Un fulg
I follow the winds that bring the cold, baby,
I light a fire in your soul, baby.
The lightest touch of feathers falling……
Am găsit un fulg, o pană de dragon. Fumam sus pe terasa si ma uitam la pescarusi.
Cum adica dragonii n-au pene?
Au. De astazi. Mi-a zburat în păr.
Pe de alta parte m-am bucurat ca nu mi-a zburat altceva in păr… se cam scapa pe ei dragonii p-aici. Nu-i de mirare. Eu m-am dus sa fac poze “la scala” in port si daca muream nu-mi păsa. Fusei la morgă, fusei in sali de OP, calcai pe animale moarte, da mirosul de-aici m-a facut sa vin acasa cu ficatii in buzunar.
Acum înteleg replica aia, cand i/a filmat aici pe soldati: “they don t fear death”.
“But with a blazing smile I’ll die”
Of, ce bine ar fi sa invatam sa facem toti asta.
A… mai bine sa traim. Asa ciudat si greu cum e. Imi place aici. Exact pe Pamant. Desi parca-s venita de pe Marte cateodata.
Piesa e de nota zece. M-a răscolit, chiar dacă ascult, de regulă, un cu totul alt stil.
Un fulg, moale, uşor, care nu aşteaptă decât o firavă boare ca să-şi ia zborul.
E o minune piesa asta, demult n.am mai ascultat ceva asa bun.
Si stii, din ce mai postam pe FB ca nici genul meu nu e.