Primul emigrant nu se uită niciodată
Sau primul iubit cum ne mai placem să-i spunem primului… sau primul cu care te-ai sărutat. Ori te-ai întins pe-un baldachin.
Eu de exemplu nu-l uit pe primul arab pe care l-am cunoscut.
V-am mai povestit odată, cred c-aveam vreo 17 ani, m-am dus la o agenție de matrimoniale, nu știu cum sărăcie oi fi găsit-o, azi abia dibuiesc un sex-shop în Cluj. Ca să nu-mi uit vorba, de obicei, acestea din urmă sunt pitite pe lângă cabinetele avocaților, nu c-aș avea vreo explicație.
Așa. Cred c-atunci citisem juma de Coran în traducere sau cădere liberă, oricum, acolo la notițe de subsol scria un nene că musulmanii nu vor avea 56 de virgine în paradis ci stafide albe, adică strugurei dulci. Că nu exista alt cuvânt ca să rezoneze cu explicația Coranului din arabă.
Bine, sunt multe neînțelegeri, prima dată când a strigat Hani după 3 săptămâni de trădătoare despărțiri du bist eine hure, am fost mândră două zile iar el mi-a cumpărat toate prostiile din mall, fără să cer oareșce, chiar nu pricepeam ce-l apucase. Doamne, pe Allah, mă gândeam, ăsta știe că nu i-am fost fidelă și tot fecioară virtuoasă mă numește până-n ultimu scandal? Așa un bărbat e neprețuit!
În sfârșit. După vreo săptămână m-am uitat la ceva film romantic, Exorcistul parcă și acolo am auzit fraza din nou. Și-atunci mi s-a ridicat mie năframa de pe sinapse și tensiunea printre artere. Că nu la acele hure arăbești se referise ci la Schlampele nemțești.
Nu numai că n-am uitat niciodată prima jignire orientală dar peste câteva zile m-a rugat să-i completez niște formulare pentru o tăntălaie cu care mai lucra deși-l trase în țeapă de două ori. Le-am completat. Și-am avut grijă să scriu în câmpurile în care trebuia să apară și semnătura ei: am peste 20 cm. Culmea, au acceptat două formulare la ordinu breslei respective, numai cu una mi-a venit strigând și vânturându-și brațele ca pajura.Așa de bine am râs că nici nu mi-a fost cu amar pe loc gândul că iar nu vorbim trei zile dintr-o prostie. Oricum, aș fi vrut să văd fața doamnei respective.
Dar primul arab cunoscut, primul emigrant din lumea iubirii mi l-a prezentat o secretară-funcționară- bucătăreasă de la agenția matrimonială care vindea și plăcinte. Nu existau încă cursuri de start-up și mulți începeau cu 3 în 1 ca să vadă ce afacere merge mai bine. Nu știam că suntem buni la încasare și dări. Adică dări de mită respectiv încasarea lor, apoi se puteau discuta afacerile.
Îmi intrase mie în cap că vreau să cunosc un arab, c-auzisem că ăștia așteaptă până în noaptea nunții, nu știam exact ce așteaptă dar eram curioasă.
Cine caută găsește
E-adevărat, după vreo 3 zile mi-a prezentat plăcintăreasa un tuciuriu frumușel și înalt, eram nerăbdătoare să văd cum o să-i cadă cocu-cu tot cu agrafe singurei cămile care mă-ntrecea în clasă. Numai un zâmbet era Baiazid, venise la întâlnire cu o carte împachetată frumos, cu fundă din organza. Rar vedeai pe-atunci. Îmi adusese băiatul o carte, o carte în limba română adică, numai un trandafir alb mai lipsea ca semn și… Bine, era un atlas geografic, nu chiar o carte, dar pe vremea aia în atlasele geografice nu scria de unde au țiganii atât de mult aur și cum se… descurcă femeile singure din Japonia.
Singura problemă: c-a vrut să facem nunta din prima seară, eram uluită, nu știam ce răspuns să-i dau. Ca o tută m-am gândit vreo două ore ce-o să se întâmple dacă nu sângerez pe cearșaful alb, în timp ce el pupa o carte albastră și-un covor într-o mică garsonieră. Apoi am zis că ies să cumpăr popcorn și nu m-am întors niciodată. Mi-am cumpărat distonocalm, am luat vreo două, până acasă mi se lipise limba de cerul gurii de-atâta uscăciune, stăteam cu sticla de apă ventuză pe clonț. Erau pastilele roșii cred, nu știu dacă se mai fabrică.
Cu viteza am avut o problemă.
Petrecusem o seară romantică împreună cu iubitul, am mers cu mașina, am admirat stelele, am băut fanta, mi-a spus că sunt unică… doar știți povestea, toate amicele v-au spus-o! Și e adevărată! Nu pricep nici la Dumnezeu de ce era să-mi disloc încheietura umărului din cauza schimbătorului de viteze. Oricum, a doua zi am făcut rost de numărul lui Marius, deși iubitul meu nu era de acord și probabil nici schimbătorul lui de viteze. Dar nu poți mulțumi pe toată lumea. Să-i pară bine că nu l-am pus să-mi plătească ședințele de recuperare.
Nu, în afară de cele trei degete care se roteau pe lângă claviculă, presopunctură și hăhăieli, nu m-a legat nimic nimic de maseur dar chiar nu l-am uitat, sper că-i bine sănătos, să-i trăiască pruncii. Viețuisem cu dureri câteva zile, nu meritau toate stelele văzute și nici oracolul din Delphi asemenea jertfă. De asta n-am prea înțeles eu după ce-am crescut, ca să nu zic îmbătrânit -cum să te mai scurgi pe dale ca melcu, dup-un afect de acu 44 de ani care ți-a lezat și corazonu în loc să-l panseze.
Pentru mine, faptul că prima iubire nu se uită, nu înseamnă decât că am scăpat de Alzheimer. Momentan. Știu, voi rămâne mereu o romantică incurabilă. Și insuportabilă din fericire, c-altfel ferfeliță m-ar face unii.
Pai prima iubire nu se uita, in special daca inca ii vezi mutra zi de zi, dimineata cand te scoli si seara cand te culci, si dupa douaj de ani. 🙂 Arzale’ar focu de iubiri. 🙂
Oh dear, ești mortală :))
Pupici spre Canada!
Uhh, ce-mi place povestea asta!! Și eu am oarece treburi cu arăboii. Nu știu unde dau și unde crapă, dar când merg prin cluburi în Iași numai bașauri din ăștia se lipesc de mine. Și zic, mamă, stai să vezi, găsesc unul mai arătos și intru în discuții cu el…da’ de unde! Dacă dau de vreun rătăcit din ăsta, ori e luat, ori e român…dar cu față de arab.
Ooof, cu orientalii ăștia :))
Ce urat suna cuvantul “araboi”.
Eh, las ca e numai așa la trozneala la mine pe blog, doar știi tu. Cum o suna, cusute suntem 😛
Fată, ne-am hlizit, la 1.30 in noapte și eu, și bărbatul din dotare. I l-am citit cu glas tare ca la cenaclu. A zis că scrii tare drăguț! Te pup, Hapi. Mereu mă faci hapi, orice ai face!
Te pup și eu Adriana, mulțumesc!
da’ ce te faci când vrei musai de musai s-o uiți? că te scoate din țâțâni amintirea cu ”să-i cumărăm și lui mami o prăjitură” pe care s-o cari tu pe ulițe că e fragilă și el nu știe… că nu știe mai de niciunele și te lasă nervii? :))))
acuma râdem, glumăm, dar eu mă mir așa (e de-a serioasele acuma) că nu m-a trăznit niciodată gândul să cunosc un arab și pfuiii, cine să se mai uite la așa mârțoagă de mâț? mnaaa… să sorbim patruj dă pahare, să uităm dilema.
A, păi tocmai… nici nu-ți mai amintești de ea și totuși, realizezi că n-ai nicio problemă majoră cu memoria :)) La mine așa a fost.
Am luat si eu distonocalm… cu vin spumant dar fara efect, o fi fost expirat. Mai bine! 🙂
La mine a avut. Uscaciunea exagerată a gurii.
L-am schimbat 🙂
Drept sa-ti zic: habar n -am cum ii arata mutra, nu mai tin minte decat nuanta ochilor :)))