Prima criză de astm bronșic la copilul de 2-5 ani, în perioada Covid19

Cât am stat în spital, am căutat niște informații care să mă ajute să înțeleg ce se întâmplă cu copilul meu după diagnostic, și ce se întâmplă cu mine, pentru ce trebuie să mă pregătesc.

Acu, la 41, cel mai rău caz la mine ar fi probabil să aflu că-s înfiată din Siberia, dar totuși, nici cu astmul la 4 ani nu-i floare la buric.

Cum era înainte:

Copilul strănuta în anumite perioade. Rar tuse. Febră poate de 2-3 ori a făcut de când a venit pe lume. Răceli simple, de colectivitate, tratate cu nurofen, panadol, și alte scheme de tratament date de medici. Nu a avut nevoie de antibioterapie.

Cum eram eu înainte de ultimele 4 zile:

– mă strecuram uneori în baie să fumez câte un slim și după ce adormea el, scriam și mestecam tutun. După ce-am trecut prin asta nici nu mai vreau să aud de tutun.

– credeam că aparatul de aerosoli e un moft necesar care fluidizează muci cand ai impresia că copilul nu poate respira. Apoi am trăit adevărata impresie de “copilul nu poate respira!!!” și mi-au albit și perișorii din urechi până am ajuns la gardă. Am crezut că avem o puzderie de Covizi și am dat vina pe mine, pe mica excursie, pe alegerile din PNL și pe felul în care arată și vorbește Ciolacu și Attila Cseke  Toate premisele false. Pur și simplu, se întâmplă și nu mai are importanță ce a fost ci ce poți face tu ca să previi.

Am ajuns la spital, la urgență, cu papuci roz de vară  și bani puțini după concediu.

Eram în stare lichidă, curgeau toate pe mine, inclusiv hainele trase la mare grabă când mi-am văzut copilul că nu poate respira, cu tiraj deasupra sternului, respirație wheezing și stare de oboseală accentuată plus – în lumină ușoară culoare vineție a buzelor și în jur. Se numește distres sau detresă respiratorie, practic îți vezi copilul că se sufocă. Stiam că-i scade saturația de oxigen, a durat 5 minute până am ajuns în gardă și 15 până a fost fixat fluturașul și a tras primul puf pe baby inhaler

De ce am ajuns până aici?

Cu câteva ore înainte, copilul se juca cu lego acasă. Nu l-am dus la grădi că mi-a părut că are nasul înfundat și tusea seacă, ușoară. A început să vorbească precum cei care dădeau cotele apelor Dunării și numai Atunci am realizat că copilul meu face pauze intre cuvinte ca să respire! Deci se juca, sărea, nu stătea amețit într-un colț. Nu vorbea incoerent ci greu, cu pauze la fiecare cuvânt. Pauze de  tras aer. Scurtarea respiratiei.

Cu 2 zile înainte am observat că tușeste uscat seara și dimineața. Că strănută dar astea au mai fost și înainte. Lipsă febră. Senzatie de nas înfundat, copilul își trăgea nasul adesea deoarece simțea  că nu primește destul aer. Eu, foarte deșteaptă, am crezut că e doar un tic și-n ziua de astăzi, ticurile sunt multe si diverse la copii. Am dat un tratament usor indicat de medic dar mai mult pe naturiste, sirop scump de coacăze, aerosoli cu respisun (nu dati asta în astm!). Nu m-am speriat pentru că nu am remarcat ceva diferit de altă dată în afară de trasul sonor al  nasului. Așa am crezut.

La spital, la gardă.

Am dat peste un medic care mi-a lăsat o impresie foarte bună, un comportament profi, garda era destul de plină dar a făcut un triaj rapid și cam în 5 minute, deja îi măsura saturația de oxigen. Eu am spus diverse din ce-mi aminteam și din anamneza corelată cu simptomatologia și-a făcut o idee pe care l-am rugat să mi-o spună. Chiar dacă nu e 100% sigur, mai văzuse cazuri.

În spaima mea și nepregătită voiam acasă dar imediat ce mi-a spus medicul că are nevoie urgent de aerosol (pe care nu-l puteam da acasa) și fluturaș pentru administrarea tratamentului pe venă, m-am împăcat cu ideea că voi sta în spital să-l stabilizeze.

Ce a urmat e clasic la copii, când îl vedeam cum se chinuie să respire mi-am zis că nu plec de acolo fără să am control asupra suferinței lui, să i-o pot alina.

Branulă la mânuță, țiuit ca în Jurassic Park 1, ultimele faze cu T Rex.  Eu am stat cuminte ca Sara lui Lot, îmi curgeau din ochi diamante și smaralde.

Recoltat pentru Covid din nas, respectiv creier, apoi din gât, mie mi s-au dus ochii mai înspre nas, lui i s-a încrețit părul de pe glugă.

Vă internăm, singuri în salon, izolare, mâine recoltăm. Ok.

Nu am avut timp să procesez. După Ventolin si administrarea lui pe baby inhaler, brusc mi-am recunoscut copilul. Întrebări, mirări, cooperant. Deja eram veselă. Dar nu a durat mult pentru că de la amiază până a doua zi, inclusiv noaptea, criza a continuat și nu avea absolut nicio noimă pentru mine. E cam așa:

– de la o respirație care nu-ți atrage atenția, observi că a trecut la respirații dese si superficiale iar pielea de deasupra sternului se retrage când inspiră.

– numărul normal de respirații pe minut e cam de 30 în cazul copilului de 4 ani, când urca la 50 (!!) treceam la inhalator și măsurare saturație oxigen. Cum stii dacă nu-ți dai seama după mișcările respiratorii mult mai vizibile când face efort să respire? Cronometrezi, pui cronometrul telefonului si numeri un minut inspiratiile X 2.

– mi s-a spus să-mi păstrez energia, că de obicei, în genul ăsta de criză durează cam o zi stabilizarea. Exact așa a fost.

Seara a fost grea pentru că nu lua bine ventolinul – mai mult sufla-n aparat și-și ținea respirația, apoi striga speriat că nici nu se gândește să tragă fumul ăla – apărea si persista wheezing, respirație șuierătoare. Apoi iar cobora puțin la 30, iar urca în somn la 50 și agitație.

A doua zi, ieșire din criza de astm.

Am priceput că e mai bine să stăm la recoltat și administrat medicament în spital, să nu mai pățesc acasă. Am citit și m-am rugat. M-am rugat să nu fie un astm care să apară des, să nu devină cronic.

M-am mai linistit când doctorița care a intrat a doua zi mi-a explicat de cate feluri poate fi, că e posibil să nu mai trecem prin asta dar la fel e posibil s-o mai pățim și am învățat ce să fac. Că aproape 80% dintre copiii care fac astm, scapă de el când devin adulți sau mai repede și că ne trebuie timp să stabilim cauza.

Am și uitat de Covid și de toate, am văzut și partea bună: teste negative la ambii pentru Covid și testele de sânge basic ale copilului bune. In afară de cele care arătau discordant și foarte subtil o infecție sau inflamație.

Mi s-a mai prescris un puf care se administrează seara și eventual dimineața pentru decongestionarea nazală și trasul nasului a dispărut pe perioada sederii la spital. Apoi, acasă s-a dimininuat mult.

Ai mei, familie și prieteni, pe rând mi-a lăsat fiecare la poartă ce-mi mai aminteam eu: prosop, șlapi, încărcător, haine de schimb, puful de la farmacie, o jucărie nouă, apă minerală și un kilogram de cafea. Servetele umede, dezinfectant, etc aveam eu în rucsacul cu capacitate de 25 de kile. Nu pot să intre aparținătorii, cred că e universal valabil. Norocul nostru că deși garda era mereu plină de copii cu viroze urâte și altele, internați erau puțini. La etaj, unde ne-a cazat pe noi, vorba crocodilului. Nu am încercat să ofer absolut nimic nimănui în afară de politețe. De când am avut interviul cu medicul ginecolog de la Dej, am înțeles că suma celor care iau va fi mereu proporțională cu cei care oferă. Și nu e ok. Salariile sunt bune. Pentru că ministerul sănătății nu va face curând o reformă TOTALĂ, e vina guvernului, oricare ar fi el!

Am avut noroc să fim tratați ca oricare alții.

Din ce am mai citit, aparatul de aerosoli nu e gratuit în astm bronsic la copii, desi e o boală cronică și mie-mi trebuie și portabil și unul mai mare, acasă, ca să nu mai ajungem în crize.

Iar tratamentul ca atare, e undeva cu gratuitate 90% cică, nu sunt încă sigură iar diagnosticul și prognosticul nu se dau atât de repede, a rămas sub observație.

Ce să faci dacă o pățești:

– scrie-ti pe o foaie întrebările pe care le pui medicului. Eu am avut întrebări gen:

– mă mai dau cu parfum sau îl poate deranja spray-ul de păr?

– ce fac cu plușurile din casă, chiar dacă le spăl des? Adevărul e că nu poți să schimbi radical stilul de viață. Nu pot șterge praful zilnic peste tot, pe dulapuri si sub pat, nu pot arunca toate jucăriile sau să le dezinfectez zilnic. Atenție, astmul nu se ia, sper să nu existe astfel de mituri la grădiniță.

– apare criza brusc? Aici vă si spun răspunsul, e NU, de obicei pot întâlni cu o zi două înainte aceste semne: căscat frecvent din cauza lipsei de oxigen, tuse seara și dimineața și respirație suierătoare, chiar dacă tusea nu-l trezeste din somn. Strănut des. Pot interveni să opresc producerea momentului în care copilul intră-n stres respirator? Da, îi administrez tratamentul prescris, nu aștept să apară dificultatea în respirație. Și că dacă se va mai întampla, vom vedea care este declansatorul, dacă e legat de viroze răceli (prognostic mai bun pe termen lung, să dispară adică) sau e alergic și atunci trebuie identificat alergenul. Există desensibilizări, etc. Dar pentru moment mi-e suficient cât știu.

– cum trebuie să respire si cum trage aerosolul? (copiii sub 5ani adesea nu vor coopera și va fi greu pentru părinte). Medicul îți va spune ce exerciții sî faci cu el și cum să-l faci să intre-n noul @joc. Sau rol.

Indiferent cât de gratis a fost până acum, pregătește-te pentru mici schimbări, de la nebulizator sau posibile vacanțe la salină, până la schimbatul covorului de lână din camera copilului cu unul mai simplu și mai ușor de curățat. Ideea ar fi să îndepărtezi pe cât posibil factori alergici.

Ce o să facă în colectivitate?

Nimic deosebit, informezi personalul didactic si sanitar, tusea uscată poate dura, de altfel ca și la alți copii cu viroze, testul Covid e negativ. Dacă apar schimbări în respirație, pot fi sunată să ajung imediat sau poate la grădinița dvs există un aparat pentru aerosol și copilul poate avea măscuța lui. În general, după câteva zile, copilul acceptă masca. E tentant să-l scoți de la activități fizice, sport, alergat dar tot vârsta e cea la care pur si simplu nu îl poți opri. Si în cele mai multe cazuri joaca activă nu e un factor care să dea crize de astm. Al meu e foarte foarte activ și plin de veselie, ar alerga mereu.

În perioadele în care simt că s-ar schimba ceva, cum ar fi nas înfundat, strănut mai des (e perioada alergiei intense la ambrozie) nas care curge, tuse mai @altfel, oricum nu va merge la grădi și va rămâne acasă, la fel ca oricare copil din generația Covrig19.

Covrig de frică!

Sănătate multă, sper că v-au fost de ajutor informațiile despre un posibil debut astmatic la copil, nu ezitați să mergeți la medic. Ascultați-vă instinctul de mamă, și folositi ceea ce găsiți pe internet numai ca să vă completați cunoștințele prin a înțelege ce se întamplă. În această perioadă, personalul medical va avea și mai puțin timp să se ocupe de dv pentru că deja adresabilitatea e foarte mare.

P S Partea amuzantă: i-am schimbat mamei telefonul mult iubit cu butoane cu un iphone6 pe care-l aveam de ani buni și încă merge foarte bine. Merge de pe masă în geantă și merg mesaje singure spre contacte de-ale mele pe care n-am reușit să le șterg. Dar până la urmă am izbândit să comunicăm, acum face poze si trimite gif-uri, ceea ce mă cam enervează dar nah, tehnologia la copii și bunici.

Similar Posts

One Comment

  1. Stresante momente ati petrecut 🥲
    Mamele sunt mereu in garda si isi dau seama imediat cand ceva nu este ok cu copilul. Nu trebuie sa ai cunostiinte medicale ( tu ai foarte multe)ca instinctul matern functioneaza 100%.
    Tocmai am bifat si noi o viroza de sezon.
    Sanatate multa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *