să nu te ţină însă aproape, ca să-ţi aminteşti că dragostea supravieţuieşte şi ploii din suflet?
Pentru ca eu nu cred ca supravietuieste….
Sigur ca supravietuieste! Sper sa fii bine
Ce frumos ai scris … ma regasesc in randurile tale!
Îţi mulţumesc! Altceva nu pot să spun.
Hapi, mi-era dor de felul ăsta în care spui tu lucrurile. Alte cuvinte sunt de prisos…
🙂
eram obişnuit cu un alt fel de Hapi. parcă mai happy…
dar îmi place cum ţi-ai ţesut cuvintele
E aceeasi. Doar azi a dezvaluit mai mult
Isi revine ea 🙂
Dragostea e o pasare phoenix, moare si se stinge usor, dupa care reinvie din propria- cenusa.
Intortocheate sunt caile dragostei.
Mai zilele trecute citisem pe undeva o anecdota(sau banc? în fine, nu conteaza): Cica un paianjen se uita la panza lui tesuta si zice: cine-a zis ca arta face rau?! 🙂 Ma rog, cred ca am si adaptat-o si i-am adaugat negatia. Dar nici asta nu conteaza. Inca de la primele randuri m-am gandit la asta. Ca sa nu mai doara le tesem, pe durerile astea, in alte fire. Uneori se nimereste sa fie dintr-acelea mai trainice. Asa ca toate panzele tale(si ai noroc ca-s mai multe!) sus! 🙂
Ah, ce bine suna incurajarea de la final !
Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ 🙂 asa si drumul batatorit…ti-l stabilesti tu,dar nu are nimic daca mai calci si pe alaturi atata timp cat are cine sa te ajute sa te redresezi…de aia dragostea nu moare,pentru ca exista gesturi si vorbe sosite exact cand nu te astepti!Si daca pleci fericita lasandu-ti zambetele,asta inseamna ca iubirea nu-i pe moarte! 🙂
Da, zambetele le las
Hapi, hai afară, că se termină ploaia ! Zâmbeşte, ca să iasă soarele 🙂
Ei, vezi ca nu s-a terminat? 🙁
Hmm, una din cele mai faine încercări literare citite în ultimul timp! 🙂 Ai avut o stare mai specială când ai scris-o, sau o să mă aburești că așa e starea ta tot timpul? :))
Doamne fereste sa fie asa starea mea, Lotus , mi-as taia capilarele cu forfecuta de unghii 😀
toti avem zile din acestea !!! da’ parca nu-i chiar rau !
?!? Dacă-i reală tristețea asta, s-o spele ploaia!
Vezi că-n stânga ține mai bine pânza, dreapta-i cu indicator de pericol.
O spala ploaia in fiecare zi,. Cod portocaliu….
Vezi tu, până și natura te iubește! 🙂
Am simtit emotia ta, am avut lacrimi in ochi…Stii sa transmiti, asta e cert! Indiferent de stare. Ai grija de tine, ok?
Ilda
Lavender Thoughts
Frumos…insa eu te vreau vesela 🙂 Hapi… 🙂
Doamne…si cum ploua si la mine…ca de sfarsit de lume…
Frumos scris, Hapi. Inteleg perfect…
Bine e ca exista cineva care sa te fereasca de acele zile. 🙂
Umbrela? 🙂 Acum nu ma fereste nimeni. Si la mine ploua in continuare
Te imbratisez
mi-e dor de hapi cea care improsca veselie spumoasa peste tot, ma trezea dimineata din somnul prelungit in fata comp-ului si-mi schimba starea de spirit sau dispozitia de scris, mereu in ceva amuzant. stiu ca nu putem rade mereu si nici sa inlaturam depresiile altora, cand sufletele noastre plang. iti doresc sa revii cat mai curand la soare si caldura interioara, nu pt noi, cat pentru tine. big hug!
Oh, dear, la cererea vizitatorilor, o resuscitam pe Hapi cea vesela si o sufocam pe cea visatoare
:Hug : si multumiri
nu sufoca nimic, las-o catinel sa-si revina ea singura in simtiri. noi suntem pe aici, cu rabdarea la noi 😉
Eu cred ca nu supravietuieste dragostea care nu a fost dragoste inca de la inceput, ne-a inselat numai si ne-am lasat inselati in foamea noastra de ea.
Ai scris trist, Hapi, dar si tristetea te prinde la fel de bine.
Trebuie sa ma (cu)prinda si tristetea, ce m-as face fara ea? N-as stii cand sunt fericita/norocoasa
Acest articol este un plâset. Mi-e şi frică să spun mai mult pentru că nu ştiu dacă ai scris despre tine sau despre dragoste în general.
Despre viata in general 🙂
Si regasim iarasi o Hapi mai putin Happy si totusi la fel de incantatoare in cuvinte si expresii. Sper sa reusesti sa iesi din panzele tesute de tine si sa revii pe blog amuzanta si sarmanta cum te stim. 🙂
A fost bine si in panza de paianjen, o mai pastrez
Chiar daca e trista postarea, am vazut si o alta parte din tine si mi-a placut modul in care te-ai exprimat , un pic cam exagerat pt mine in anumite randuri , dar realist per total. Eu cred ca e de la ploaia asta nebuna, dar sunt sigura ca revii tu cu ceva funny si nebunesc asa in stilul tau. Cu toate ca nu ma deranjeaza din cand in cand sa mai citesc si asa ceva, imi aduce aminte de cum scriam o data in jurnalul meu..
sa traiesti doare. dragostea doare uneori. ca sa stim ca traim? ca sa invatam sa pretuim clipele de fericire?
candva demult am scris ceva (poezie nu pot sa-i zic 🙂 ) care suna cam asa:
** eram candva un inger…
fericit ma jucam printre nori,
jucand farse muritorilor.
Dumnezeu, suparat, intr-o zi
m-a invatat sa cunosc:
tristetea,umilinta, durerea.
Dumnezeu m-a facut om…**
O poezie trimisa din lumea ta fierbinte si exotica ma face sa zambesc. Thks 🙂
Hapi, sunt niste randuri dureros de dureroase, daca-mi permiti sa ma exprim asa… si totusi prin ele simti ca traiesti cu adevarat, simti cum iti umbla prin vene aceasta seva numita viata.
Imi umbla….peste tot 🙂