Trenurile care pleaca…….

In martie mi -am dorit mai mereu chestii tembele. De la sectorul Vreme pana la lungimea tocurilor de la pantofi , imi placea sa calculez tot si sa ma dezumflu ca un silicon spart daca ceva nu iesea . Pana si „baba“ mi-o alegeam pe data de 7 martie iar daca era cerul acoperit si eventual burnita insemna ca la batranete o sa ma loveasca depresia , o sa fiu urata ca nevasta lu Miron Cozma dupa operatiile de infrumusetare.

 

Abia in cativa ani mi-am dat seama ca baba mea e ca vremea si invers asa ca am renuntat la calcule si mi-am redus asteptarile la „om vedea ce-a fi“. Cand planificarile anuale nu mai erau problema mea de baza nici prin martie si nici de Anul Nou mi-am dat seama ca alt pericol ma paste. La 12 ani ma bucuram de portocale, la 16 ani de carti si la 18 ma bucuram ca duduia care mi-a furat iubitu cumparase nuanta gresita de la Wella.In ritmul asta as fi ajuns sa misc o geana pe la 40 de ani numai la cadourile cu cateva karate in coada.

 

Cu cat inaintezi in ani- parca lucrurile care te bucurau inainte incep sa piarda din valoare si pe podiumul „fericirii“ urca cine stie ce dorinte impopotonate .Pana le dezbraci de coaja si vezi ca au valoarea unui dinte cariat imbracat in aur – se numesc „motive de fericire“. Intr-o zi, te dumiresti ca trenurile care pleaca sunt aceleasi care vin – portocalele si cartile nu si-au pierdut din valoare , trebuie doar sa le vezi cu aceiasi ochi chiar daca porti acum dioptrii si lentile colorate.

E mare lucru sa te indragostesti nelimitat si sa fii in stare sa iti recunosti la un moment dat singura iubire.

Sunt fericita ca am prieteni dragi, frumosi si curati la suflet. Am persoane care ma ajuta , o mama care ma iubeste mult , un barbat care ma suporta si un job care nu-mi scoate mai multe fire de par alb decat as putea eu acoperi.

Cu Tacerile din piept m-am impacat

http://www.youtube.com/watch?v=U4xpug0_SyU

sunt bucuroasa cand primesc carti , flori si jucarioare de plus.

Similar Posts

  • Revelioanele si sarbatorile mele șocante

    FacebookTweetPinShares78 Prima dată când m-aulăsat ai mei singură acasă de Revelion aveam, cred, vreo 14 ani. I-am asigurat cu succes că o să stau bulbucată la televizor, nu răspund la ușă și dacă e ceva sun la vecinii de la 1 c-aveam telefon fix. Plus că-mi lăsase vecina cățelu pechinez să-l îngrijesc că și-așa, n-aveam ce-mi strica prin casă, bradu se lipise de caloriferu de care era legat, globurile stăteau…

  • Afecțiuni astrale

    FacebookTweetPinShares14 Tin minte ca mi-am citit odată horoscopu , în revista Dracula, imediat dupa revolutie, da, noi la 8-9 ani știam să citim. Si scria acolo la semnu meu c-o sa am probleme cu oasele si cu învelitoarea/prelata. Haha, am trecut la ce ma interesa cu adevarat. OZNurile zărite în |Dobrogea de 2 martori alcooculari. E drept avusesem cateva bube la viața mea. Cel mai greu am uitat veziculele aparute…

  • Insomnia

    FacebookTweetPinShares6 Nu știa de ce se trezea la 3.25 în fiecare dimineață dar era la fel, deschidea ochii brusc și c-o mână dădea jos lampa de pe noptieră, lampă care se izbea de dulap, apoi apuca iphonu și se gândea: dă doamne să fie măcar 4 jumate. Nu, era 3.25. De obicei mai încerca să închidă ochii strângând în brațe perna de la bună-sa dar astăzi se hotărâse să schimbe…

  • A gresi e omeneste. Dar toți am vrea sa fim înconjurati de Imaculati

    FacebookTweetPin In urma cu cateva luni m-am dus la cumpărături cu o constiinta.Adica cunostință. Am intrat pe parcela unui magazin doldora de manechine plasticate ce ieseau ca trestiile din spatele rafturilor . M-am blocat instant pe o vesta din blană naturală. Recunosc ca nu „naturaletea“ ei m-a captat- deosebesc o „vulpe“ de-o „artificială“ numai daca-mi scheaună cand o îmbrac. Am pipait-o si m-am maimuțărit la preț până m-a întrebat atașata…

8 Comments

  1. Deci nu mai are rost sa-ti dau nota maxima ca esti intre olimpici dar sincer mi-ai adus aminte de ce placeri curate ca apa de la izvor aveam in tineretile mele juvenile si in ce delta namoloasa ne-a adus greutatile vietii si poate nu viata si nici varsta ne-a limitat sa vedem acele bucurii mici cum erau ele dar curate ,cat scara valorilor si nazuintele noastre spre mai mult,CANTITATEA care ne omoara sufletul si grija zilei de maine,care vrem nu vrem vine fara sa ne intrebe!Eram tanar si sarac, dar diminetile toate erau cu un soare curat nu vedeam un nor…!Mi-am dorit o sotie si DUMNEZEU mi-a dat-o,mi-am dorit un copil si-l am ,mi-am dorit o casa si Dumnezeu mi-a dat mi-am dorit o masina buna…si mi-a dat Dumnezeu si masina noua !Si sti ce trebuia sa cer prima data ca sa le am pe toate….SANATATE !!!

  2. Vasile, iti multumesc ca citesti micile mele “prostioare”- aici insumez de fapt si comori pastrate cu un anume rost…….Nu sunt chiar asa “olimpica” la scris doar entuziasmata de cuvintele care mi se astern sub taste.
    Cat despre sanatate………ce ar fi daca ai incerca sa o redobandesti, daca ai pierdut din ea?
    Sa ai noroc de toate cate ai agonisit pana acum! Dumnezeu a fost darnic cu tine.

  3. Draga fericita doamna, e bine! Atunci când învăţăm să ne bucure micile plăceri de zi cu zi înseamnă că suntem cu adevărat fericiţi şi mult mai important împliniţi! Compară micile tale bucurii zilnice cu problema existenţială a unui nipon! Gândeşte-te că acela a avut aproape orice şi-a dorit şi dintr-o dată acum nu mai are nimic ba pe deasupra poate este şi bolnav! Vezi de ce e bine să te bucuri ? Iar eu mă bucur că mai există cineva bucuros de toate nimicurile zilnice, ca şi mine!

  4. Ghita, am zile in care ma bucur ca traiesc – si atat. Adica- e suficient faptul ca exist acum, aici……..nimicurile sunt cele care dau contur realitatii, cireasa de pe tortul vietii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *