pamflet

Deficitul de atenție, hiperkinetismul și bucuria vieții se pot corecta la copii dar recomand să extrageți partea bună

ADD nu există și nici ADHD, mi-a spus într-o seară, prima dată, Hani, în timp ce transfera păcătos și mulțumit vreo 17 mii de euro, niște resturi de chirie, pe-acolo prin orașul lui.

  • Ce faci? mă întreabă.
  • Te părăsesc. Nu asta-ți spun de o oră? De ieri? De luna trecută?? Nu mai pot. Nu sunt prizoniera ta, nu mai văd pe nimeni iar cu tine nu pot discuta pentru că reduci totul la o Ființă Atotputernică, tot comportamentul meu. Mă simt ca într-un paradis în care nu m-am cerut!
  • Bine. Da vezi că…

Deschid ușa nervoasă și ies pe cea mai frumoasă terasă dintr-un resort de prin Maroc. Și nu văd pe nimeni că nu prea erau turiști.

  • A… Înghit restul alfabetului și inspir adânc.
  • Mă poți părăsi la întoarcere, zice Hani cam nevrozat. Suntem în paradis, dar tu ai ales biletele, eu aș fi preferat Egiptul. Și știi că întotdeauna ne certăm când ajungem și când plecăm înapoi.
  • Bine, bine, nu mai iau decizii la nervi, analizez situația și o să am răbdare să… În capul meu vâjâiau sute de mașini, claxoane, oameni necunoscuți, limbi străine, era ca și cum nu aș fi reușit să-mi aranjez vreo 20 de New Files într-un dosar anume. Pur și simplu nu puteam mișca săgeata. Unde e săgeata? Am pus capul pe-o pernă. Am adormit imediat. Mult mai tîrziu am descoperit că meditația mă ajută. Am adormit necăjită că l-am supărat pe omul care pe-atunci mă iubea.

ADD nu există, mi-a spus în altă zi un prieten de familie, călugăr. Eram la o manastire și sunetul de toacă speriase un stol de păsărele care s-au desprins ca fâșâitul unei folii dintr-un nuc bătrân. Ba există, uite, înainte nu știam, nu aveam atâta informație, creierul caută mereu  căi de adaptare.

De când vorbeam noi, toaca suna și mai tare. Suna mai dur, ca un topor nervos într-un butuc. Suna atipic.  Dacă aș fi îndrăznit să spun cu voce, aș fi jurat că parcă bate ritmul melodiei lui Dan Spătaru.

  • Ce-ai spus?
  • Scuză-mă, nu voiam s-o spun.
  • Păi  ai dreptate, fratele Grigore are un fel de boală dar nu ne deranjează, el a cîntat cand era mic. Și a fost la doctor și i-au spus că are o compulsie cumva
  • Ha! Adică manie obsesivă compulsivă!

Părintele s-a supărat, fratele Grigore nu era un maniac și cu siguranță nu era un obsedat, putea doar să bată în toacă și în rest, își petrecea ziua făcînd ronduri în jurul lăcasului și salvând gonguțe din pînzele de paianjen. Mînca o dată, la 12 noaptea după ce toată obștea, cu microbii lor cu tot, se retrăgea la somn.

-Dar… hei, nu- i de rău, adică nu manie și compulsie ca la Pro tv ci ca la… Bine, nu există, scuzăăăă-mă. Binecuvântează padre. Și ne-am pus apoi la masă. Toaca a mai bătut până a ieșit de undeva o femeie bătrînă care l-a certat rău de tot pe cîntăreț.

Odată am auzit la știri, trecând prin living, că un deputat drăguț vrea să legifereze ceva important, adică să fie voie domle cu animalul de companie peste tot în instituții. Apoi, proveul a pus un vox de la un psiholog cum că animalele precum turturica, găina și țestoasele adică toate cele de companie, te fac mai fericiți, si eliberăm feromoni așa, și funcționăm mai bine. Își făcea campanie, că una e să te voteze ăia care te plac și alta să dai tu share către toți iubitorii de animale. Gol și șah mat.

Și presedintele americii are cățel care-i plătește taxele și impozitele sau îl însoțește-n vizite pe la ambasade. Eu nu știu cum ar putea să fie cineva contra acestui proiect bine mirosit, îmi amintesc că Kint era bebe și mergeam cu el în marsupiu să-mi plătesc consumul la asociație. Leșinau vecinii  de fericire, mai ales când era coadă și nouă ne curgea lapte de peste tot, ca-n grădinile raiului. Nu văd nici un motiv pentru care nu și-ar fi dorit toți de-acolo să-l pupe sau chiar să-l ia în brațe. Nici azi nu știu de ce nu l-au cerut doar să se joace.

Numai bine-mi amintesc de feromoni cînd îmi scot copilul de la grădiniță și mă opresc puțin cu altă mămică. Și mă uit la ea și ea la mine, că știu să mă împrietenesc cum știe știuca să bea apă.

Apoi fug după copil și-l întreb cum a fost astăzi

  • Habar nu am dar acum sunt bucuros că mă joc.
  • Dar ce ați făcut?

Nu mă mai aude. Copilul meu e într-un fel de copac și alt băiețel, mai mic strigă câteva cuvinte semi obscene precum mamacita querida , aruncă c-o minge după el și râd în hohote.

O fi luat de la mine ADD. Dar cel mai important e că a luat și de la celălalt niște fericire.

O iubire explozivă, două iubiri…

Îți spun un secret, șoptește Kint înspre seară după ce terminăm de asamblat vehiculul selenar Lego. Pe lună există explodatori!

-Ăăăă cred că vrei să spui…

– Exact, stau pe lună în vehicule de-astea închise și explodează. Da numai din când în când!

Copilul era încântat. Nu știu cum își imagina el explodatorii dar am întors  și eu povestea: clar, sunt explodatori pe lună!

Când eram tânără și aproape frumoasă am trecut printr-o criză existențială și-am cunoscut așa, vreo trei explodatori în două luni. Pe atunci crizele se făceau în tăcere, cu profund respect față de nepăsătoarea familie și societate. Până și atacurile de panică le știam transforma în atacuri de pălincă. Așa că eu și cele două colege de facultate- care treceau și ele prin cicluri – una că cealaltă a trebuit să renunțe rapid, din cauză că după trei luni de explorat cluburile și discotecile i s-a oprit unul.

Măcar ea a fost pe atunci cea mai câștigată dintre noi, s-a măritat cu-n egiptean de prin Giza și are un copil maroniu și crețulin ca un miel, cu ochii albaștri. E drept că nu l-a ales ea pe Ramses după ce s-a îndrăgostit ci după mult gin, dar au rămas împreună și-n ziua de astăzi. Ramsesul ei locuia în spatele piramidelor într-o sărăcie lucie, cu încă șapte frați și trei surori. Ana a rămas oripilată la prima vizită dar creolul a fost deștept și-a dus-o numai după însămânțare, fata  mea era deja îndrăgostită foc. Pe cât s-a mirat ea când a primit inelul, o sârmuliță Tailor cu aur roșu gen aramă, pe atât de repede s-a mutat el pe vecie când și-a văzut viza-n pașaport.

Explodatorul lunar este un satelit natural al femeii frumoase aflate-n perioade de criză. Că termenul isterie nu se mai folosește.

Citeste tot ▶

Tot ce trebuie să știi despre… bebeluși

 O adevărată conspirație în poveștile cu bebeluși. Că ce drăguți și inocenți sunt ei, cum te topești când îi privești, cum gânguresc, ce bucurie să sugă o bucată de sân acolo, ce mare fericire când îi aduci pe lume și vezi atâta frumusețe.

M-am gândit că odată și-odată trebuie să spună cineva Adevărul.

Bebelușii sunt niște creaturi aparent calme care se trag de fapt din specii dispărute de dinozauri.

Imaginează-ți următorul scenariul. Tu, mămica, dormi liniștită noaptea lângă bebelușul tău. Doar ce-a trecut seara de Halloween. Te ridici pe pipăite să-ți torni apă-n pahar. Bebelușul tău face un salt în aer, așa, cumva cu mâinile și picioarele de parcă-i electrocutat și-ți stă inima în loc. E doar reflexul Moro dar până nu cauți pe internet nu știi, că nu ești pediatru.

Te culci la loc și încep sunetele: mici grohăieli, sâsâituri de șarpe călcat pe clopoței, suspine, sughițuri, respirații sacadate, fornăieli în cascadă de parcă la voi în pat s-au mutat munții Pădurea Neagră.
Dacă nu-l bagi în seamă ai toate șansele să te trezești cu-n deget în ochi, suficient de subtil încât să-ți lipească corneea de baza craniului. Bebelușii au puteri ascunse, se spunea că J.K Rowling s-a inspirat din viața lor când l-a creat pe ochelaruțul mic ce joacă-n rolul principal.

Bebelușii se transformă din momentul în care primesc ordin de evacuare și până ajung la neonato

Vă spun din experiența proprie dar și din experiența unei prietene bune care-a născut acum trei ani.
Cât de frumos era al meu când l-au scos din caisă!! A urlat de s-a creponat tot, eu știam de-un țipăt, acolo. Mama e martoră, stătea la ușa sălii și-a întrebat: al nostru estem? Asistentele nu au îndrăznit să-i răspundă, că arăta cam nevrozată.
Apoi a avut nevoie de două zile de îngrijiri medicale. Mama. Până l-a vizitat la neonato și l-a revăzut acolo. Era într-adevăr cel mai frumos bebe din spital!

Prietena mea care-a născut acum trei ani mi-a spus la telefon că fetița ei seamănă leit cu ea. Că-i o minune, o artă pură a mamei natură. Prietena mea e blondă, are un ten de porțelan, picioare de gazelă, ochi migdalați, mâini fine, urechi conturate ca-n Mona Lisa și năsuc ca ciocul de lebădă, glas de sirenă.
Avea și nou născuta năsuc ca pelicanul, ochii ieșiti din orbite de parc-o strânseseră de gât, orăcăia sistematic ca un broscoi și era plină de bube și coji de parcă se pregătea pentru reclamă la Panemar. Picioarele-i erau strâmbe și stafidite, era cheală iar capul îi era țuguiat.
Când i-am spus lu mă-sa că numai cerceii îi mai lipsesc a trebuit să-mi caut altă prietenă.

Bebelușii sunt fericiți dacă: dorm, mănâncă și sunt schimbați.

Asta cade din start, mai ales finalul pentru că nimeni nu-i prost să vi-l schimbe. Încercați și voi.

Citeste tot ▶
Vreau haine cool si pantaloni colorati si lungi și de calitate si vreau reduceri pentru băietii de 2-3 ani. Nu, albastru si negru și verde închis!

Vreau haine cool si pantaloni colorati si lungi și de calitate si vreau reduceri pentru băietii de 2-3 ani. Nu, albastru si negru și verde închis!

ioana mall Ma duc întâi la hm. Nu că are Tudor nevoie de ceva dar mă creponez toată când văd o fustă pe manechin și reducere 70%. Mă uit la ea, mă gândesc ce bine ar merge la serviciu – o pipăi, portărelul se face că nu încape printre umerașe, mă pipăie și el, toate bune și frumoase. Pân la urmă fac analogiile

– Cin te vede băh, la serviciu, da ai 4 fuste care seamănă cu asta și-apoi, ești cam balonată-n ultimul timp, pari slabă și gravidă c-ai renunțat de 3 săptămâni la abdomene, creponată-ți trebuie când copilul tău n-are decât 8 perechi de pantaloni de vară și 14,5 de iarnă, să-i rupă pe toate toboganele din oraș?
(da i-s scurți majoritatea că el e mai înăltuț. Cei albi cu albastru din in ce faini erau… si de blugi m-am săturat, ați încercat vreodată să trageti blugii pe câte-un picioruș de la scaun? Si scaunul să fie rabatabil? Si să aibă cleme de prindere? Și să strige la final că l-ai rupt, de stai cu aerosolii lângă tine si cu riscul de “asmă”? )

Da-i incolo blugi că-s toți albastri si incomozi. In, bumbac. Oaw, reduceri! Stau 45 de minute între 2 rafturi. Pe o parte e Sale, pe o parte e (semnul ăla) dar în vartejul căutării, nu vezi, e ca pe matrimoniale.
În sfarșit găsesc un 110. Super, au elastic, sunt destul de lungi si-s… verzi, bine dar verde de-ăsta nu mai are. Rupți în cur că de-aia-s 50% redusi. Uf, bine că m-am uitat și că toate mămicuțele din Cluj – care mai au si copii de 2 ani- au ajuns aici înaintea mea și-acu-s in concediu la mare.

Ooooo, da ce de rochițe, ce de colanți, ce de culori, dungi, picățele. La băieți, am văzut colectia asta de 5 ori în ultimii 2 ani.

Alt magazin. Auchan.

Aici găsesc clar și pijamale. Mai întai, dau la o parte căruțul cu copilul altcuiva, ăla micu nici nu simte, e ocupat să dea cu înghețată pe-o jachetă. Văd o femeie cochetă și un tati, p-ăsta l-o fi săltat cucoana din pat că pare-n pijamale și repetă hăituit: hai odată, hai odată. Nici copilul nici mămica nu-l bagă-n seamă. Aș putea să iau copilu să-l duc să se joace cu Tudor, dar pare mai periculos ca al meu. Acum strânge de gât un broscoi și-l dă cu capu de fiarele căruțului. Noroc că broscoiul e de pluș, așa pare și tati.

Reiau căutarile, setez search for baby trousers.

Negri. Maro. Maro mai deschis, mai închis, mai cu 2 dungi. 155 de rochițe și bluzițe cu unicorni și cu funde. Mărimea 2-3 ani, că așa scrie p-aici.
Pantaloni de băieți? Oaw, oranj, oranj is the new black! Stau pe un umeras lângă 17 perechi de budigăi de bebeluș. Îi văd clar, sunt potriviți, craci lungi, singura pereche. Îi iau, nici nu mă mai uit la număr. Cu mâna întinsă, mămica anterioară, mă privește cu zvâc. Vezi de treabă c-al tău are 6 ani, nu-I erau buni, mergi la alea scumpe, cu reclama back to school.

Crocodilo sau cum s-o fi chemand.

Citeste tot ▶

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

sexyAdmir oamenii care-au reușit singuri. În toate. Eu n-am nicio abilitate extraordinară, deși, după cum se uită la mine, adminul de la scara 5, mă bănuiește de alde proprietăți electrice care-ar strica și prizele din casă. Eu mă cam tem de el.

Ca femeie, am câte puțin din toate și o sumă mare de nimicuri absolut necesare ca să trec relativ lin prin viața asta țepoasă.

Nu sunt extraordinară la stabilitea corectă a task-urilor, nu excelez la micile activități de management, nu știu găti, iar dacă bat un cui, la dexteritatea mea, ori îl răstignesc pe vecinu ori cade peretele. Odată m-am apucat de pictură, împreună cu fostu. Mi-au acceptat trei desene la un centru pentru bătrânii cu boli degenerative. Le-au vândut cu câte 5 lei într-o zi de-aceea în care populația conștientizează că 20% din ea nu va intra vreodată la Zara să caute blezer la reducere. Așa că, în mărinimia lor, mi-au cumpărat pictura cu lacul, barca și doi pești, M-am simțit ca Picasso, că înainte participasem la desenele de machiaj pentru copiii din alt centru.

Posesivele

Sunt în general niște jivine mici, pot avea picioare lungi, bot ascuțit, țepi și un zâmbet care-ar topi orice statuetă de gheață din ghidul miresei 2018. Prin ziua a cincea, la Geneză, ele-au fost singurele Eve care-au luat notițe, crestand arborii cu unghia ca să fie sigure c-au înteles corect: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste …”

Ele erau cele pe care-n Roma antică, sclavele-n chiloți de lâniță și cu părul ondulat, le îmbrăcau cu mătase-stola, le machiau cu șofran sau înălbitori, de-arătau ca hoitarul alb. Le parfumau și le aranjau părul în formă de suliță ca să le predea soțului. Fapt care odată realizat, îi oferea sclavei trei zile libere, cât să se spele într-un lighean și să înceapă telenovela cu soțul Augustus Sclepțios. Soția de rang înalt ardea smirnă și se scălda-n lapte de măgăriță ca să-și atragă bărbatul, că pe-atunci nu putea să-i dea cu tigaia-n cap guvernatorului iar dacă-si bătea sclava, ăla o iubea și mai mult pe sărmana supusă la suplicii erotice.

Citeste tot ▶

Familia traditională cu 30 de ani diferență, referendumul și vibrația numelor

alb dulce milostivireRecunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămici de aproape “40 de ploua infernal”.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile. Si tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul Ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat. În sfârșit. Compasul Ierusalimului? Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu. Am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Citeste tot ▶

Hapi și botezul la penticostali

Acesta este un pamflet și schițează numai percepțiile personale asupra unui eveniment. Denominațiunea și numele au fost schimbate. Inclusiv anii și data. Da de ce vă explic eu atâtea? 🙂

– Da cât ține? o întreb pe mama
– Io de-unde să știu. Ca la noi.
– Lasă că mă duc eu, Tante Catrina a fost mereu bună cu noi. Și la vorbă și la purtare. Îi fac poze, mai văd șicum e la alții. Cred că o să mă simt ca în filmele alea cu Whoopi Goldberg O să văd cum bat din palme, ne mișcăm la stânga, la dreapta, mai batem de două ori din palme și apoi e botezul.
– Ce filme? îmi dă adresa.

Mă duc și iau un buchet de trandafiri. Frumoși, roșu cu alb. Și destul de ieftini, 20 de lei. În Cluj îi cumperi la preț dublu.

Găsesc clădirea ușor, aud niște cântece de la 300 metri distanță. Mașini parcate, puzderie. Într-o curte veche văd niște scări, când calc pe prima, din spatele unei uși deschise mă privesc vreo 16 perechi de ochi. Doi tineri care arătau ca teologii-n vacanță, îmi fac semn să intru.

Dar ce credeți că diavolu nu mai lucrează? Credeți că diavolu ne-a lăsat așa, c-ăștia s-au pocăit, las să-mi văd de-ale mele? Nu! Diavolu e aici, între noi! trăznește-o voce de după un zid.

Citeste tot ▶

35… și mai numeeeeri??

35… și mai numeeeeri??

pasari si ouaFemeie, pentru ce mai numeri, dacă n-ai născut pui vii, dacă n-ai clocit, dacă în loc de resturi de placentă, tu ții într-un borcan bile de ciocolata Maltesse?? Ti-ai văzut la ecograf doar chistul ovarian stâng care-a dispărut cu ceai de salvie? Nu ți s-a întins uterul precum elasticul, nu știi câte sortimente de Pampers exista la Carrefour?

Ești o egoistă și-o narcisistă dar n-o să-ți spună nimeni chiar așa. Nu în față. Nu prea contează ca nu te-ai măritat, dar ce fenomen de femeie oi fi tu dacă nu ți-ai depus icrele? A, îți place caviarul și ai o pisica? Ok, ești lesbiana și sperăm că ești eventual și urâtă.
Ai scris deja pe 3 rețele de socializare că tu și soțul va luptați cu sterilitatea și că noaptea în loc de oi numeri spermatozoizi? Ne-ai anunțat ce soarta disperată crezi tu că ai din cauza că „n-ai ramas”? Ah, scuză-ne, acum te înțelegem. Nu ți-e bine, așadar ai toată dragostea noastră.
Înțelegem și de ce nu ți-a trecut prin cap sa adopti un „pui”. ADN-ul tău e valoros, cine știe ce necazuri ți-ar face un orfan. Poate ar fi atât de rău încât ar trebui sa îl închizi într-un turn de la 7 ani, ca-n filmul ăla cu Rapunzel. Pe modelul arhaic, „răul tău” e mai ușor de digerat decât al altora.
Pur și simplu n-ai SIMTIT faptul că vrei un copil? N-ai toate ovulele acasă!

Ești bărbat, ai 35 și n-ai copii? Oaw! Lasă-ne adresa! Cu siguranța ești un tip care știe ce vrea!

Citeste tot ▶

Cate feluri de-a iubi exista?

Cate feluri de-a iubi exista?

….si cum e cand incerci sa-ti „personalizezi“ iubirea

Elizabeth Taylor spunea ca exista doua feluri de barbati si cred ca nu la bijuteriile lor se uita cand i-a trecut gandul asta printre zulufi. „Cei care au bani datorita femeilor din viata lor si cei care au femei datorita banilor de pe propriul card.“

Alta doamna din showbizz sustine ca e absolut logic ca o femeie trebuie sa-si accepte barbatul exact cum este- defecte, calitati. Da sa nu cumva sa indrazneasca sa-l lase asa, ca-i vai de capul ei.

Dupa ce matusa a vazut in tinerete „Cui ii e teama de Virginia Woolf“ si-a dat seama ca are un ochi violet si unul aproape albastru, si-a hotarat subit ca „e un semn“ si ca trebuie sa fie nominalizata cu inel cu tot, in cariera promitator de stationara a iubitului ei. Ma rog, a unuia dintre ei, cred ca p-ăla il iubea mai mult.  Devenise de pe-atunci iubirea erotico-sentimentala un fel de spectrometru. Tipul era avocat. Nici nu puțea nici nu mirosea, era ca bărbânocul, vorba lui bunica. Isi tinea clientii suficient dupa gratii, suficient incat sa plateasca respectivii paraclise cand ieseau, era relativ ieftin, avea simtul umorului cat negru sub unghie si-si platea taxele la zi.

Si ea era o avocata frumusica, noroc cu ochii, cu-ala violet nu vedea bine dar asta nu s-a mentionat la motivele de divort.

„Pe-asta o sa-l duc pe culmile succesului, c-are potential“ i-a marturisit ea, mamei.

Citeste tot ▶