UBB întărește relația cu fostii studenți :D
Daca mi-ar fi aterizat mesajul ăsta o singura data prin inbox, poate ca nici nu-l deschideam că se spune că iertarea -i mama……nu stiu a cui mamă e, dar se poartă
Dar nu, mesajul n-a venit o data ci de cateva ori, taman cand eu asteptam sa -mi confirme Orange ca-mi schimbă gratis o cartela demagnetizată.
„UBB întareste relatia cu fostii studenti“
„UBB deschide un centru de relatii cu Alumni“
Acu, recunosc ca desi am terminat de ceva vreme scolile si nu m-am „format mai departe“ , am bănuit eu ca Alumni astia nu-s ceva extraterestrii picati din cer desi cred ca UBB-ul si marțienii s-ar întelege de minune
Mai ziceau ei ceva p-acolo de fundraising si de o colaborare frumoasa . Din fericire nu m-au nimerit la nici un punct cu programul lor
Fundul meu nu a mai „raising“ de pe vremea în care stateam la cozile lor la caserie sa-mi platesc scump afurisitele de credite cu tot cu penalizari.
Colaborare frumoasă?
Mai elevaților eu as spune ca o colaborare „successfully“ v-ar reusi daca v-ati respecta studentii. Si aici nu vorbesc de cadrele didactice ci de stafful vostru care se ocupa cu harțogăria si băutul cafelelor. Cu hartogaria doua ore pe zi si cafelele- restul taimingului.
Am facut la voi o facultate care in Romania mi-ar fi adus maxim 400 de euro în mână si tot atatea înjurături care n-ar fi intrat din prima în spam. Da aici nu voi sunteti de vina, eu am fost tembelă c-am ales specializarea îndragostită fiind de litere si de cuvinte, de povesti, nu de bani! Mea culpa
M-am dus ca proasta la școală să învăt deontologie pentru o meserie care în Romania NU necesită decat tupeu si un vocabular colorat.
Ani întregi , în majoritatea birourilor de la UBB prin care am intrat era ca la FBI. „Doamna buna si doamna rea“.
Nu conteaza c-aveai de platit un timbru, o țidulă, de pus o stampila sau o întrebare. Eu nimeream mereu pe Viperă. Si poate din cauza ca dadeam cu mult rimel negru si mult ruj rosu se rățoia aia la mine si ma trimitea nu chiar la dracu , dar în orice caz în alt birou si la alt număr , cu dușmanie de parca eram soacra-sa
Cand m-am dus sa-mi scot diploma, toti astia care stăteam la coadă eram disperați, de parcă tuseu rectal urma sa facem, nu sa ne luam hârtia vieții.
Da, eram stresati , ca doamnele dinauntru, vreo 7 la număr nu erau tocmai vesele. 5 erau de-astea „fund-raising“ cu Ifose superioare si vreo doua amărate proaspat angajate care încercau sa fie amabile dar le era frica sa zâmbeasca- suflau ghionoaiele în ceafa lor și le împietrea zâmbetul sub dinți
Nu mi-a fost buna poza ca-i lucioasa, am scos alta.
In sfarsit, credeam ca-mi scot diploma si Ghionoaia sefa mi-.a spus ca NU îmi poate semna azi adeverinta (deci nu diploma, aia era semnata stampilata) ci doar maine , sa revin, că e „peste program“
„Doamnă , va rog, mâine plec din tară . Am adus toate actele, am sunat înainte sa întreb daca mi-o dati azi și la ce oră să vin , nu locuiesc aici…..“
NU
Si dupa Nu-ul ăla , s-a apucat sa urle că noi toti astia , proaspeti habarnUBBisti suntem niste neîntelegatori ca habar n-avem cat lucra ele de la 12 la doua si cate fire albe le scoatem cu prostia noastra.
Ah si mai sunt domnitele alea de la catedra de Psihologie . Nu zic care ca-s multe birouri p-acolo si daca s-or simti jignite toate, n-au decat sa caute ajutor de specialitate, că UBBul are profesori buni asta recunosc. Una era frumusica si de treaba , ailalata se credea frumoasa , ajungea pana în tavan si ea si toata răutatea ei.
Dac-o deranjai p-aia de la cafei si de la messenger, om erai, te trata ca p-o broasca buboasă
Da bănuiesc ca asta era ceva test preliminar, gandindu-se ca „elevul nostru-i si clientu nostru“ . Doar erau o gramadă de profi care aveau cabinete private. Si dupa ce beneficiai de o calduroasa primire, urmatorul pas era sa te interesezi de un specialist în stress post traumatic.
Mai, ăstia de la UBB – aka Babes Bolyai. Tratati-va studentii cu respect, că majoritatea dau bani grei ca sa învete la voi, Invatati-va employerii din birouri sa -si lase nervii acasa si parerile personale le fel, chiar daca unii studenti sunt iritanti, enervanti sau au prea mult ruj sau le luceste poza. Trimiteti-i la cursuri, sa învete sa se poarte, si sa vorbeasca. Pentru că si functionarii institutiei sunt emblema UBBului, nu numai cadrele didactice care predau acolo!
Succes la întarit relatia, va doresc!
O fosta Alumni
Munceau mult de la 12 la 2… Da… erau lăuze? 😀
Majoritatea birourilor , draga Max aveau program “cu publicul” de doua ore pe zi
Cel putin pe unde ma preumblam eu
Nu zic ca in restul timpului nu munceau DELOC dar asta sau salariile mici nu sunt un motiv sa se poarte in cele doua ore deplorabil.
Odată, la un ghişeu (normal, nu la UBB) am înrebat-o pe făptura nemulţumită de ce nu pleacă de acolo undeva unde câştigă mai mult, că doar nu-i ţinută cu forţa; se pare că nu se aştepta la întrebare, că s-a blocat.
O, poti sa fii sigur ca nu se astepta.
O sa tin minte asta!
Asta e programul peste tot – 2 ore. Daca intrai la fara 1 minut, te dadeau afara din birou. Daca intrai la si 1 minut, asemenea. UBB seamana cu UB (Universitatea Bucuresti) la maxim. Oare le tin angajatilor training-uri de proasta purtare cu studentii?
Nu stiu dar din pacate nu imi amintesc acele momente cand cineva de la birouri sau de pe langa s-a purtat frumos cu mine.
Ba da, odata, femeia de servici mi.a deschis usa la buda , era incuiata si noi avusesem examen dupa masa 😀
ah, mi-ai mers drept la inima cu asta! Nu am facut Babes-B, ci ASE-ul din Bucales.. si te asigur ca diferenta nu exista! Dupa multe, multe povesti am ajuns la o singura concluzie: la mai toate facultatile este asa..
eu pana nu m-am vazut cu diploma in mana, am fost plina de nervi.. si era albie de porci la gura mea….
Nu stiu, poate ca la facultatile private – se poarta altfel.
o daaa, postul ăsta e ca uns pentru mine și tu erai de a lor , Hapi, adică nu moldoveancă cum am fost eu de la început până la urmă. Nici nu știu cum să zic aceste câteva cuvinte să nu cad pradă unora care au ceva împotriva noastră, întemeiat sau nu. Dar toți anii de studii, eram luați în vizor. Moldovenii, basarabenii, ăia de origine moldoveană. O singură secretară a fost toți anii cu noi bună, în rest, la toți parcă le eram scai pe undeva. Nu sunteți eligibili, duceți-vă la Băsescu pentru locuri de practică, pentru locuri în cămin, dar când a fost să câștige facultatea un premiu de 20 de mii de euro pentru străinii care îi avea la studii și generația mea numai moldoveni eram 20 , plus alții câțiva, chinezi, africani, etc. Noi eram meritul lor. „Frumoase” amintiri. La Toamna anului viitor mă voi duce și eu după diploma în original.
Da, Trudi, aia zic ca in majoritatea birourilor era cel putin una REA da REEEEA si una….buna . sau era sedata, ce stiu eu?
Mi s-a acrit de comportamentul lor. Cand platesti la timp si nu pici nici un examen, cand te prezinti la toate si iti iei creditele nici nu prea ai tangenta cu ele. Dar cand esti Imperfect sau te roaga vreun coleg sa ii aduci o adeverinta sau….cand iti trebuie tie o adeverinta- sa te tii!
Poate ca s-au mai schimbat lucrurile in ultimii 7-8 ani, nu stiu
Articolul ma depaseste… sorry eram demult…. adica nu mai eram în….
Vroiam doar sa îi spun lui Gabitelu ca nu se spune Bucale… ci satul cu ministrii……. si e satul meu de obarsie..
Am retinut. Si eu tot aici nascuta si crescuta. Vorba aia: frumos ora (era cu frumoasa tara), pacat ca e locuit/a
Permiteti-mi sa fac nota discordanta, desi am terminat tot la UBB, dar alta facultate – n-am avut probleme niciodata cu secretarele, nu mi-am exersat rabdarea in timp ce le vizitam, nici nu mi-au adus in minte cuvinte interzise academic.
Erau amabile si ne raspundeau la probleme si chiar daca se termina programul nu inchideau usa in nas si primeau pe toti cei care inca stateau la rand. Una dintre ele mai invarsta si unguroaica era chiar excesiv de amabila si dupa ce te vedea de 3-4 ori, iti tinea minte numele, anul, specializarea, ba chiar si masura pantofilor, daca i-ai fi spus-o.
Doar secretara sefa era genul acru, dar ea nu trata direct cu studentii, ci doar cu profesorimea (sic!).
Ei, nu imi imaginez, doamne fereste ca or fi fost toate nef……Nefaste si rele. Dar la specializarea mea si la ce specializare am mai vrut sa fac dupa…….ghinion.
Iti spun, o vedeam pe aia de la Psiho (una) ca e de treaba si de cateva ori am dat de ea la telefon, le cunosteam dupa guitzat. Dar aia nici nu se baga atunci cand era impreuna cu Scorpia
Nu stiu cum de toate secretarele astea sunt la fel…cred ca se vorbesc universitatile intre ele sa aiba macar cate o zgripturoaica de acest tip.
Am avut si noi una la noi la facultate…vai de noi daca aveam nevoie de ceva, adeverinta, diploma, orice. Orice ai fi cerut, mai avea un pic si te facea proasta. Si bineinteles, la fel, se plangeau de cat de ocupate sunt ele (tot asa program de 2 ore pe zi) si ca noi venim cu atatea cerinte. Am avut de-a face cu ea si vara asta, aveam nevoie de o adeverinta cum ca am facut facultatea la buget. Ajung acolo, imi zice ca nu, ca nu am nevoie de o asemenea adeverinta, ca stie ea mai bine. Eu insist, ii zic ca asta mi-a fost cerut. Cu scarba mi-o da a doua zi, cu mentiunea sa nu mai vin, ca nu-mi mai da alte adeverinte. WTF?
Bine macar ca nesimtita asta era doar la secretariatul facultatii…la cel pentru master erau niste doamne de treaba.
Deci nici la tine nu faceau nota discordanta……Nu stiu, le platesc prost sau le aleg prost?
Am terminat tot la UBB, chiar primul an după revoluţie. Încă eram puţini şi funcţionarii pridideau cu munca. 🙂
Cu dipoma au fost promţi, nu erau facultăţi cu taxe pe vremea aceea, încă, iar bursa mi-o primeam la timp. Aşa că pot să spun că nu am nici o amintire legată de secretare.:)
Eu tin minte ca pe atunci oamenii isi purtau INCA respect unul altuia si erau mai uniti
Eu is din generatia care am prins acum 15 ani mai putine ghionoi de astea. Insa acum 2-3 ani cand am ajuns la universitate (Univ Bucuresti) la master… ei bine, lucrurile erau complet diferite. Poate am avut noroc ca eram cu burta la gura si de aia n-au urlat la mine si nu s-au purtat foarte aiurea. Sau poate si ele au avut noroc ca eram cu burta la gura si nu am sarit in jugulara nimanui. Dar asta meritau toate…
Sunt absolut convinsa ca le dau niste teste secrete la angajare, cu intrebari de genul ‘cat de belicos poti fi intr-un interval de 2 ore?’, ‘esti in stare sa nu zambesti 2 ore / zi?’ etc. Fi-mi-ar scarba!
🙂 🙂 Monis nu trebuia (in context), dar exprimarea ta m-a facut sa râd
Din pacate, atitudinea “doamnelor” secretare e cam la fel peste tot 🙁 La fel si cu secretara buna si cea rea: mereu ma rugam sa o nimeresc peste cea buna 🙂 “Tantile” astea imi aduc aminte de bibliotecarele din scoala generala sau din liceu care te tratau ca pe ultimul gunoi si parca ti-ar fi facut tie un serviciu daca isi indeplineau sarcinile de la job. Aveau un dezgust fata de noi cititorii… Deh! Uitasem de “madamele” astea cu program de gravide si care au senzatia ca muncesc prea mult. Mi-e scarba doar cand imi aduc aminte 🙁
Ahhh, Iulia, aproape ca uitasem de bibliotecarele din scoala generala 🙂
Si la ALI Cuza e la fel .. probabil la multe universitati e la fel, vorba lui Monis, poate au un test standard pe tara pentru angajarea secretarelor; nu erau toate, dar era una reeea si secretara sefa cu foarte rare perioade bune; ramanea una neutra si una mai buna + ghinionul meu de a le nimeri pe cele in toane rele …
Ultimul meu contact cu una din aceasta specie a fost fatal pentru diploma aia nenorocita si ras-platita – am renuntat – adica ma dusesem sa depun o cerere sa ma lase sa prelungesc perioada studiilor, sa le mai dau o caruta de bani, dar era vineri si, desi usa era deschisa si a vorbit cu preotul venit si el dupa o adeverinta, mie mi-a zis cu scarba “Nu e program cu publicul” cu un “iesi afara” in subtext … am lasat-o balta :))
Asta e, universitatea te pregateste pentru viata – Prima lectie: “nu te astepta la respect, consideratie sau alte asemenea amabilitati”
Din pacate exact asa se intampla si la biroul si ghiseele la care aveam eu “program” sau ma rog…probleme. Intrebarile erau maaaari probleme
Si eu am fost studenta la UBB, in facultate la Filosofie si la master la ISE. Nu am avut niciodata probleme cu “staff-ul”, s-au purtat onorabil toti, ba chiar cele de la Filosofie erau tare dragute. Si cele de la ISE erau amabile, numai ca acolo erau cozi interminabile, asa ca toate operatiunile se faceau super pe scurt.
Dar oricum, pentru mine ambele au fost experiente placute, in tot ceea ce tine de facultate, cursuri, profesori si partea mai… birocratica.
E bine ca mai sunt si astfel de angajati…
Ei, ma mai primiti pe aici, ca eu n-am nici o facultate, doar cele mentale?DAr nu sunt complexata. Si cand va aud ce-ati patimit nici nu-mi mai pare rau ca n-am insistat dupa ce am picat cu brio un examen de 17 pe loc, bine ca am supravietuit:))E normal ca secretarele sa fie niste scorpii, ca doar ele pazesc poarta templului, unde salasluiesc zeii:)
Linistita sa vii pe-aici. Dupa cum ai putut observa in relatarile mele, n-a ajutat cu mare branza facultatea aia
Cred ca majoritatea secretarelor sunt asa, eu mergeam la secretariat doar cand vedeam ca e un “el” de servici, se purta asa de dragut :)), plateam taxa de drag :P.
Out of topic: ce nu suport expresia aia aka :D.
Cred si eu ca era enervant sa te vada :)))
Nu le venea sa te bage in sân, nu? :))
In facultate m-a ferit Domnul de secretare uracioase, dar am acum, la serviciu, parte de ele, cu varf si indesat. Nu stiu, parca preferam invers… Cert e ca nu le mai suport ifosele, tonul de superioritate, aroganta. Nici macar nu sunt demna de a fi privita in fata. Ori sunt prea ocupate si asta e un apropos sa parasesc mai repede biroul lor. De parca mie imi face placere sa palavragesc cu ele…
Cate bete in roate nu mi-au pus si cat am avut de tras de pe urma lor…mai ales in ultimul an. Dar put si simplu ma deranjeaza atitudinea lor sfidatoare, parca as fi angajata lor.
Imi pare rau s-aud asta Nice
da-le un link catre blogul tau sa vada ce fata de aur esti, poate se mai indulcesc 😉
am patit-o si eu la greu chiar daca am facut facultatea in capitala tarii. aveam palpitatii daca Doamne fereste trebuie s-ajung pe-acolo, sa-mi ridic vreo adeverinta. daca aveam nevoie de vreo lamurire, imi faceam curaj dar tot cu glas firav intrebam si tot raspunsuri intepate si de prost gust primeam…la joburi am avut parte de secretare ok, rezervate la inceput dar daca ne cunoasteam mai bine chiar ne-ntelegem. cred ca timpul a inlesnit cunoasterea si am ajuns sa ne cunoastem putin si sa ne apreciem. cred ca vorba si de bafta, eu eram aceeasi persoana si inainte , doar imprejurarile erau diferite.
La cele doua joburi din Ro am avut parte de secretare grozave, una dintre ele mi.a devenit buna prietena. Am fost norocoasa
Mai, dar in facultate, mi-au mancat nervii cateva toante. Nu am inteles de ce era atat de greu sa fie amabile. Nu neaparat sa imi rezolve mie sau altcuiva o problema. Sa fie amabile si sa vorbeasca frumos.
Bleah
:))) si eu tot experienta UBB-ista.
Gustul amar de la plata creditelor … mama-mama, cand auzeam ca la UPG in Ploiesti sau in Bucuresti o restanta costa vreo 200,000 lei , iar la UBB era la vreun 1.500.000 lei …
Prefer sa nu-mi mai amintesc, pacat de toti banii aia!
In schimb cu secretarele … era una draguta, nu mai stiu la ce facultate, am nimerit de vreo doua ori la ea, cand titularele erau in vacanta. De titulare mi-era frica.
De fapt, Hapi, de ramane secret, mi-e frica de orice functionar si azi!
Si mie mi-.a fost frica de functionari si inca imi este.
Pentru ca cel mai mic gainat dintr-o institutie te poate “ajuta” sa nu-ti rezolvi problema o zi, cinci sau 10. Si daca VREA uneori te poate ajuta sa o rezolvi pe loc
Depinde de toane, disponibilitate si….cofeina probabil
Acum nici mita nu mai iau ca le e frica, ceea ce-ar trebui sa fie ” de bine probabil”
La toate facultatile e la fel… nu stiu care e motivul, parca sunt alese dupa un anume tipar… sau se transforma pe parcurs?!
Pai li se face lehamite de aceleasi intrebari si probleme. pentru ele totul e rutina si fiecare “bou” pune repetitiv aceeasi intrebare. Pe care ele, vai Doamne au scris-o eventual cu carioca mov pe-o foaie langa usa
Dar pentru fiecare student care intra la ele intrebarea este NOUA si problema , la fel. Noua, importanta,vitala chiar 🙂
Pursi simplu nu sunt capabile sa lucreze in PR unele!
Se încăcresc văzând că studenţii, vin, pleacă, dar ele rămân ca pietrele 🙂 Am avut şi eu la Alba-Iulia o secretară de genul ăsta, dar am dat de ea numai când să văd de lucrarea de licenţă. Zbir, tată cu lumea şi s-a răstit de vreo două ori la cei din faţa mea că s-a făcut o linişte de mormânt în jur. Toţi ne întrebam cu ce oare greşiseră ăia şi noi oare cu ce i-o fi greşit? Din fericire era coadă cu cererile de restanţe şi aşa că pe mine m-a lăsat la colega, care a fost realmente foarte drăguţă şi mi-a explicat tot ce trebuia să ştiu (font, aliniamentul paginii, caracter, note de subsol, felul trimiterii etc… ) că profesorul meu coordonator, altfel un super profesor şi un om foarte cumsecade, a spus că atâta au tot schimbat regulile că doar la secretariat ştiu toate chichiţele. În rest, pentru plăţi şi la ridicarea diplomei am avut parte de o adevărată Odisee, iar aici bărbatul meu a fost personajul principal. Era lume să plătească restanţele, să obţină adrese şi tot felul de scripte necesare, pe lângă cei cărora ne trebuia diploma. Şi frate, ce să vezi? S-a stricat calculatorul, nu ştia tipa, care înlocuia pe perioada concediilor ce trebuie să facă. A ieşit în uşă şi a întrebat dacă e cineva priceput la calculatoare. Bărbatul meu, care n-a terminat asta, dar se descurcă cu ele, s-a dus cu speranţa că aşa terminăm şi noi să mergem către casă. Le-a reparat la alea programul, calculatorul, ce-o fi fost şi a făcut primele chitanţe ca să-i arate la tipă cum se lucrează. Faza la care l-au întrebat dacă nu are timp să mai stea puţin 🙂 Am râs şi am plecat, din fericire, că alfel aveam de stat vreo 3 ore pe puţin la câtă putere de oameni erau pe acolo 🙂
Foarte tare intamplarea cu calculatorul: servicu contra serviciu 🙂
Da 🙂 Era să rămână “de serviciu” 🙂
Aproape toti am avut de tras din pricina macar a cate unei scorpii din asta. Mi-a placut articolul! Foarte bun de intarit, pardon, de ingropat relatia :)))
Ce nu pricep, e ce i-o fi apucat sa vrea intaririle astea??
Habar n-am.
Nu mai stiu ei cum sa se “europenizeze” si sa capete mai multe influenta pe-afara.
Acum 10 ani si mai bine asa era si la UPB… la mai multe facultati (am fost “turist” pe-acolo). Totusi, fac o observatie: agresivitatea scorpiilor era foarte strans legata de anotimp side conditiile meteo. Unele erau dragute vara si scarboase iarna, altele zambeau cand era soare afara si urlau la studenti cand era ploaie sau ceata… Doar la “Automatica” am gasit (prin 2001) un birou de secretare foarte OK… prompte, eficiente, cu un zambet rece si ton profesional. Sper ca astea dn urma sa fi supravietuit.
🙂 🙂 🙂 U put a smile on my face
Hapi si la Iasi este la fel la Universitatea “Al. I Cuza” au un program de doua ore si te trateaza cu un sictir daca le intrerupi din incalzitul fierbatorului electric. Deci, cam pe la toate universitatile de stat este asa.
Da, cred ca la toate e
Dar m-a enervat putin chestia asta cu “intarirea relatiilor cu fostii studenti” ai Babes.
Ei n-au auzit ca-i mai bine sa prevenim decat sa tratam? 😀
Urasc secretarele! Din toate unitatile parca si-au vorbit intre ele sa fie afurisite si arogante… :-j
Credeam ca-s mai dragute cu baietii
si la politehnica la fel. Si in Iasi, si in Bucuresti. In iasi, erau 2 secretare una rea, si cealalta tot rea. Si shpagare, circulau barfe ca au intrat unii la facultate cu o discutie consistenta cu ele; sau ca ridicau o notele ( profesorii predau lista cu note, ele treceau alta nota in cataloage); un fapt real insa a fost ca au disparut bursele pe perioada practicii si a verii ( vara luau bursa basarabenii, si era maree!!). Culmea, secretarele nu au disparut, s-au evaporat 2 luni si apoi au revenit la locul lor.
Cu adeverintele, ma descurcam, mergeam 10-20 colegi impreuna pt acelasi tip de adeverinta, si creeam precedent. Dar cand mergeam dupa bursa, parca imi dadeau din buzunarul lor!!! ( carduri nu erau la moda, atunci…). Si ce tupeu pe mine cand am cerut bursa sociala!! ce tupeu cand i-am aratat ca am mai obtinut 😀
Ai spus in final “ai, ăstia de la UBB – aka Babes Bolyai. Tratati-va studentii cu respect, că majoritatea dau bani grei ca sa învete la voi”. Eu as zice: “tratati-va studentii cu respect, ca si ei sunt suflete” si cu unii va mai intalniti in viata.
In Bucuresti, la master, a fost mai amuzant. NU mai era scorpia. Era o singura secretara, cu 2 grupe de 10 masteranzi si care… nu imi gasea diploma. Cum pana mea sa piarda o diploma cand are 20 de dosare? ei, va zic io. Dupa 30min de cautat la 4 maini, era diploma in..alt dosar. HAC. I-am lasat o copie xerox, originalul nu l-a mai vazut tanti. La eliberat diploma de absolvent master, am facut 3 drumuri in 3 zile diferite, de fiecare data intram in minim 2 camere. Eu, cu job de CTC, iau diploma si vad instant defectul: “COCOANA, ma iau nevricalele!”. Raspunsul cocoanei a fost cu !!!!, de parca era greseala mea. Ii scot toate hartiile date de ea, o pun sa caute inca o data in dosar, face HAC si… reveniti in 30min. Si a corectat. Nu ma trage ea in piept – am o armata de 50 de absolventi de-ai universitatii ei pe mana 😀
Arakelian, le-ai invatat si tu “tertipurile” pe parcurs, asa e, ca “patitul” nu-i nimeni 🙂
Mai inainte am scris si eu despre secretare si ma gandeam sa dau o cautare pe Google sa vad daca se mai plang si altii.. here I am :)) La fel e si la Timisoara. Nu stiu daca ma bucur sa iti citesc articolul (cu consolarea ca macar nu e doar la noi asa) sau ma supara si mai tare.
E trist. Si rusinos. Si da, si la noi e una mai de treaba si una acra.. :))
Da, chiar eram curioasa sa vad ce feedbackuri am la postarea asta si s-a adeverit ca….mai mult negative
eu am fost soc! cand am descoperit ca acreala jur-imprejur nu e in fisa postului pt. secretare, ma obisnuisem ca atare si ma pregateam psihic cand trebuia sa le dau piept, si asta incepand de la generala mea si pana la generala fiica-mii, nu mai zic ca fu la fel si cand eram, vorba aia, colegi de cladire, ca m-a mancat undeva si am testat si invatamantul oleaca, ca metoda de mancat neuronii ca altfel nu stiu cum sa-i spui…deci pana ne-am mutat noi cu catel, cu purcel, credeam ca asa-i normal si hopa na! am dat de oameni la secretariate (ca am vizitat cateva)
nu-mi plac asistentele de la dr. de ochi da oricum is departe de tiparul ro
Nu stiu, or mai fi schimbat din scarbele de la UBB? Nici ca-mi pasa. Daca vreau ceva in “plus” nu mai aleg prestigioasa universitate.