Vorbele zboara, resentimentele raman………
Nu stiu daca barfa chiar elibereaza serotonina dar e clar ca din cand in cand , cate-o pastaie dintr-insa e bine venita.
Felul in care discuti despre altii tine foarte mult de caracter. Nu este ok sa impartasesti cu straini chestii nasoale despre prietenii tai si daca chiar te mananca limba, e mai bine sa spui in fata sau cum doresti, pe ocolite…….. actorului principal.
Noi insine suntem perfecti in ochii nostrii- lucru extrem de eronat de altfel……….de aceea avem nevoie de alte persoane ca sa ne reflectam , corectam si de ce nu….sa evoluam. Se spune ca ajungem sa uram pe cineva, eventual, la un moment dat, pentru ca descoperim in el unele „calitati“ pe care le sufocam in noi. Fiecare om este dual. Foarte rar reusesti sa fii „mereu bun“ sau ramai „mereu rau“.Si ne dam seama cu usurinta care parte predomina- dupa ce interactionam .
Dar eu vreau sa vorbesc acum despre acele afirmatii care seamana cu ouale de prepelita – le consideri prea mici ca sa faca rau daca sunt infulecate crude asa ca le trantesti pe masa fara menajamente. Musafirii gusta si nu spun nimic , dar in sinea lor dracuiesc prepelita si pe tine – puteai sa pui pe masa orice dar ai ales proteine lichefiate.
Eram la o intalnire – familia si rude de gradul al 43-lea si se discuta despre o masa festiva care a avut loc cu o zi in urma. Pentru ca nu aveam nici-o „puschea“ pe limba intreb si eu cum a fost mancarea. O persoana imi spune ca a fost buna, o pereche spune ca a fost fara gust.
Haha, rad eu, poate au pus intentionat numai la masa voastra mancare fara gust….
Se asterne tacerea si proaspata sotie a barbatului de 100 si ……de kilograme se coloreaza in obraji. Eu ma colorez pe amigdale, dar degeaba, porumbelul a zburat. Nu incerc sa o dreg, e ca si cum as da cu creta peste o pata de cerneala.
Am povestit ceva dusa de valul naratiunii si-am hiperbolizat cu expresii gen „ de parca eram chioara“ cand partenera mea de conversatie era o persoana cu deficiente de vedere………am folosit expresia „ca un taran“ in prezenta unui agricultor, am recunoscut ca nu-mi place x pereche pentru ca partenera e sac de box pe cand femeia cu care discutam era pocnita de doua ori pe saptamana in general si de mai multe cand se juca „Cupa cupelor“, am mentionat in fata unei surate care era invesmantata ca o pajiste ca detest culoarea verde si am pasat o patanie cu „un alcoolic cretin“ unei cunostinte care se afla in fata unei beri.
Au fost oameni dragi care au facut remarci „ce nas are aia“ cand eu ma aflam in perioada de acceptare a dunei romane a carei mandra posesoare sunt, iar „cat o camila“ imi parea jignire pe cand atinsesem 1, 74 si nu cunoscusem personal nici un animal de-acesta minunat.
Toate vorbele zburacioase au fost pe cat de neintentionate, pe atat de vinovate.
Acum a trecut perioada in care vorbele ma ranesc. Cei dragi au grija, le ambaleaza frumos, in cutiute glamour , le pun un condiment, ceva care sa arate intentia pozitiva. Iar eu imi invelesc criticile in zambete , transform barfele in momente amuzante si nesemnificative, nu mai lipesc cu de la mine putere – sensuri cuvintelor.
Vorbele nu ma mai dor. Insa faptele mojice indreptate intentionat contra firii mele sensibile de chinchila scapata in chiuveta- ma lasa fara vlaga.
si eu am prieteni care fac gafe la greu. de exemplu duminica cunoscusem ceva grup si eram eu cu un amic si jucam dixit. si spre final, unul dintre membrii grupului scoate vreo 5 hartii de 1 leu sa isi plateasca consumatia din nota de plata. la care amicul cu care eram atunci: “hahah, i-ai socs de la ciorap?” 🙂 eu credeam ca intru in pamant de rusine. 😀
si tot cu asta… stateam la trecerea de pietoni, asteptam sa se faca verde, printre trecatori dimineata in cluj, pe la 8-9. si asta vbea tare si obscen. si tot feluri de prostii. :-S 😀
Asta cu banii nu e chiar gafa , acu, ce era sa faca omu….sa scoata Master Card pt o bere? Si banii mai micuti circula. In facultate imi numaram fiecare cent. Pardon leut ca nu aveam centi.
Cat despre prostiile spuse pe strada, in Romania e o boala. Rar merg de la Teatru pana la Sora pe jos fara sa aud cuvantul erectogen . Stii ce cred? Ca ar trebui sa ii amendeze, pe cuvant! Adica daca fumezi, deranjezi pulmonul altuia, daca il plesnesti pe unul- il ranesti fizic e clar ca ii infractiune si platesti…..daca injuri tulburi psihicul si calmul interior al altuia!!!!
Sa injure acasa si la scoala daca li se permite
Cand e omul sincer si spune ce gandeste, nu e bine…cand nu spune ce gandeste cu adevarat si infloreste vorbele cu falsitatile necesare, iar nu e bine. In prima instanta risca sa fie facut nesimtit si insenzitiv la sentimentele altora, iar in a doua instanta risca sa i se spuna ca e “fatarnic” sau “cu doua fete”. Ce e de facut ? Te uiti la perete in gol, in tacere, zambesti cu coltul gurii, dai din cap in semn de aprob sau negare si iti mesteci linistit guma daca ai. Ca bonus mai poti sa ridici din umeri din cand in cand adoptand privirea proverbialului vitzel…ala cu poarta noua. Asta pare a fi reteta perfecta pentru a garanta ca nu vei calca prin fel si fel de strachini. 😆
Cred ca trebuie sa avem grija la sentimentele celor din jur ( a celor apropiati, nu a tuturor ca e imposibil). Chiar daca nu ne place, nu ne convine uneori, simtim ca ne e ingradita libertatea.Nu putem fi atenti tot timpul, e clar, eu cel putin nu pot, dar ma straduiesc…..
…..Sa comunici cu altii e ca un antrenamet…….mereu inveti cate ceva nou
Da, asa este. Cateodata nu ne dam seama si spunem unele chestii pe care sigur le regretam. Asta imi aduce aminte de discutia aia pe care am avut-o noi doua odata despre notiunea ca ceea ce spune omul la nervi este ceea ce gandeste cu adevarat, discutie in care tu spuneai ca nu intotdeauna. In urma chibzuirii a ceea ce ai spus tu, am ajuns sa cred ca ai dreptate. 🙂
Ma bucur ca incepi sa crezi ca oamenii in general nu cred cu adevarat ceea ce spun la nervi. Ma refer la cei dragi, apropiati, pentru ca restul nu conteaza in asa masura incat sa ne batem capul cu ei.
Am cateodata limba ascutita si apoi imi pare rau. Smthing like “how could I say that , does that make me feel better????”
Uneori nici nu e nevoie de cuvinte pentru a face gafe. Eu, de exemplu, nu pot (de fapt nu vreau) sa-mi controlez expresia faciala cand vine vorba de a-mi exprima dispretul sau alte sentimente la fel de inaltatoare, atunci cand e cazul.
Eu am invatat sa-mi controlez expresia faciala. Am momente cand arat NIMIC .