Incarcare energetica negativa. Se ofera discount
Irina lucreaza in marketing, are studiile si masteru aliniate ca planetele exact in acest domeniu. Numai ca de-o vreme incoace ,sefa-sa a vazut in ea mai mult decat un corp ceresc el economiei de piata si-a inceput sa-i povesteasca despre viata, pasiunile si iubitii inchipuiti de parca era soru-sa.
La sfarsit de luna, lasand la o parte declaratiile TVA si strategiile de vanzari, Irina avea suficiente informatii personale de la naratoarea care i-a semnat contractul de munca, încat putea sa puna in pagini o drama despre originile si gandurile obscure ale eroinei.
Prietene nu erau.
Irina prompta absolut tot ce avea legatura cu ce scria in cartea de munca iar pasarea de birou cu ciocul mare se prezenta exact la finalul programului ca sa-si listeze verbal ce avea pe suflet, ce n-avea in sutien si ce-i lipsea din dulap sau din cap. Nestiind ca pentru asta cetatenii cosmopoliti platesc in medie 50 de roni pe ora si dup-aia primesc xanax ori flacoane cu plante zdrobite maruntel.
Acum , dupa luni de zile in care Irina se fereste de ea ca de ciuma, femeia o sună si la 9 seara .Sa-i explice cu ce-a gresit scenaristul la drama lu Suleiman.
Fata nu-i răspunde asa ca afla a doua zi . Daca se preface ca n-aude zdrăngalaul face cotoharla angajatoare bot si i se pleostesc urechile ca la iepurele sarbesc. I-a si pus o melodie speciala , la un moment dat insa a schimbat-o dupa 2 saptamani ,ca-i scadea tensiunea pana in pragul lipotimiei .
Ma înspăimântă creaturile astea vorbarete si lipicioase care pică din neant – pe birou, pe palier, pe (langa) masa de acupunctura.
Eram la masaj , aveam 14 sedinte si in primele doua am aflat: ca am o contractura pe lombară si cat mănâncă nepoata celei care executa framantarile platite . La a patra sedinta deja stiam cum se face puiul picant pe sticla desi am mentionat in treacat ca eu ma pricep la fiert ouă si pot face cafea arabica pe nisipul desertului.
M-am destainuit : nu-s nici gurmanda nici vorbareata nici prietenoasa cu strainii. A luat-o ca pe-o confesiune intima , ca pe-o marturie de incredere. Mi-a spus cate kile are sotu si ce animale de companie a avut cand era mica.Apoi m-a intrebat daca ar fi o nebunie sa tina o gaina in apartament.
Cred c-a fost cea mai grea intrebare pe care-am auzit-o saptamana aceea.
La final am primit bonus 3 sedinte de masaj , cred ca doamna isi eliberase toate canalele energetice torturandu-ma pe mine. Am refuzat politicos si-am plecat acasa cu cel putin 4 contracturi musculare.
Derapaje de comunicare se intampla frecvent si intre amicele (atentie, n-am zis prietenele) cu si fara copii. Am o cunostinta fara copii si ea are o verisoara cu copii. Prima o asculta pe ultima cate 45 de minute de 4 ori pe saptamana. Subiectul e acelasi „ bebe“. Amica mea stie cum si cat caca face bebe, cand are colici si cum doarme, la ce ora se trezeste si care sfarc i s-a iritat.
Ultima data cand a sunat-o proaspata mamica pe….fosta ei amica , aceasta din urma a devenit narcoleptica la telefon . Venise de la munca si era rupta in doua. N-avea nimic impotriva copilului , dar nici n-o interesa c-a rostit corect “ ta-ta „ sau „sternocleidomastoidian“. Ca sa nu jigneasca pupăza de la capatul celalalt a lasat-o sa comunice, si-a adormit in primele 3 fraze.
Nu m-am gandit nicio clipa sa-mi torturez cosmeticiana povestindu-i despre cat de fabulos e bloggingul , sa-i recit mecanicului in timp ce-mi repara masina poeme despre reducerile din Iulius mall si nici n-o sa tin de vorba 30 de minute o mami cu-n prunc in brate ca sa-i detaliez cum se fac corecturile cu acid hialuronic . Recunosc, cosmeticiana mea ar merita , mi-a tras clapa ultima data si-a pus in locul meu o gheonoaie care platea mai bine.
Dragilor, psihiatrul se plateste. Nu e cazul sa -i povestim colegei de serviciu/subordonatei/clientei ce avem in casa si ce n-avem in pat , cat mănanca fetița si ce alimente nu-i plac, cum ne toarce pisica sau cum se calcă hainele pe dos. Ca poate pur si simplu NU O INTERESEAZA.
Ca sa-l citesti pe cel de langa tine dupa 2 întalniri iti trebuie putina empatie . Si ca sa stii cand e cazul sa taci ori sa palavragesti ai nevoie de o mica doza de autocontrol. Altfel il plictisesti de-i vine sa-ti dea in cap cu bradul de Craciun.
Esti o fire vorbăreată?Cumpără-ti un papagal, un pudel, o ciocanitoare, ceva care să te scoată din incubație cand ti-e lumea mai dragă si limba mai saltareata.
Oho, pe mine ma suna oameni pe care i-am ajutat cu ceva chestii administrative si incep cu “doamna, va sun ca pe un preot, psiholog…”. Si azi tocmai mi-a destanuit cineva (am vazut-o o singura data in viata mea) un secret pe care ar trebui sa-l duca la medic, dar ii e frica…
Speram sa nu-l ingroape cu ea.Frica ne regleaza directia cateodata
Pfuuuuuuuu, cred ca toate avem o astfel de persoana in preajma, pe mine divinitatea m-a “dotat” cu mai multe, de obicei pun telefonul pe speaker si imi vad de treburile cotidiene.
Ma consolati daca imi spuneti cat mai multe/multi ca si voi aveti.
Culmea e că primele persoane la uşa psihologilor sunt tot astfel de persoane de-ţi vine să-i mângâi cu bradul de Crăciun în cap. O persoană mai… normală se gândeşte muuuuult, înainte de a decide să facă un cap pătrat cuiva, fie el şi psiholog.
Punct lovit!
ori… dacă te ţine peniţa: pune mâna şi scrie. apoi dă foc la tot ce ai scris de bucurie, nervi, furie, supărare…
am şi eu un personaj care, deşi îmi reproşează că sunt rece şi nu mă confesez, găseşte cu cale să îmi repete tot ceea ce i se întâmplă şi nu mă interesează.
Da, dar nici asta nu poti sa-i sugerezi ca iar face bot
Cum sa stea sa scrie daca esti tu acolo sa zici “aha” din cand in cand?
Mda in tinerete nu facturam sedintele dintre termene, mare greseala, veneau de doua ori pe saptamana sa imi povesteasca asa ce mai fac in general, dupa vreo ceva ani n-am mai rezistat si le-am comunicat ca de cate ori vin la birou fara sa ii chem eu personal se plateste de atunci si-au revenit la ganduri mai bune
Bravo.
Bineinteles ca si eu am astfel de persoane in jurul meu si chiar nu stiu de ce le “atrag”. Interesant este ca nu simt nici o nevoie de a ma “destainui” si nici de a le asculta. De multe ori imi vine sa le spun “inteleg ca tu nu stii ce sa vorbesti despre altceva dar de ce nu vorbesti cu cineva care stie “limba” ta??.
Am incercat cu o amica, raspandita terapia cu ” si eu cum te pot ajuta?”. Dincolo de faptul ca “botul” ei m-a impuns de la 20km, pe undele telefonice si s-a blocat, nu m-a ajutat prea tare decat in privinta orei: are grija sa ma sune pana in ora 21.00 :D. Singurul lucru care ma ajuta este ca ma suna cand iubitul ei nu e acasa … si, din fericire, sta mai mult pe acasa.
Sa nu raspund la telefon, nu-mi place, sa le spun verde’n fata, mi se pare prea brutal … habar n-am cum sa scap :))
Cam asa patesc si eu cu o cunostinta, ca prietenele pot sa-mi povesteasca si despre luna plina, tot placut e.
Cea din prima “faza” ma suna ea, cand poate si are chef dar numai daca nu e EEEEELLL acasa . Evident ca eu nu pot raspunde de fiecare data cand vrea ea. Dar daca o sunt ulterior nu mai zice nici “mac” eventual imi povesteste cum taie varza. Apoi ma resuna la 4-5zile si primul lucru pe care il face sa sa imi reproseze sictirita ca-s mai greu de gasit la telefon ca …nu stiu ce personaj.
Apoi rediscutam despre cat de rau ne merg tooooarte, da toate,ofteaza de 5 ori in telefon si asteapta sa-i fac un raport complet cu activitatile mele..
Da, da, da … exact asa! O fi vreun tipar pe care sunt construite? :)))))
Spune-le verde in fatza! Nu ai nimic de pierdut si totul de castigat! Eu asa am facut si a mers…am avut ceva “remuskari de constiintza” o vreme dupa care mi-a trecut…
La chestia asta suntem pe aceeaşi lungime de undă. În timp ce citeam, parcă o vedeam cu ochii minţii pe una din fostele mele colege, care avea un mic defect: vorbea la telefon cam şase ore din programul zilnic, ajunsesem să-i cunosc rudele, toate prietenele, toţi foştii iubiţi, ce îi făcea bărbat-su în pat seara etc., etc. Am promovat-o numai ca să scap de discuţiile alea de la telefon.
:))) oh, da, cunosc si personajul acela
Mie imi vine sa tac si cand sunt intrebata si apoi nu mai este atent la ceea ce spun. Unii pun intrebari doar de forma.
Uite asa ne dam seama ca la masaj e foarte important ca omul sa fie pe aceeasi lungime de unda, sa te simta si sa vorbeasca sau sa taca dupa cum are nevoie clientul.
Total de acord la faza cu masajul,pana la urma te duci acolo sa te relaxezi.
Am incercat sa imi explic si eu nevoia asta a oamenilor de a povesti si de a fi ascultati. Am sentimentul ca oamenii vorbareti “trag” la cei mai putin vorbareti tocmai pe considerentul ca cei din urma sunt firi mai introvertite , mai predispuse tacerii si mai dispusi sa nu isi spuna parerea , ci doar sa stea si sa aprobe , fie ca asculta sau nu ceea ce se vorbeste.
E si mai neplacut cand ti se intampla frecvent la serviciu sau …cu o vecina. Nu prea ai cum sa te feresti
Da , este foarte neplacut….pentru asa ceva implica faptul ca , tu ca ascultator , sa preiei sentimentele negative ale interlocutorului.Cumva , esti vampirizat energetic 🙂
Plus ca exact peste grijile existente , nu este nevoie sa apese si ale vorbitorului.
o, da! atrag din astia mai rau ca magnetul. e adevarat ca sunt empatica si-mi pare rau de fiecare, dar ajung sa fiu absolut coplesita de amanunte, fapte care nu ma intereseaza si chestii complet irelevante! imi repet in gand ca poate fac un bine…dar ajung inevitabil sa evit persoanele astea sau sa uit sa le sun pana mi se face dor… cam niciodata!
eu sunt vorbareata, dar incerc sa ma tratez :)))
Cred ca in unele cazuri cei care vorbesc mai mult sau foarte mult tocmai de aceea discuta cu cineva mai putin vorbaret. Riscul ca cele povestite sa ajunga in alta parte este relativ mic. Sunt multe persoane care chiar au nevoie sa vorbeasca. Asa functioneaza ele. Nu am nici eu totdeauna dispozitie sa ascult desi am destule cunostinte/amici/prieteni care mi se confeseaza, mi se plang sau pur si simplu imi cer parerea. Culmea e ca si persoane straine mi se confeseaza. Nu stiu ce se intampla, par sa fiu un fel de magnet 🙁
Hapi, dar despre aia care nu spun mai nimic dar vor sa stie totul despre tine, ce zici? La mine la birou mai nou vin vreo 2 colegi-un el si e ea- care incep sa ma descoase: unde mergi in weekend, ai fost, a fost frig, a venit sotul, cat sta, cand pleaca, te-ai distrat, ce ati facut fun? Eu raspund cu da si nu si cu capul in treburi dar nu se lasa, devin din ce in ce mai agresivi si insista…