Trenurile care pleaca…….
In martie mi -am dorit mai mereu chestii tembele. De la sectorul Vreme pana la lungimea tocurilor de la pantofi , imi placea sa calculez tot si sa ma dezumflu ca un silicon spart daca ceva nu iesea . Pana si „baba“ mi-o alegeam pe data de 7 martie iar daca era cerul acoperit si eventual burnita insemna ca la batranete o sa ma loveasca depresia , o sa fiu urata ca nevasta lu Miron Cozma dupa operatiile de infrumusetare.
Abia in cativa ani mi-am dat seama ca baba mea e ca vremea si invers asa ca am renuntat la calcule si mi-am redus asteptarile la „om vedea ce-a fi“. Cand planificarile anuale nu mai erau problema mea de baza nici prin martie si nici de Anul Nou mi-am dat seama ca alt pericol ma paste. La 12 ani ma bucuram de portocale, la 16 ani de carti si la 18 ma bucuram ca duduia care mi-a furat iubitu cumparase nuanta gresita de la Wella.In ritmul asta as fi ajuns sa misc o geana pe la 40 de ani numai la cadourile cu cateva karate in coada.
Cu cat inaintezi in ani- parca lucrurile care te bucurau inainte incep sa piarda din valoare si pe podiumul „fericirii“ urca cine stie ce dorinte impopotonate .Pana le dezbraci de coaja si vezi ca au valoarea unui dinte cariat imbracat in aur – se numesc „motive de fericire“. Intr-o zi, te dumiresti ca trenurile care pleaca sunt aceleasi care vin – portocalele si cartile nu si-au pierdut din valoare , trebuie doar sa le vezi cu aceiasi ochi chiar daca porti acum dioptrii si lentile colorate.
E mare lucru sa te indragostesti nelimitat si sa fii in stare sa iti recunosti la un moment dat singura iubire.
Sunt fericita ca am prieteni dragi, frumosi si curati la suflet. Am persoane care ma ajuta , o mama care ma iubeste mult , un barbat care ma suporta si un job care nu-mi scoate mai multe fire de par alb decat as putea eu acoperi.
Cu Tacerile din piept m-am impacat
http://www.youtube.com/watch?v=U4xpug0_SyU
sunt bucuroasa cand primesc carti , flori si jucarioare de plus.
Deci nu mai are rost sa-ti dau nota maxima ca esti intre olimpici dar sincer mi-ai adus aminte de ce placeri curate ca apa de la izvor aveam in tineretile mele juvenile si in ce delta namoloasa ne-a adus greutatile vietii si poate nu viata si nici varsta ne-a limitat sa vedem acele bucurii mici cum erau ele dar curate ,cat scara valorilor si nazuintele noastre spre mai mult,CANTITATEA care ne omoara sufletul si grija zilei de maine,care vrem nu vrem vine fara sa ne intrebe!Eram tanar si sarac, dar diminetile toate erau cu un soare curat nu vedeam un nor…!Mi-am dorit o sotie si DUMNEZEU mi-a dat-o,mi-am dorit un copil si-l am ,mi-am dorit o casa si Dumnezeu mi-a dat mi-am dorit o masina buna…si mi-a dat Dumnezeu si masina noua !Si sti ce trebuia sa cer prima data ca sa le am pe toate….SANATATE !!!
Vasile, iti multumesc ca citesti micile mele “prostioare”- aici insumez de fapt si comori pastrate cu un anume rost…….Nu sunt chiar asa “olimpica” la scris doar entuziasmata de cuvintele care mi se astern sub taste.
Cat despre sanatate………ce ar fi daca ai incerca sa o redobandesti, daca ai pierdut din ea?
Sa ai noroc de toate cate ai agonisit pana acum! Dumnezeu a fost darnic cu tine.
Draga fericita doamna, e bine! Atunci când învăţăm să ne bucure micile plăceri de zi cu zi înseamnă că suntem cu adevărat fericiţi şi mult mai important împliniţi! Compară micile tale bucurii zilnice cu problema existenţială a unui nipon! Gândeşte-te că acela a avut aproape orice şi-a dorit şi dintr-o dată acum nu mai are nimic ba pe deasupra poate este şi bolnav! Vezi de ce e bine să te bucuri ? Iar eu mă bucur că mai există cineva bucuros de toate nimicurile zilnice, ca şi mine!
Ghita, am zile in care ma bucur ca traiesc – si atat. Adica- e suficient faptul ca exist acum, aici……..nimicurile sunt cele care dau contur realitatii, cireasa de pe tortul vietii
pai daca esti asa de fericita(multumita) ar trebui sa scrii despre trenurile care pleaca, nu despre trenurile care vin. 😀
pardon, invers. 🙂
Mihai – trenurile care pleaca sunt aceleasi care vin (gara e o simpla gara, doar peronul e strain 😉 )
Om, omenesc, omeneşte! Simplu, foarte important!