Prietenul sau cocoșelul?

Pe el n-am cum să-l refuz, e genul acela de persoană cu principii comune, când să sar în groapă, hop, strigă de pe-o coastă să nu sar și n-am ce…

-Esti?

– Da

– Ce faci?

( bucle, calc, mă prefac că-s nervoasă și mă cert virtual, urmăresc alegerile și merge DE Welle live. Adică pauză.)

– Ce faci tu?

– Auzi, sunt la un oser, uite, trebuie să ajung la un caz măi și i-am luat lu taică-meu animale de companie!

– Poftim? Oaw, tu ai luat animale de companie? (hi hi ha ha) da unde-o să le țină taică-tu în bungalowul ăla de sticlă în care…

– Pot să le las la tine? Că nu mai apuc s-ajung iar S n-a venit de la sulică ăla, măi, nu știu ce l-a apucat cu golful. Oricum nu poate juca cu ruptura aceea de…

– Adu-le!

Mă și vedeam mângâind mâțu. Dacă mă zgarie, dacă e persan de-ăla nebun care sare pe mobilă și face ca țâșnitoarea din Bruxelles? Poate-i cățel, clar e cățel, nu-i lua ăsta lu tac-su pisică. Da… totuși de ce i-a luat animăluț că ultima dată era să moară de chist hidactic pulmonar. C-a mângâiat o capră prin Vălenii de munte, l-a trimis fiu-so-n excursion și un Mare prof a descris echinococo granulocapră drept vinovat pentru… până l-au operat i-am cumpărat lu M bilete la tango, la balet, l-am dus la circ ( ok, atunci n-a mai vorbit cu noi 2 săptămâni) am și băut odată să-i agăț o tipă într-un bar, orice, gândea că moare tat-su și-l vedeam la pământ, îl citeam că pe el nu se vede…. Tipa m-a vrut pe mine, el a rămas cu gandul la capră, eu am fugit cu un taxi, dimineață m-am trezit cu-n bărbat pe care nu l-am văzut în viața mea și mă întrebam cum Dumnezeu l-oi fi văzut aseară…

Am șapte vieți? Dumnezeu știe și… soneria.

Păi și când a intrat amicu meu (să ne înțelegem, eu am o facultate amărâtă și o puzderie de facultăți mentale dar la el se stă la coadă cu seriozitate) cu o caserolă verde plină cu căcat, pene, trei (!!) cocoșei și-o puică și-un ou crăpat, eram cu-n bandaj cu cremă pe problemă, îmbrăcată, usturată, așteptam să-și facă aceea efectul că rămăsesem fără Veet. Am gândit că-s alergică la crema aia și m-a luat așa, un val de căldură înspre letargie… mi se diminuau funcțiile vitale și mai aveam un gand: dacă nu apuc să iau crema jos o să-mi cadă pasărea cu totu.

– Animale de companie?

Pune jos cutia, sare cocoșu, trece pe lângă mine, găinuța se gugulește șocată peste oul tocat din cutie și-n curând pe covor, pe-al treilea nu-l mai vedeam.

– Da, așa-i că-s drăguțe? Măi, n-am rezistat, o să ne facă ouă de casă! Hai că fug, te sun când termin, scuză mizeria da și așa faci tu pauze și-ți mai iei gandul de la prostii.

– Cine să facă ouă?? ușa scârțăia oricum trântită cu elan și nu-mi venea să cred… știam că prietenul meu e foarte special dar… cum biografia mea să prind acu galinaceele și… unde să le pun.

3 ore, eu am crezut că-s lungi trei ore când stai cu mama să te certe, când aștepti la gine să-ți numere ovulele, când ai travaliu, când…

Mă mișc, fug să închid ușa la balcon, a sări dracului cocoșelu vieții și se supără ăsta pe mine juma de an. Vezi de treabă, cocoșelu se căca moale pe parchet langa dulap, parcă-mi amintea de fostu, mereu i-am spus că prea multe fructe seara nu ar trebui să…

Eh, dar când virez sare găina de care uitasem, o golașă bulbucată, c-o creastă mov, sare și-o închid repede în bucătărie, las cutia pe hol, na, una e în siguranță, mă îmbib toată-n serotonine și dopamine, ăsta face caterincă, știe că-s stresată și… target: identifică al doilea cocoșel.

Fix pe terasă era bucata colorată de copan de parcă acolo se născuse, ciugulea furnici sau rumeguș… Dincolo în cameră aud un zdob și-un zdub, cotcodăcește petul, zic dă-i pace, că și-așa n-am ce să-i mai fac, fac curat pe urmă, doar n-oi citi acum ornitologie pe net.

Cumva, dau încet perdeaua la o parte, intru pe balcon și-i arunc zmăului niște grâu, tras de la gura șoricuților. După ce l-am hâșăit ușor în casă, mi-am făcut cruce că n-a sărit de la etaj, mai trec oameni, trimiteam naibii pe oareșcare la prosectură, că stare dintre infarct și-am fost odată n-o cunosc și nu le-o doresc nici dușmanilor. Nu c-aș avea, mă au ei, c-așa-ș trăiesc unii viața.

Nu uit degrabă ziua asta, nici cum am prins găina c-o plasă, nici cum am uitat de ou și mi-am mânjit toți pantofii. Da gălăgia din living se datorase ciocnirii a două specii. Cocoșelu, cât părea el de multicolor și capabil de multiple găinațuri mi-a speriat porcuții. Asta mai nebună a sărit din cușcă și cocoșul o cioca. În această fază, eram deja la breaking news, am ezitat o secundă: iau cuțitul și fac tocană de pui sau salvez șoricuțu?

În sfârșit, eu sunt bine și capabilă să scriu această postare după ce-am stat 45 de minute c-o cremă care-a promis să fie soft în zonele mai sensibile…

Mă și mir că mi-am mai amintit de ea, noroc că m-a apucat pântecăraia după ce și-a luat amicul meu animalele de companie.