Străin în România

paine bagheteDa eu de cand i-am spus ca trebuie sa învețe limba română. Că nu-i va fi de folos, am uitat s-adaug.

Acum cateva zile, vine un amic de-al meu din Germania, mă duc sa-l iau si-si suna gazda din aeroport. O mai văzuse o dată.

Bune ziua, ce mai faceț

Vaaaaai, bine, multumesc, si dumneavoastra? Ați sosit?

Ame sosit. Ame vrut se spun che (io de-acolo: dar de ce vorbesti italiană) … che se poate doarme în seara asta la hotel si dache împreună mâine, nu supăraț?.

Aaaaaaaaaa. (crezui că și-a prins mâna la ușă)

Eu de acolo: “e bine daca vin mâine la apartament?”

E bine dache vin maine la apartamont?

Daaaaa, e bine, la ce oră?

Nu stiu ezact dar sune eu mâine dupe ce se scoală, poți spun exact la dumnevoastră.

Aaaaaaaa….bine.

Mi-am facut cruce că n-a închis muierea telefonu, după doua zile l-am sunat si l-am întrebat: ” na, cum e, asteptat doamna la tine să dormiți împreună maine?”

“Ce? Da de ce vorbeșt româna?”

“Păi de-aiaaaaa ca sa înveți odata si tu!”.

Merg cu el la shopping si exerseaza cu vânzătoarele. Zic: aici poti sa spui orice, ia, alege produsele.

Mă măcinau zilele în care fusei eu “la începuturi” si cu germana din Romania nu făceam nimic. Mă duceam in Galerie sa-mi cumpar diverse si  aveam consultanta la raft. Profa de germana- o nemtoaica dura si buna- ne-a recitat dupa primul curs că e cazul sa uităm engleza daca vrem sa vorbim repede germana. Adică sa nu mai vorbim engleza în casă, afară. Si că dacă un comerciant nu ne întelege n-avem decat sa repetăm de 10 ori stâlcind cuvantul în germană, ca numai asa invătăm. Asa am invatat eu germana, ca in 3 luni ma cunosteau toate tipele care ofereau consultanta la produse si se fereau de mine ca de râie. Până nimereau ” mascara schwartz pentru volum, sa nu încarce genele, ce-mi recomandati”. Si ce-mi recomandau ele, recitau de 3 ori ca Doamne miluieste, pana pricepeam. Si dup-aia le întrebam ce au la oferta.

La cumparaturi, amicul meu:

Bune ziua (asta n-o lasă si dacă vede la 10 metri o tanti singura îi strigă bune ziua). Iarasi fac o paranteza- doi ani nu m-au salutat vecinii ca nu intonam corect simplul Guten Tag, Guten Morgen, Auf Wiedersehen.

“Vrei o paine”

“De care sa va dau? Alba, neagra, feliata?”

” Poți vezi dache bun neagră si aceea felinată”

Tipa nu întelege. Zic “dați-i va rog pungile sa le vada” (si-n mintea mea – că nu suntem la Rewe)

“Neagră felinată rămâi. Si un lapte”

Ii dă “un lapte”.

“Nu aveț grăsime, nu bun. Unu virgulă cinci nu bun, trei virgula cinci aveț”

Se uită aia la cupa de la sutien, se uită pe raft, trântește un Zuzu pe tejghea c-o suna iubitu pe telefon si n-avea vreme de virgule.

“Nu place Zuzu. Neolact”

Mi se face milă, da nu de ea. Dati-mi un napolact, zic, cu 3,5.

“Si ape fara gas.”

“Apă minerala?”

(minerala dară, ca nu tre sa fie cu bule ca sa fie minerala, altfel bem de la robinet din Tarnita)

“Minerale, da”

Cum zăcăminte naturale n-avea fata p-acolo, ca i le-ar fi expus rapid unui străinez, pune pe tejghea apa minerala CU GAZ.

“Fere gas va rog”

“Dar ați spus minerală ” se înfoaie domnița.

Eu: apa îmbuteliata e minerală, cu bule sau fără. Ca de-aia nu-i potabila de la robinet. Dati-i va rog o apa minerala plată.

El: “Cat e plată?”

Eu afară: doamna asta-i plată cum e fundu meu dupa ce stau 4 ore în masină. Auzi, du-te la Carrefour data viitoare, nu mai shopingări de la magazinele mici.

Voi de unde vă faceti cumpărăturile? Magazinele de cartier sau hipermarketuri?