Nu îl iubeam, de ce să mă mărit?

E vremea să zâmbim. Acest articol e un pamflet, o telenovela de orășel. Dar mi-am zis că e păcat să-l las în draft

Nu știu de sunt lucruri sunt mai dezagreabile în pseudo-realitatea asociațiilor de persoane traditionale din România decat muierea aproape frumoasă și nemăritată, bărbatul foarte șarmant și însurat, masa de Crăciun fără sarmale și ficăței în whisky.

În vest, daca te întreabă unul dacă ești sau ai fost măritată și spui nu, zice: Bine. Îți arată dinții si eventual, schimbați un număr de telefon. Ori păreri despre ultimul film de la Cineplex.

Aici, nu trebuie să spui nimic, asociațiile de persoane știu. Mai trebuie să afle doar cu cine te (mai) culci ca să poată intui lângă cine te-ai trezit. Că parcă despre asta e măritatu: culcat, sculat.

Bărbații seriosi te întreabă daca nu bei o cafea. Sincer, dacă beam jumate din fiecare ceașcă ce mi s-a oferit de când am venit în oraș, făceam ADHD. Așa că-mi beau cafeaua din expresoru ăla roșu din Auchan iar bărbații serioși au dispărut ca prin minune.

Cei divortați – de când n-ai mai făcut sex-  că cică dragostea trece prin stomac și nu vor să te șocheze. De obicei le spun că-s frigidă și rânjesc dar jumate din cei patru care m-au interogat pe stradă, până acum, nu știau ce-I aia și m-au întrebat dacă pot să-mi recomande vreo marcă sau să-mi care frigideru-n casă.

Ăștia trecuți de 69 de ani, dacă bănuiesc c-ai avut un trecut presărat cu gerontofilie, te invită măcar să le scoți banii din bancomatul de la Banc Prost că ei nu au ochelarii la ei, în rest, e floare la ureche să apese touch scrinu. Extrag sume de-astea care ar trebui să amețească orice mămică suptă de toate puterile de pruncu din dotare. 500 de lei doamnă, scoateți doamnă 700, să fie acolo.

– Ia uitați-vă, îi îndemn de fiecare data, haideți să vă arăt. Nici eu nu știam până acum patru ani. Pun frâna la căruț. Ei se scarpină-n fund sau sub brat: dapoi lăsaț că ș-așhe nu mă știu io. Nu văd. Nu pricep. Nu țân minte. Nu nimeresc.

Dar scoateți tot de la ăsta lunar. Măcar uitați-vă.

– Staț liniștită c-am încredere. Și se uită la mine de parcă tocmai le-am spus că fac copii din flori și iarna.

Am venit dintr-o țară-n care Prietenul bărbat și Bărbatul amant sunt două entități ce respectă un protocol.

Când i-am spus unei amice că cel mai bun prieten al meu e bărbat si ca ne știm din vremea-n care credeam că Raed Arafat a tradus Coranul în română, a râs subtil și m-a întrebat daca am poză cu el.  E drăguț? E însurat? Unde ne vedem?

M-am simțit ca-n piesa cu man in black: back in time. Mai ușor găsesc aici o modalitate să plantez cânepă și să nu mă prindă nici dracu decat să mă împrietenesc cu-n sex masculin.

Bașca, femeile sunt și ele drăgălașe ca un arici: dacă ele-s slabe, eu sunt si mai slabă, dacă eu am un copil, n-am un bărbat, dacă scriu așa pe blog înseamnă că-s capabilă de orice. Dacă am prieteni și nu se văd înseamnă că am cel puțin un copil, două boli psihice și vreo trei amanți. Ce-mi place e că lumea asta care se vorbește, se caută și se înșală vesel și feroce într-un cadru atat de restrâns, e foarte foarte credincioasă. Bine, nu mai știu dacă unii-și fac cruce că-I biserica mai încolo sau pentru c-au trecut pe lângă mine și nu i-a prins Apocalipsa.

Da tu de ce nu te-ai măritat?

Păi e simplu. Până la 17 ani am crezut că dacă nu te măriți, te arde Scaraoțchi pentru totdeauna și mă temeam eu de dracu, da mai înfricoșător mi se părea să faci ceva „pentru totdeauna“.

Am cam vrut să mă și mărit dar nevasta primului iubit a zis că ea le acceptă pe alea trei cu care o înșela bărbat-su, cu măritatu nu-i de acord. Jung ar zice că de la suferința aia mi s-a tras fecioria cu care m-am înconjurat cam o săptămână după ce m-am despărțit de el.

M-a cerut primul (c-au fost doi care-au făcut-o, cred că erau masochiști), era să mă-înec, făceam duș la Felix la Termal. El s-a pus în genunchi si-am crezut că vrea să se spele pe sub slipi sau să facă pipilici.

Când m-a întrebat dacă vreau să mărit – avea și un frate, nu a specificat cu cine- mi-a dat apa si pe gură pe nas și pe urechi. După câteva zile eram la medic cu suspiciune de sinuzită purulentă, au băgat antibiotic si lichide-n mine de nu-mi mai încăpea inelu nici pe degetu mic. Și mi-a spus mama mare că-I un semn dar sunt prea tânără să-mi arate care. Știu c-am suferit câteva zile – durerea fizică- și de fiecare data când intra el pe ușă îmi simțeam spinarea udă și-mi aminteam ce scump e biletul la intrare la Apollo. Nu îl iubeam, de ce să mă mărit?

Eu nu sunt sigură că pe pământ există o Dragoste pe care eu s-o pot hrăni, îngriji, proteja fără s-o sufoc. S-o respect și să o fac mai trainică. Nu cred în dragoste fără prietenia dintru început. Recunosc c-o admir la alții  dar cine știe ce-I îndărătul porții a două inimi? Mă gândesc că n-o fi certificatul acela.

Când mi-au dat livretul de familie, undeva pe la primărie, mă aflam în sala aia mica eu și portărelul, eram încredințată că acu acu îl pun pe cela să iscălească, altfel…

– C-aveți un copil! Se repede doamna de la birou.

– Ăăăă… și ce să fac cu el?

S-a uitat tânăra la mine de parcă mi-aș fi pus silicoane.

– Cu copilu?

– Cu livretu, zic rânjind mulțumită de mica neînțelegere, în orașul în care nu se întampla nimic.

I-a venit inima la loc, poate credea că intenționez să cer ajutor social, portărelul nu se mai ducea, iubitu ei se învârtea pe la geam iar colega ei își căuta un cercel în spatele imprimantei.

Ca să te măriți, trebuie să te ia așa cu febră, cu molii prin pântece, trebuie să-ți iasă socoteala cu cât strângi și cât dai pentru o nuntă, să te înțelegi bine cu socrii, să vă potriviți la pat, la sforăit, la împărțit cada.

One thought on “Nu îl iubeam, de ce să mă mărit?

  • April 28, 2021 at 11:30 am
    Permalink

    😄😝😘,ce tare….mă înfioară cînd văd tineri/e 18-25 cu mentalitatea celor din text…
    Ce bine ne este cînd nu punem preț pe ,,gura lumii”….🤗

    Reply

Leave a Reply to Carmen Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *