Și- cum se simte durerea, Hapi?

ora exacta Pentru ca de bunavoie mi-am ridicat poalele relației fără nicio problemă, pentru c-am vrut să-mi citiți în suflet de data asta, nu numai pe o pagina web, pentru c-am primit câteva Pm-uri la care n-am mai răspuns- ca n-aveam ce sa zic, pentru c-as prefera sa trec printr-un divorț dureros în care-mi detest partenerul și-mi iubesc avocatul – am să va spun cum se simte.

Ți-s numarate zilele pana începi o viața absolut noua și diferita.

Ești departe de „eul tau”. Ai de învățat, ai de lucru dar ești propria stapana și pentru ca nimic nu ți se prabuseste în cap mai abitir decât durerea despartirii- numeri si tu zilele.

Te trezesti și-ti amintești că mai e puțin pana la ultimul vostru proiect împreuna. Sunt doua bilete dus întors. Știi c-acolo v-asteapta ceea ce v-a unit: deșertul. Stii ca dupa ce va veti intoarce va ramane pustietatea. Stii ca lucrurile bune, durabile, adevarate se obtin cu sacrificii. In mod normal, ca sa rupeti durerea asta a inevitabilului apropiat ati fugi care incotro, maine.

Dar nu puteti, pentru ca pur si simplu pana la o data de… trebuie sa locuiti in aceeasi casa, sa va terminati jumate din ce ati inceput.

Big Brother? Big Shit! Iadul în realitate e mult mai interesant decât în reality showuri REGIZATE.

femeie la fereastra

Te duci in baie, te speli pe dinti, iti perii părul, pui castile in urechi si vrei sa te machiezi putin. E piesa aia… una dintre ele. Iti intinzi fondul de ten pe-un obraz, iti vezi durerea din ochi, luminile din baia pe care ai aranjat-o tu cum ai vrut, șamponul dupa care a umblat el 15 minute la REWE si cand iei rimelul nou de la Sephora, lacrimile incep sa-ti curga pe obraji fara sa ti se miste un mușchi pe chip. Inima parca se lasa în jos, apăsata, nu te mai uiti in oglinda, e prea mult, te sprijini de chiuvetă, lasi lacrimile sa cada, tamponezi si iesi . Cu-n fel de machiaj.

El vine în camera ta, bate la usa (inainte nu bătea) si te intreaba cand vrei sa mananci. Ii spui ca nu stii si ca chiar acum esti foarte ocupata, te uiti la Game of Thrones, în fond.
„Trebuie sa mananci Hapi. Esti un dezastru in bucatarie. Hai sa ne ingrasam putin pana in data de….., vrei?“ si-i vezi parca doua lacrimi da nu te uiti, vine si te strange in brate, te saruta pe crestet si-ti spune iar „o sa reusesti“.

„Voi reuși. Si tu?“

Incearca sa-ti spuna ceva care sa te faca sa razi ori sa te simti mai bine. Dar îi vezi disperarea.
Iti vede disperarea.
Stiti ca nu mai e cale de intoarcere. Si nu mai vreti sa va intoarceti, vreti doar sa vina momentul rupturii si totusi timpul se joaca scrabble si in fiecare pas, in fiecare camera, in fiecare cuvant ascunde o amintire, zile care altadata ar fi trecut pe nesimtite au devenit saci cu nisip care nu se mai misca de pe voi.

Cobori sa dai la sacul de box. Jumate nisip, jumate rumegus. Folosesti manusile speciale, in 4 minute de lucru intensiv, initial obosesti groaznic, ti se taie respiratia dar nu, nu se mai intampla, lovesti si-ti curg lacrimile pe față. Arunci manusile, vrei ca durerea sa coboare în maini de unde e. Lovesti fara manusi, îti zdrelesti usor falangele cand nu lovesti cum trebuie si tot nu simti. Iei sacul în brate si stai asa doua minute.

Te duci sus sa-ti faci cafea si el te întreabă daca vrei cafea.

„De ce ti-e teama, în viitor?“
„Nu stiu cum o sa-mi beau cafeaua. De care o sa-mi fac? O sa beau ness pana ma hotarasc?“ răspunzi tâmpit da exact la asta te gândești, te-ai gândit și ieri.
Râde „ O sa bei Jacobs si Mövenpick, ce-ti place tie“. O sa-ti cumperi un aparat daca o sa-ti fie lene sa-ti faci cafea la ibric dimineata.
„ dar eu n-am mai facut cafea la ibric de…..“
„Stiu dar te ajuta Ea pana mai trece… . Hapi, iesi si bea cafeaua afara cateva zile“
„Nu am chef. O sa beau cafeaua acasa la mine. Si o sa fumez cate-o tigara pe stomacul gol.“

O suni pe Ea.
Cum o sa-mi beau cafeaua dimineata??“
„Hm (ea e foarte ocupata exact in acel moment si chiar face un lucru important, dar iti raspunde). Vedem. Te ajut eu, vedem cum se face la ibric. Poate bei ness cateva zile pana te hotarasti ?“

Incerci sa scrii ceva si sa inveti altceva. Nu poti. Totul iti aduce aminte de trecut.
Vezi banii de pe masa.
Ii duci inapoi si intrebi: „ce-i cu astia? Am bani.“
Ti-ai cumparat anul trecut canapeaua, aia ai vrut-o tu din banii tai. Ei, n-o s-o poti lua cu tine, nu?“
„Nu vreau bani pe canapea. O sa ii ramana lui X. “
„ Ba da, te rog sa-i iei. Asa e corect. Da, o sa-i ramana dar e CANAPEAUA TA.“

Va intersectati pe scari. La fereastra de unde vedeai cea mai mare lună, din cand in cand. Tu te duci sa fumezi si-l blestemi în gand pe Horus ca esti asa sensibila.

„Nu vrei sa vorbim despre fricile tale? O sa reusesti!“ iti spune omul pe care-l lasi in agonie. E mai puternic decat tine.

„Stiu c-o sa reusesc. Te am exemplu pe tine. Nu vreau sa vorbim“.
Iesi pe terasa. S-a dus si seria asta de liliac. De parca ti-ar păsa… . Nu, chiar nu vrei sa vorbesti cu nimeni si nici macar in depresie nu poti intra ca nu e stilul tau.

Sus , la birou, scrii 3 randuri. Statueta lui Horus, excelent prelucrata undeva în Egipt, te priveste viclean. L-ai iubit din primul moment când l-ai vazut la artizanat într-o piața din Cairo, exact pe aia singura ai vrut-o.
“Cel care e pretutindeni”, “fiul lui Isis”,”Har-si-ese“, ochiul lui iti atarna la gât, ochiul tau mai scapa o lacrima. Știi ca urmează alta noapte de nesomn zbuciumat.


„Hm, Soare si razboi zici? Vei fi greu in rucsac. Normal ca pe tine te iau.“

horus egiptean God
statuia lui Horus

35 thoughts on “Și- cum se simte durerea, Hapi?

    • May 11, 2014 at 10:53 pm
      Permalink

      Lotusule……..

      Reply
    • May 9, 2014 at 12:03 pm
      Permalink

      Inauntru e ca si cum ti-ai plimba marginea colii peste atriul drept….

      Reply
  • May 8, 2014 at 10:17 pm
    Permalink

    Astazi,in timp ce ma intorceam acasa am auzit melodia asta la radio.Si in secunda doi m-am gandit la ‘Hapi’.
    Asa ca o sa te rog sa cauti : Above&Beyond-Satellite Acoustic.
    🙂

    Reply
    • May 9, 2014 at 3:13 pm
      Permalink

      De unde te intorceai, V?

      Reply
      • May 9, 2014 at 11:23 pm
        Permalink

        Work.
        Sa stii ca ‘te citesc’ de ceva timp dar pana la acest articol nu am avut curaj sa iti las un comentariu.Ma bucur ca am facut asta,desi nu am spus mai nimic.
        Am simtit insa nevoia sa iti arat ca sunt aici (desi sunt doar un necunoscut).

        http://www.youtube.com/watch?v=eLbqwZHm3tk

        Reply
        • May 9, 2014 at 11:40 pm
          Permalink

          Multumesc. Pentru doua secunde cred ca m-ai cunoscut. Si-n secundele alea ai postat exact aceste doua … piese.

          Reply
          • May 11, 2014 at 11:18 pm
            Permalink

            Sa stii ca nu am vrut sa te fac sa plangi.Nu asta era intentia mea 🙂

          • May 13, 2014 at 7:17 pm
            Permalink

            Iti multumesc pentru melodii. Sunt foarte frumoase, ambele.

  • May 9, 2014 at 12:59 am
    Permalink

    Nu stiu cum te-am gasit sau mai bine zis cum de te-am gasit insa e ciudat sa poposesti in lumea lui Hapi si sa te simti ca-n lumea ta… Doar ca Hapi stie sa o infatiseze mai bine. Pentru ca totusi, e lumea ei. Durerea mea, intr-o clipa paralela, aia de-mi vine dimineata cand amestec cereale in lapte, vrea, tampa, sa gaseasca raspuns la o intrebare… Si daca mor maine, el ce regrete ar avea?

    Reply
    • May 9, 2014 at 12:00 pm
      Permalink

      Ar zice “Maktub” Adriana?
      Cel care te asteapta nu ar trebui sa o faca pana maine. Te uiti la Anatomia lui Grey? Exista doar Azi…..

      Reply
  • May 9, 2014 at 11:19 am
    Permalink

    Speram să fie doar ficțiune. Am aflat din comentarii că este realitate.
    Nu știu nimic despre cauzele rupturii și să nu crezi vreo clipă că aș vrea să comit o indiscreție. Apreciind numai ceea ce ai scris în această postare, îndrăznesc să spun că aici mai este iubire la mijloc. S-au mai văzut cazuri când tocmai divorțul le-a deschis ochii celor în cauză și s-au împăcat pentru totdeauna.
    Ai încredere că va fi bine. Dumnezeu va alege pentru tine ceea ce trebuie.

    Reply
    • May 9, 2014 at 1:14 pm
      Permalink

      Zina…..multumesc!

      Reply
  • May 9, 2014 at 2:05 pm
    Permalink

    Există atâtea relații plate care rezistă, n-au nicio stea, dar rezistă. Celelalte, unde se simte enorm și se vede monstruos, acolo se întâmplă tristeți de-astea.
    Indiferent cum îți vei bea cafeaua, îți vei aminti.

    Reply
    • May 9, 2014 at 11:45 pm
      Permalink

      Poate că așteaptă să se nască o stea dar știi- noi avem o viata pământească nu una de Luceferi…

      Reply
  • May 10, 2014 at 9:07 am
    Permalink

    Cu alte cuvinte la ceea ce a spus Littlebutterfly: nici nu ne putem imagina la ce dimensiuni poate ajunge durerea, daca, doar in scris, se simte si arata astfel!

    Hapi…de regula, femeile, vorbesc pentru a se elibera de stres! Vorbeste totusi cu cineva, chiar daca i-ai spus ca nu vrei. Stiu, vorbesti aici, dar…

    Nu stiu daca sa iti spun ca imi pare rau ca treci prin asta atata timp cat e, cel mai probabil, o etapa/un test al vietii care chiar te va face mai puternica, mai apriga! Sa ai grija de tine, ok?
    Te imbratisez!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    Te imbratisez!

    Reply
    • May 10, 2014 at 10:31 pm
      Permalink

      Vorbesc aici. Putin, superficial si-mi ajunge.
      Nu simt nevoia Ilda.
      Te imbratisez si eu

      Reply
  • Pingback: Cum se simte durerea? | genovevadan.s

  • May 10, 2014 at 9:22 pm
    Permalink

    marturisesc ca nu pricep.
    cumva sunt pe aceeasi lungime de unda cu Zina.
    cumva!

    Reply
    • May 10, 2014 at 10:29 pm
      Permalink

      Es gibt kein Weg zuruck. Nu e de priceput, altfel dadeam mai multe detalii.
      Oamenii nu se despart doar atunci cand nu se mai iubesc.

      Reply
    • May 13, 2014 at 4:47 pm
      Permalink

      Totusi… all goes around. Si tura noastra se apropie de final Andreia.
      O sa mai stam noi intr-o zi la o brownie fierbinte cu inghetata de vanilie 🙂
      Pup

      Reply
  • May 14, 2014 at 11:23 am
    Permalink

    Ce pot sa-ti spun? ce cuvant ar putea oare sa fie pansament? Nu cred ca s-a inventat asa ceva…
    Te imbratisez cu drag… sper sa tina loc macar de analgezic. Maria sa Timpul este cel care vindeca…

    Reply
  • May 14, 2014 at 9:27 pm
    Permalink

    Mi-amintesc de cum sufeream cand mi-am parasit prima iubire. Nu se compara situatiile, dar era intens, iubire adolescentina, primele sentimente de genul pe care le aveam. La 18 ani nu stiam prea multe (nici acum nu stiu) dar scriam atunci ca “Nu am de gand sa dorm, dar as vrea macar sa profit de tacerea gandurilor mele. Acum pot cel putin sa ma las in voia durerii, caci simt nevoia de a-mi socrmoni rana, de a ma tortura, de a ma zgaria cu propriile mele unghii, din moment ce tot nu ma voi putea vindeca.”
    Mai ziceam ca vreau sa transform din acea depresie o criza a trecerii la maturitate. Nu stiu daca am reusit. Tu deja esti o femeie adevarata. Oare cat de puternica te mai paote face un astfel de test?

    Reply
  • May 16, 2014 at 12:36 am
    Permalink

    tot pe sarma aceea faci echilibristica Hapi… echilibristica sufletului tau. cine stie unde va duce … m-am gandit la tine zilele astea. asa, doar rascolita de randurile unei carti… parca e suspendata clipa aici la tine…

    Reply
    • May 16, 2014 at 10:12 am
      Permalink

      Exact asa e Veve. Nu stiu de ce ti-am spus asa.

      Reply
      • May 16, 2014 at 11:22 am
        Permalink

        suna interesant. nu m-am gandit niciodata la asta. o sa tin minte pentru cand voi simti ca m-am saturat de pseudonimul meu :).

        Reply

Leave a Reply to Irealia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *