Ziceri din Ardeal -la bunica

In urmă cu 2 luni la bunica

Bunica mea e slabă ca mine si pitică -ca ea (cacofonie acceptata de Hapi).
Asa ca îi mai duc cate-o bluză de-a mea, un jerseu, niste sandale cu talpa joasă. Ultimele pe care i le/am dus sunt albe cu sclipici pe margine si-a zis – lasă ca doară cu astea mi-ț îngropa.Ca nu m-oi face de mândră mninune pîn sat. Dar apoi a văzut că-s comode si ca poate merge sa dea la găini încălțată cu ele ca doar erau Rieker.

Găsește buni plasa cu „noutăți pret a porter“ si-o desface în timp ca sta la taclale cu lelea Susană.
Tu fată, șe-i aiesta?
„ Un jerseu negru sa-l iei cand mergi la biserică, bună “ strig eu de pe trepte
„D-apoi mi-i până la jenunț si aicea sus nu să întide, n-are nici un bumb“
„ Asa-i moda , buna, ești mai sexy“
„ Cum îs?“
Lelea Susana, mai versată pare-mi-se , râde :

Auz , tu Ileană, bată-te norocu , am văzut si io la televizor de-alea zecsi -cum îi Andria Marin – cu surprizăle.

Buna își pune rusinată mana la gură si se plezneste peste frunte:

Aia-i seczi, să ai un jerseu de-aiesta fără bumbdi, sa celuiești barbatii? Apoi dragu buni, io-s zecsi si cu tieptaru de lână, nu vez ca suntem numa vădane în sat? Mai ieste Vasalică dinsus, în fundu satului d-apoi el nu vede batăr pan la poarta dapoi în fumu bisericii.
Ca ultima data , cu enfizemu aiesta o fost musai sa ies sî io, c-o scapat popa tare mult fum pă cădelnita ceia, nu stiu ce l-o apucat.

Iese buna dupa mine pe scari.

Tu fata, m-o întrebat matuș-ta Susană că tu nu te măriț nișiodată?.
Nu , spune-i că-s virgina, nu ma marit. Da auz, buna, tu-ai fost fericita cu bunu?
Apoi io-s fericita că vă am pe voi.
Da ,la Susana i-o fost bine cu omu ei?
Bine, da mai bine i-o fost dupa ce-o murit
Da……pe mama ati maritat-o cam devreme. Hm? Si-am „divortat-o“ eu cam tarziu
Ase-i.Apoi nu tăți barbatii îs la fel.
Si auz, Vasilica ăla mai umblă la Miluca , nu l-or răpus reumatismele?
Umblă, da-i în Dumnezău lor ca n-au nici-o rusine, oamini bătrâni si nebuni.
Mno bine, du-te înapoi la Susana si schimbați subiectu. Io-s fericita asa buni, las pe altii cu fericirea lor.

Matzu mi se freaca de picioare. O bâzdăraie mare se pune langa mine si nepoata-mea îmi urlă într-o ureche cat poate ea de tare. “Te-a mânca ” râde maică-sa catre ea

Văd că-n casă, Susana se ridică cu greu de pe conopei, îsi ia curetiu dupa care-a venit si iese.

Buna strigă după ea: porunceste-i lu Iuăn să-m trimeată si mie zăr să le fac la copii un balmoș cand mai vin.

Bleah ce rău e balmoșu, se strâmbă aia mică.

E bine la buni.

Similar Posts

0 Comments

  1. off topic… sa ma ierti, dar s-o sters cu totul spamm-ul..
    am citit ce-ai scris, dar.. s-a evaporat.. :((((((
    e de neinteles… ma depaseste problema, se pare 🙁

  2. Ce fain! 🙂 am anticipat cumva la jerseu, dupa ‘jenunti’ ca lipseste ‘bumbu’. Ce fericire pe tine sa mai ai inca bunici! Vorba aceea, cine nu are batrani sa isi cumpere! Sunt minunati!

  3. ce fericire ca-ti auzi bunica vorbind asa:) ale mele erau mai fitzoase, de la oras si nu vb asa nici sa le pici…tineau la aparente, la ce zice lumea si care-i ultima moda…

  4. este incredibil ce reconfortant poate fi sa stai fata in fata cu trecutul dintr-un om, un om bun, care nu are niciun gand aiurea, nici fasoane…
    umorul tau sigur e mostenit. de la ea. dar ea nici nu e constienta ca-l are, asa de dragalasa si binecrescuta a fost toata viata. ti-as mai zice ceva, dar mi-e ca te-ai supara… ti-o spun la ureche. 🙂

  5. ce bunica moderna ai, auzi sandale cu sclipici si sfeter fara bumb :))))
    balmos am facut ieri, foarte bun mi-a iesit ;P
    da Susana facea sarmale din cureci? era dela morat?

        1. Cunosc amândoi termeni. “a încelui” (unde c-ul e pronunţat într-un fel tipic băneţenesc, diferit de cel din Ardeal) era folosit frecvent în satul lui maică-mea, de lângă Oraviţa.

      1. Bunica mea isi facea apa cu bicarbonat si otet , amesteca bine si bea , zicea ea cand ceva ii pica greu la stomac si simte nevoia sa ragaie 😀

  6. Tare mi-ar fi placut sa-mi cunosc bunicile…Din pacate au murit inainte sa ma nasc eu…dar am avut ca substitut niste matusi, care imi sunt si acum foarte dragi.
    Esti asadar o norocoasa, mai ales ca bunica ta pare asa de treaba, cu simtul umorului si se vede ca te iubeste si ea foarte mult. 🙂

  7. și eu am avut o buni cu care abia mă abțineam să nu râd, era atât de comică 🙂
    în loc de pix zicea bix, și multe alte ciudățenii, din păcate nici un nu a ajuns să mă vadă fată mare și fericită, că așa zicea mereu 🙂

  8. E o intreaga poveste bunica ta, o intreaga lume. Ce frumos!
    Mi-am amintit si mai mult azi de bunica din partea mamei, care cam semana cu bunica ta. Din pacate nu o mai am….

  9. Ca lu Susana io fo bine cu omul ei, da’ mai bine după ce-o murit, dezvăluie un anumit fel (al taranului roman?) de raportare la viața. Unii ar numi-o resemnare in fata ei, alții i-ar spune acceptare umila, iar alții, intelepciune stoica. ‘mniezo o mai ști!

    1. Ha, ha! Si pe mine m-a amuzat fraza asta la maxim! Pe vremea aceea nu-si bateau ei capul cu relatii de calitate si drepturile femeii, si lasau natura sa-si vada de cursul ei.

    2. Daniel, erau vremuri in care femeile se maritau virgine , “cu cine trebuie” si duceau viata la tara exact asa ca in romanul Ion. Nu e nicio psihologie si nicio ghicitoare la mijloc 🙂
      E ca si atunci cand ai vazut la viata ta un singur inel.Simplu. De argint.Si intr-o zi apare un om si iti spune: am 100 de inele . De care vrei?

  10. Hapi, m-am “regalat” cu povestea-ti duioasa despre buna ta draga si dialogurile voastre… 🙂 Afectiunea ta pentru dânsa se citeste si-n fraze si printre rânduri…

    Mi-ai trezit nostalgia cu “Miluca”, caci atâta maman si bunica-mi spuneau “asa”…

    1. foarte bun, cald, cu salata de rosii, castraveti , ceapa
      Dar pe cand traia bunicu si mergeam cu el cu carul s-aduca lemne (din bucata lui de padure) puneam cu noi balmos rece si il mancam asa simplu, cu ceapa

  11. Da, e bine la buni. Şi, indiferent pe unde ne duce viaţa, cât timp ar trece şi ce întâmplări ne este dat să trăim, bunii vor rămâne parte din noi, partea bună ca pita caldă …

  12. eu n-am avut bunici de genul asta si mi-e intotdeauna drag sa aud cum povestesc altii de ale lor, sa disting dragostea de a face orice moft nepotilor, intelepciunea aceea sanatoasa de la tara, fara atatea psihanalize si desfaceri de fire in 4.
    sa mai scrii, ca-i tare faina buna-ta!

  13. Sa te bucuri de bunicuta ta ! Sunteti tare simpatice 🙂
    O placere sa citesti asa ceva 🙂 sa mai scrii !!!
    Si de balmos nu mai spun ..i-am poruncit si eu la mama sa-mi trimita 🙂

  14. Toata ziua n-am intrat pe net, c-am fost necajita tare, dar acum te-am citit pe tine si m-am relaxat.Trai-ti-ar buna si sa te bucuri de ea cat mai mult!Cand porti in suflet astfel de icoane nu poti sa uiti de unde ai plecat.

  15. Mă bucur că ai scris “de la bunici”. Mie mi-au murit devreme. Una din ele era de la Târnăveni, dar vorbea destul de literar, nu-mi amintesc să fi avut vreun accent. Celaltă era de la Iaşi, avea accent moldovenesc, dar s-a stins demult şi eu n-am prins vorba de pe-acolo. Mama vorbeşte literar şi aşa că mie mi-e drag să aud, sau să citesc vorbindu-se în regionalisme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *