Vrei să-mi vorbesti? De-acu faci ce-re-re

Nu oricum. Cu iubire. Nu cand imi beau cafeaua. Dupa ce-am baut cafeaua ca sa am timp sa semnez ca-s de acord sa fii si tu de acord sa-mi vorbesti. Că-s PRIVATĂ.

– Daca-mi vini scrisoare recomandare, aduci ca-n Germany, la ushe?
(manca-te-ar binele p-aia de l-ai invatat romana pana acu)
Eu nimic. Doară am de lucru. Si dimineata îs posacă.
– Plec. Da ce mininci de dimineata?
– A…văd eu, raspund în limba lui ca sa priceapa, c-altfel mă intreaba de 4 ori ce zis?
– Legume? Cu milch de soia?
– Daaaaa, legume cu milch de soia, dară!
– Ce zis?
– Nu merge legume cu lapte.
– E, nu, ce facut ieri metushe. Zaratusta.
Ma gandesc la profetul Iranului din antichitate. N-am chef de small talk, nu vezi ca scriiiiu? Scriu, da nu zic cu voce tare.
– ZA-CUS-CĂ
– Zecusca heiß das?
– Mda. Vezi, cu scrisoarea aia, dacă nu esti acasa cand trece factorul poștal, pa, pa.
– Păi vin fectoru postal pină găsesti.
– Eu vin până te gasesc, ca asa făcurăm de 10 ani, da-n rest, e birocratie. Daca poștasul are de mers la o „comândare“ si n-are timp sa mai vină pleacă scrisoarea înapoi. Cam asa e cu „recomantata“.
– Nu lași la vecinu daca eu nu pe casă?
– N-avem nicio vecină care sa arate atat de bine încăt poștasu să  lase o scrisoare recomandată pentru altu. Si-apoi vecinu e surd, orb si paralizat pe jumatate. N-aude nici daca-i spargem peretele. Se spune pe acasă. Nu pe casă.
– Atunci cum primești scrisoare?
– Nu stiu, că nu-mi scrie nimeni. Daca nu te gaseste, te duci dupa ea la poștă cu fluturaș. Nu te-ai dus în 5 zile, ciao.
– Si unde găsești fluturaș?
– Ultima dată era cu-n apartament mai jos. Fluturaș găsesti mai sigur in parc.

Se enerveaza pe mine.

Pai ce, eu l-am învatat românește? Mestec in cafei si ma gandesc cum a trebuit sa merg ieri, a 10-a oara la RDS sa iau o hartie semnata cum ca RDS e de acord ca eu sunt de acord sa platesc 100 roni ca sa ma debranseze de la net.
Că prima data fui cu banii în mâna sa le platesc si sa le spun că gata, ma debransez, uite buletinu, io-s dar inainte sa-mi tatuez pleoapele. Aia de la ghiseu, singura care lucra, mi-a spus c-a luat la cunostinta si sa fac cerere scrisa si sa platesc.
Pai platesc acum, faceti voi ce vreti, ca io semnez.
Neah, ca nu-i asa.
Fac cerere sa ma debranșeze.
Ma duc dup-aia sa plătesc.
Neah, ca tre sa fac cerere sa platesc!!!
Păi doamnă, îs cu banii între dejte, iată ghiseul, cum sa mai fac si cerere, îmi platiti voi mie sau îmi vreti banii?
CE_RE_RE.

Subsemnata, nu mai vreau net de la voi si sunt de acord sa îmi mai stricati doua perechi de pantofi ca sa vin la ghiseu să plătesc ceea ce am vrut să plătesc, da nu m-ati lăsat.
Semnez. Amprenta. Scanarea irisului n-a intrat probabil in vigoare sau in Monitor.
Stai sa scoată 3 formulare, sa avem toti 3 copii. Sau copiii, ca-n timpul ăla puteam sa ne multiplicam altfel, care trei măi?
Acum ma duc sa plătesc.
Neah, ca trebuie semnata si apoi va sunam noi si veniti sa platiti.
M-am si dus la biserica sa nu-mi fac pacate in ziua aia. Cum, Doamne sa las o cerere ca vreau sa platesc si sa astept 2 zile sa mi-o semneze colegu din biroul de alaturi?
Dupa 2 zile ma suna. Puteeeeti veniiii sa platiti, s-a aprobat cererea.
Parca mi-au aprobat transferu pe luna s-o ajut pe Apollo la aselenizare.
Trebuia sa vin si eu cu factura de la benzina si cu pantofii la care mi-am ciobit flecurile pentru c-ar fi costat mai mult decat aprobarea la cererea facuta pentru cererea dinainte si uite-asa ajung si companiile private sa ne îngroape în hârțogării pe banii nostri cand se presupunea ca platesti mai mult pentru servicii mai eficiente, profesionalism, client multumit.

Care mai sunteti de la „stat“? Că stati pe loc si uite, astia smecheri fac ce ati fi putut face voi s-aduceti bani la bugetul tarii, nu in buzunarul vreunui director de prin Olanda, Germania, etc.

Daca n-ați citit încă despre dosarul cu șină la Simona Tache, vi-l recomand. Nu beti nimic cand cititi.