Suveniruri din călătorii
Alice m-a provocat să spun daca îmi face plăcere să mă foiesc prin târguri căutând suveniruri pentru mine si pentru prieteni.Of course, I love that. Ce-mi place mie, îi extaziază pe altii dupa cum urmeaza:
In urmă cu vreo doi ani i-am adus mamei niste scrisorele din Coran trase oarecum în matase- se agătau pe perete, erau tare frumoase, cu o caligrafie de exceptie.Le-a întors mama pe două parti, s-a uitat la ele în 3D, cu ochelarii de scris, cu ăia de distanță, le-a motroșit vreo trei minute si apoi m-a întrebat ce scrie pe ele.I-am tradus : Allah e singurul (zeu) iar Mohamed e trimisul lui.No bine…..le punem în baie .
Cu statuia lui Horus tot așa am pătit. Am dat-o unei prietene si mi-a spus ca ea „nu mai tine bibelouri în casa”.De parca-i adusesem pește de-ăla verde de sticla.
Ai mei au deja brelocuri si pentru cheia de la poștă așa că nici nu mă mai uit la ele. De magneti e plin frigiderul în casă , mă lipesc de el cand apropiu mâna pe care țin ceasul………
Si ultimul exemplu pe care mi-l amintesc acum ar fi o imitatie a lui Nefertiti pe care am cumpărat-o pentru un amic. Cat mai aproape de original-cu o parte din urechiușă lipsa. Ei bine, atat de mult i-a plăcut prietenului meu statuia încât a dus-o la cineva sa îi „refacă“urechea, crezând c-am mântuit-o eu când am căruțat-o cu trolerul……
Am primit si eu odata de la cineva care s-a întors din Maroc un tricou alb cu trei camile pe el. Era din bumbăcel, era haios, asa ca am ignorat faptul ca îmi venea cu doua numere mai mare. L-am îmbrăcat o singura data si cand m-am întors acasă din oraș, mi-am descântat de deochi, aveam impresia ca fiecare al doilea trecător se uitase hâtru la camilele mele mai ales că începuseră instabilitătile în Middle East .
Voi cumparați suveniruri?
oooh cum sa nu, cumparam…. frigiderul e plin de magneti 🙂
de unde ai luat “scrisorelele” trase in matase?
Nu mai stiu exact…probabil dintr-un souk din Tunis. Oricum , a fost amuzant
Pana la urma am gasit loc in bucatarie…….
Magneti de frigider, vederi, tricouri, brelocuri si bijuterii. Dar cel mai mult ma tenteaza sa-mi cumpar cate un pix din fiecare oras vizitat pentru colectia mea in formare. 😛
Am citit despre colectia ta de pixuri. Impresionant 🙂
Eu nu-mi cumpar ceva anume.
Ok, recunosc…..sunt pasionata de statuetele egiptene. Incet, incet, imi intregesc “trupa” de zei si zeite
Eu desi am stat 7 luni in Maroc nu am gasit scrisorele de care zici tu 🙁
I-as cumpara si eu la bunica.
Sa stii ca nu era o leapsa, in acel tip de articole pur si simplu nominalizez pe toti cei care comenteaza, fiindca e un articol de discutii, e ca un ping pentru cei care imi sunt alaturi si isi spun si ei parerea!
Oricum iti multumesc si ma bucur ca ai preluat si tu pe blog!
Nici nu m-am gandit ca e o leapsa. Eu nu fac lepse
Sau daca totusi le preiau, le schimb sensul si le personalizez
Referitor la suveniruri- mereu rascolesc printre rafturi pana gasesc ceva deosebit.
E drept ca eu nu am asa multa rabdare si ca sa intru in magazin trebuie sa ma atraga ceva: vitrina, numele, sau ceva expus, altfel nu ma obosesc 🙂
Mie imi place sa descopar…..
Intru acolo unde nu sunt agasata inca de la intrare
Daca sunt preluata cu 2 metri inainte, poa sa aiba aur la 50% reducere, nu ma prinde inauntru
Îmi place să bat străzile, să intru în magazine şi să casc gura. Mă uit de regulă după vechituri, cărţi, ilustrate vechi şi timbre. De câteva ori am avut surprize plăcute.
Claaar! Ilustrate vechi…………….
Nostim cum ai scris…si mie imi plac statuetele egiptene…cred ca toata lumea cumpara suveniruri de prin calatorii… :))
In sfarsit cineva care iubeste statuetele egiptene! 🙂
Fac sute de fotografii si imi place sa cumpar un obiect incarcat cu amintirea acelui loc. O farfurie de lut, un steag, o piatra, orice imi va aminti de imaginea acelui loc si ma va ajuta sa imi amintesc trairile de atunci.
Eu am o problema…….mi-e dor de fotografiile de demult……..care stau in albume
Le revad des…………dar pestea astea digitale nici nu-mi vine sa ma uit
Oare de ce?
Mda, de asta imi place sa imprim fotografii si sa le pun intr-un album de tip vechi, mare cu pagini de carton.
Avem ziare online, dar tot mai frumos e sa fashai un ziar cand il citesti, avem e-book dar mai frumos e sa dai paginile, sa simti mirosul gartiei… Si in plus de asta sa vad cine poate impacheta o bucata de slanina cand pleaca la munca, intre pagini de e-book.
E buna tehnologia, insa partea “vintage” a vietii parca are un alt farmec!
Cum le imprimi?
Nu folosesc e-book ca sa citesc………. si nici nu cred ca o sa apelez la aceasta varianta……..cumpar carti, le iau cu mine, le port peste tot :D, tin jurnale, updatez mereu o limba straina………nu, e-bookul nu e pentru mine
Sunt imprimante speciale pentru fotografii, folosesc o hartie speciala, sau magazine foto care printeaza fotografiile. Am vazut in cateva supermarketuri automate pentru asa ceva, introduci un cd cu poze sau stick si peste cateva zile ridici pozele. E bine sa alegi hartie mata, nu lucioasa.
Te inteleg perfect, al fel simt si eu o mare emotie fata de fotografiile vechi din albume!
Da, dar nu din astea. Nu suport breloace, plușuri, magneți, căni și orice ar putea fi bănuit că e bibelou. 😆
Specificul locului… gen dacă merg la o salină iau sare, dacă merg la munte iau niște caș afumat, dacă merg într-o zonă de olari iau și eu o cănuță, de la Horezu am luat niște castronele mici la lume (gen unii cred că le foloseau pe post de scrumieră), dacă merg la Salzburg iau ciocolată, din astea.
Nu e prea mare diferență față de primele… dar parcă îs mai utile.
Eu am ajuns la concluzia asta……….cine ia de bibelou o imitatie egipteana de-a lui Nefertiti -pictata de mana si cu stampiluta de conformitate…..e adevarat, merita sa primeasca o esarfa sau un alt chitibus pe care-l poti lua de oriunde…………Sau un pachet de branza, si mai bine 😀
Bibelou cu Nerffertiti poți lua de oriunde (mai ales în zonele turistice de la noi)… caș afumat bun, în lemn de brad… nicicând.
Nu este vorba de bibelouri ci de statuete facute de mana si pictate- care pastreaza linia originalului – cu partile lipsa…. Un colectionar nu pune semnul egal intre un bibelou turnat in forma si o statueta facuta de manufacturier……
In plus eu nu am vazut in ro statuete egiptene iar dupa bibelouri nu m-am uitat
Numai noi credem ca “nimeni nu mai are asa cascaval” 🙂
Bibelouri, statuete, mă lasă rece.
Eu înafară de cărți nu suport nimic pe dulapuri&co. Doar pe ele le suport să strângă praful. Nu neg că am două primite cadou, pe care le păstrez pentru ăia care mi le-au dat. 😆
Dar oricum, aleg brânzeturile, de oriunde.
Nu spun că alții nu au mai bune. Și dacă aș merge în Franța sau ceva de genul tot aș lua ceva specific lor. Dar nu știu să facă caș afumat ca noi. 😆 Un Cheddar din ăla afumat de la mama lui o fi mai bun… dar tot n-are gust de caș afumat luat din Bran, după o tăvăleală prin zăpadă. 😀
Eu ador suvenirurile, inca din copilarie.
Le-am cumparat o singura data colegilor de serviciu din Austria (suporturi de pahare, mini-scrumiere din portelan si brelocuri cu chipul lui Mozart si nu-mi mai amintesc ce altceva), numai ca s-a intamplat cam cum ai spus tu mai sus, nu le-au prea apreciat.
primele suvenbiruri cumparate de mine cred ca au fost de pe la castelul Bran…..sau de la Peles cand mergeam cu scoala in tabere 🙂
apropo de colectia lu’ Nice: mie-mi plac canile!
Idem ce-i ziceam Oanei…
De altfel si mie-mi plac dar
raman pe statuete 🙂
Eu mi-as lua cani de peste tot ca-s obsedata, numa-s cam scumpe. Dar nu nimic ca imi iau eu ceva – magneti, cercei, orice, nu plec fara o amintire :).
Canile sunt ok dar cam grele la bagaj….adica doua, trei….na, se simt si ocupa spatiu si poate le rupi tortita 😀
Intr-adevar, mare noroc, magnetii acestia !
Pe mine ma atrag cel mai mult obiectele ce tin de traditia populara a fiecarul loc (de la noi sau de aiurea)!
a, da, chestiile de artizanat……..
cand vin in ro… de obicei vin cu brolocuri… si cu bricegute… iar din aeroport mai ma incarc si cu parfum…
din romania aduc creioane cu motve nationale… am adus o data oua pictate… fluierase… semen de carte cu motive nationale..
pentru mine… aleg de la librarie sau papetarie… imi plac uneltele de scris… de desenat tehnic…
Asta cu parfumurile din aeroport e deja clasica
Iti spun eu ce au mereu la SALE in EU. Dar MEREU, nu le mai schimba de ani de zile…….
ORANGE de la Boss
Inca unul clasic de la Boss, nu s cum se cheama
Lancome Tresor
Chopard
STAR
si alte variatii strict pe aceleasi note….florale
A, Doamne, cum sa fi uitat de COOL Water de la Davidoff
Lancome Tresor a fost primul meu parfum adevarat, la 17 ani l-am primit! e inca in solduri? :))
Oh, draga, MEREU
Ala si Cool Water de la Davidoff e in sold in toate aeroporturile
ihm :), chiar imi face placere… daca am bani… de regula chestii care tin de zona pe care o vizitez.
Si eu cumpar lucruri care tin de zona vizitata
Nu neaparat…
Singurele ,,suveniruri” pe care le apreciez maxim sunt tzoalele gasite infiorator de ieftin :),atunci cand le gasesc..
Si cate o bratara mai ciudata..:)
Astea si mie imi plac!!!
Mi-am adus anul asta din Sinai un fel de pelerina din par de camila……cred ca are vreo 2 kile jumate………..Am cumparat-o pe munte de la negustori pentru ca mersesem in maneca scurta si acolo erau cam 10 grade…..asa ca nu am avut ce face….nici n-am prea putut negocia (ma vedeau ca tremur si ca o sa cumpar oricum!!!) si apoi nu m-am “indurat” sa o las acolo desi imi lua mult loc in bagaj……..
Clar! am genti de plaja cu French riviera, o caruta (cu toate ca eu nu-s tocmai in vacanta aici…) Cumpar bratari port-bonheur, magneti (evident), scrumiere desi nu fumam, si in mod foarte deosebit, cam de-o colectie, asa, cani! iubesc canile, mai ales alea care nu seamana niciuna cu cealalta 🙂
Si mie imi plac gentile de plaja dar deocamdata nu mai cumpar…..nu prea am unde sa-mi tin gentile, trebuie sa fac curand schimbari prin casa, sa mai achizitionez cate ceva (mobila) dar deocamdata finantele imi vor fi indreptate catre Romania……asa ca mai astept
chiar am o problema cu ce sa le duc prietenilor din Romania. ca prietenele mele au impresia ca Chanel creste in copaci p-aici, si daca le-as da cate-o esarfa , o bratara(foarte draguta de altfel) probabil ca n-ar sti sa aprecieze. nu mai bine le duc cate-o punga de cafea si o ciocolata, ca pe vremuri? :))
Ba da, Sirenna, cu cafeaua si ciocolata iesi cel mai bine
Unele poate ca n-o sa apecieze esarfele desi….tu trebuie sa stii gusturile prietenelor tale
Nici eu nu pot darui oricui esarfe
Pentru cei mai apropiati, mai sunt reduceri la parfumuri
Eu nu obisnuiesc sa cumpar suveniruri. Nu stiu de ce, dar nu ma atasez de obiecte decat foarte rar. Pentru mine sunt mai intense imaginile, amintirile, starile si ele functioneaza ca un suvenir.
Imi iubesc statuetele!
Imi place sa le bibilesc, sa le sterg de praf……
Te cred! Si tema colectiei e foarte interesanta 🙂
si mie imi plac:D, daca ai mai multe, poate le pozez si ni le arati si noua:)
Imi plaac suvenirurile…sa le aleg pt fiecare sa se potriveasca…am adus si acum din Grecia – portofel, sapca, brelocuri si cativa magneti…imi plac si sapunelele acelea din ulei de masline, am adus mai multe…si masline verzi, prajituri grecesti cu miere si nuca…
Eu de obicei imi cumpar genti:D, mi-am luat doua, esarfele imi plac, am si primit una din Quatar, e superba si tin f mult la ea si un chanel 5 mic de tot pe care mi l-am facut cadou din aeroportul Grecesc…
subscriu :). si eu vreau sa iti vad colectia (ma fascineaza Egiptul antic, si abia in vara asta am vazut si eu mumii altfel decat la televizor :)).
si ca sa nu zici ca vreau doar sa iti vad colectia de statuete :)), sa raspund si la intrebare : da, am inceput sa aduc cu mine suveniruri (desi nu o faceam la inceput). incerc sa evit magnetii, urasc brelocurile (sau breloacele? :))) si ma orientez in general spre chestii mai practice, cand e posibil (genti, bijuterii, portofele, de parfumuri nu mai zic – probabil rivalizeaza cu colectia de statuete:))). pot sa zic ca i like to wear my memories 🙂
Am auzit de sapunurile acelea cu ulei de masline….si chiar am vizitat o mini-fabrica odata
🙂 i-auzi. Dar cui nu-i plac suvenirurile? Eu am uitat sa le mai duc acasa. 🙂
Adica nu le mai cumperi…….:)
Ba da le cumpar. Dar le las la mine, nu le mai duc parintilor. 🙂