luminatia in Ardeal

O Iluminație

“Acceptă impulsiv activități care-i depășesc experiența sau controlul.” It wasn t me Shaggy – planeta pământ către Mom. Introduc repede notițele-n rucsac.

În cimitirul mare din sat, cu familia mică adunată – că și ceilalți au mers pe unde-au avut buni si străbuni-  se întrevedea o zi absolut normală.

Dan mai avea de aprins câteva candele, eu citeam și notam ceva – și trăgeam cu ochiul la Kint. Lua candele mici și câte-o lumânărică de la mormintele bogate și le muta la cei adormiți sub grămăjoare simple de pământ.

– Scuze. Ia uite, și pentru tine. Și se apleca, se uita la poză sau la litere, saluta respectuos ca într-un joc, trecea la alt mormânt sărac-bogat cu schimbul candelelor.

– Haide măi, că or să se enerveze oamenii.

– Păi le fac iluminație. Cum să se enerveze mama? Și ce-or să facă? Nu tu ai zis că e bine să împarți la cei care n-au?

– Jucăriile, nu candele, mormăi eu.

Bună întrebare. Frate-meu râde. Hai zic, s-o luăm și pe buni și mergem acasă. Frate-meu e de acord, mai avem de adunat niște frunze și-l chem pe copil să mă ajute. Vine el, cam neliniștit așa…

– Crezi c-o să încăpem toți? În mașină adică/ Copilul mă  privește îngrijorat.

– Te rog, hai aici și ajută-mă să strâng frunze. Kint nu se mișcă. Știu c-am promis acasă că te ascult da eu nu vreau să calc pe ea. Că chiar nu cred că e foarte frumos din partea ta.

În sfîrșit. Și-și mai bat capul alții cu halouinu, dacă faci tu acasă bostani sau nu faci.

– Cum o s-o luați pe buni? Nu mai bine-o lăsăm aici pe bunica ta? Să știi că mă simt puțin timid și mi-e foame.

Scumpule, dar n-o luăm pe asta, bunica mea este la cimitir, bunica ta este la mătușa, stai liniștit că cei vii stau cu cei vii și cei care au murit, ah, e… ți-e foame și iarăși e un subiect complicat și nu știu cum să. Aș fi continuat să vorbesc dar Kint zice:

Citeste tot ▶
Halloweenu si alte (i)luminații

Halloweenu si alte (i)luminații

halloween Inainte sa aflu semnificatia cuvantului Halloween,l-am trait live.

In Ardeal,pe-un capăt de toamna, într-un satuc înconjurat de dealuri, buna turna dintr-o canistra doua kile de tuica. Una era pentru ispravnicul cântăret care-o sa ne stoarca lacrimi si una pentru preotul satului care n-avea decat o prună acasa. Iar pe noi ne binecuvantase Natura c-o livada întreaga .

Buni mai spărgea cate-un ghiveci asezat accidental pe trepte, se grăbea, era Luminatia si trebuia s-ajungem „la timp“ în cimitirul din capatul satului. Daca nu lovea din greseala florile asezate de mama pe scarile din „casa mare“, bunica îi tragea cate un șut bietului pisic care i se încurca repetitiv printre poale si picioare . Citeste tot ▶

In loc de lumânări (Luminația)

Prima „luminatie“ la care am participat a fost organizata de mine . Unul dintre pisoii de la tara se pregatea sa se ospateze cu un soarece iar eu i l-am luat. Eram încă sub influenta ultimei serii din Michey Mouse si mă gandeam ca orice suflet merita o ceremonie funerara. Am îngropat blănosul în gradina si am plantat deasupra vreo trei pătrunjei sunt privirile nedumerite ale pisoilor ramasi fara cină

Ne e greu sa ne gandim la cei „trecuti“ .Unii spun ca durerea pierderii e prea mare dar eu cred ca ne temem de propria disparitie. Ii cinstesc pe bunicul si pe strabunica mea draga. Nu ma intereseaza pretul la crizanteme si nici cat se dă oficial sau ne – preotului.Strabunica si bunicul sunt o parte din mine. Pentru ca EU nu însemn doar un trup, asa cum se consideră (si se poarta ca atare)multi oameni. Si de la mii de kilometrii distanta patrunde sufletul meu si al dragilor mei adormiti- pe poarta aceluiasi cimitir vechi de la tara în fiecare 1 noiembrie.

 Am mai pierdut o doamnă. O profesoară, cea care mi-a desăvarsit cu ani în urma dragostea pentru literatura.Poate ca daca ma gandeasc astazi la ea , va simti si lumea ei frumoasa se va încărca cu încă un strop de energie . Va stii ca o iubesc cum o iubeam pe cand traia si c-am înteles în sfarsit cum Sacrul si Profanul se întrepatrund 🙂

 In loc de lumanari am s-aprind boabe de tamaie din Ierusalim si-am sa ma gandesc la voi.