Nepotriviri psiho-birocratice

costum de faraonAnul trecut ne-a trecut o boare pe deasupra minților si ne-am întrebat deodată , eu si consortu daca n-ar trebui sa ne căsătorim, ca tot suntem sudati regulamentar de atatia ani .Romantica discutie a fost purtată în timp ce el desfacea doua pungi cu mazăre iar eu curățam răhăteii lasati de porumbi pe terasă. Nu/mi mai amintesc nicio telenovela, sa va povestesc cum a cazut el în genunchi pe nisipul fierbinte cu inelu ascuns în scoică.

Zis si făcut click pe net sa vedem ce acte ne trebuie , sunat la granite si peste granite .

Cand a vazut al meu ca e vorba de 7 hartii din care două de la ambasada nu stiu care a zis Skip, waiting mode, etc.

Sa-mi adun personal hartiile si sa ma marit in Deutschland.Cand am vazut eu ce hartii imi trebuie si mai aveam pe cap 10 treburi pe care le consideram mai utile ca statutul de doamna ,i-am zis sa mai asteptam ca si asa ultimele doua femei care-au trecut prin viata lui au rămas cu sechele.

Ultima iubită s-a cuplat cu psihiatra . A părăsit-o si p-aia si s-a mutat la Berlin- nu mai stiu dacă Zidul a cazut înainte sau după. Oricum, toata lumea a fost disperată. Predecesoarea mea mergea la psihiatră deoarece, citez „nu se putea integra într-o familie care nu e a ei”.Si musulmană pe deasupra.Era excruciating sa mai audă cate un Salam Aleikum cand se întalneau toate rudele.

Bine, empatizez pe de o parte, personal nu ma pot integra în familia mecanicului care ne repara masina. Stiți, noi stam în curte pana lucreaza el , vine bună-sa care-a facut AVC de cateva ori si vrea sa ne integram dar noi nu întelegem ce vorbeste, vine maica-sa care-i nervoasa ca nu o duce unde doreste c-are de lucru la titu nostru,toti ne urăsc , nu, deci cu integrarea nu e de glumă!

Taică-su femeii ăsteia care mi-a lasat mie locul liber e protestant si o suna seara ,să-i reaminteasca unde merg credinciosii care se cupleaza cu necredinciosi, cate grade are focul iadului conform ultimelor studii si alte alea. Asa ca într-un an a livrat-o pachet pe fii-sa la primul cabinet de psihiatrie.

I-am reamintit lu al meu povestea si am căzut de acord că celibatul ne avantajeaza pe amandoi mai ales de cand guvernul a anuntat ca poate pune o taxa pe nevasta în Romania . Poate ne casatorim la anul, încă ne mai gandim fiecare cu cine.

Trecand peste partea cu gluma, eu nu cunosc nici un barbat care sa merite pedeapsa de-a mă avea alături mereu, așa că el rămâne.

Pentru starea civila tot Romania ar fi prima pe listă. Psihiatrii sunt mai bine pregatiti iar tipa care l-a tratat pe unchiu-meu în timpul filmului Delirium tremens , episodul unu, doi si trei – arată chiar bine.

Similar Posts

52 Comments

  1. Asta cu casatoria o aud si eu aproape zilnic de la neamuri, cum ca dupa 5 ani ar fi cazul sa facem ceva, ba chiar bunica-sa m-a instiintat ca daca mai “traim in preacurvie ” Dumnezeu n-are sa ne ajute. Well, noi nu ne grabim , inca e bine asa si noi suntem fericiti. Ceilalti nu mai conteaza .

    1. Despartiti-va, voi aveti prea-curvie si altii sa n-aiba deloc? 😀
      Glumesc. Pai de ce sa te grabesti in perspectiva in care se presupune c-o sa-l ai langa tine tot timpul si el la fel? Iar daca e sa nu se intample asa nu noi decidem deci….Dumnezeu e in inima noastra. Si daca-l avem acolo n-are cum sa se supere pe noi.

  2. Chiar ca esti bestiala. 🙂
    Mie casatoria asta si in Romania mi se pare complicata. Ma refer la toate traditiile, ca de mers la starea civila si la biserica nu e greu. Dar petrecerea…ceva de groaza. Dureaza ani intregi pana gasesti un loc liber, care te obliga sa lucrezi cu anumite firme de servicii (gen decoratiuni, tort, etc), apoi te trezesti cu diverse surprize neplacute. Sincer ma gandesc din ce in ce mai des sa merg doar la starea civila, apoi sa fac biserica si o petrecere intima cu familia si cu asta basta. M-am saturat de atatea complicatii.

    1. Sincer, nu m-am interesat de toate astea- ce se intampla in tara mai ales ca voi vreti sa organizati o nunta, e normal, e placut banuiesc – un “exercitiu” unic pentru mirese. Dar am citit la Simona Catrina ca-i o mare bataie de cap si totusi ,ea lucreaza in presa ma gandeam ca_si poate “aranja” ceva mai repede dar se pare ca un cuplu care vrea sa se casatoreasca depinde de fooooarte multi ingeri, pana sa ajunga, nu-i asa….in fata altarului 🙂
      Eu sper ca lucrurile sa se aranjeze frumos pentru voi, oricum tu esti o fiinta cu capul pe umeri, stii ce vrei si cred c-o sa-ti organizezi foarte bine nunta . O sa infrangi si micile neajunsuri 🙂

  3. lasa ca nu e bai , nu neaparat sa ai hartii. important sa fii fericita! stiu muuulte familii nefericite , dar care mimeaza fericirea. o saptamana minunata sa ai!

  4. Hapi draga, eu inca mai cred in casatorie. Nu sunt traditionalista, dar imi place ideea de “sotul meu” de nu mai pot, ce sa fac? Dar o limitez la mine, tot restul lumii poate sa faca exact ce vrea. Propria mea mama traieste cu un barbat de 7 ani, necasatoriti si tare bine le mai e.
    Daca nu vrei tambalau, casatoria e simpla. La prima mea “abatere” am fost la primarie si la biserica intr-o duminica la amiaza, imbracata intr-un costum alb, apoi am dat o masa la restaurant pentru cei 20 de invitati ai nostri si pe restul ( neam, colegi, etc) i-am anuntat ca ne-am schimbat numele. Toata distractia ne-a costat 700 de euro, cu verighete cu tot si fara stres. Pentru ca am ororare de tambalau am hotarat ca urmatorea casatorie sa fie odata cu botezul (daca o da Dzeu sa vina bebe) si impuscam doi iepuri. Nu vreau sa ma pup in bot cu toate neamurile, vreau numai sa scap de o grija. Nu stiu daca experienta mea iti foloseste la ceva, tot ce am vrut sa spun este ca…poate fi extrem de simplu. Chiar actele nu sunt un capat de tara, nici chiar in cazul vostru.

    1. Dana, esti draguta, multumesc pentru c-ai impartasit cu mine “abaterea” , totusi acest fragment ramane doar nuvela, o farama de exercitiu literar. Daca ne regasim in el? Fiecare-si raspunde in gand…..

  5. Uite-aşa îi tot spuneam şi eu consoartei cu nişte (mulţi) ani în urmă, hai să mai aşteptăm şi să mai copilărim puţin, dar ea – nu, şi nu! Aşa că… ne-am luat! Cu acte şi cu tot tacâmul!
    Cred totuşi că dacă era să ne certăm, o făceam şi cu acte, şi fără. Până la urmă spiritul şi omul contează, nu hârtia.

    1. Da, normal, nu e vorba de cearta, sigur ca te certi cu sau fara …unii au spiridusi. Ai mei sunt chiar draguti 😉

  6. Mie hartoagele mi-au adus numai batai de cap in momentul in care nepotrivirile de caracter/ sens si destinatie m-au determinat sa ma smulg de la bratul consortului si sa valsez singura 🙂
    Aveam in cap ideea nuntii ca simbol/ traditie/ legatura indestructibila, cred ca m-am gandit si la Miorita si la cosmos, etc, dar ce s-a intamplat la starea civila n-a prea semanat cu fantasma din capul meu 🙂
    Intre timp am mai crescut si am inteles ca o hartie nu poate consfinti o legatura daca cei doi nu si-au asumat-o si nu s-au implicat in ea. Am mai inteles si altele, dar le las pe altadat’ 🙂

  7. Eu cu actualul meu soț anul ăsta în octombrie avea să împlinim 10 ani de când ne știm unul lângă altul. De mici copii am tot crescut unul lângă altul :). Toamna trecută, cât și câteva toamne anterioare tot mă întreba dacă nu aș vrea să mă ceară de nevastă. Eu, bineînțeles că am refuzat, eu încă atâtea aveam de făcut și fără acele acte de căsătorie. Până la urmă datorită mamei lui sau nici nu știu cum aș zice mai corect, care în două luni de zile s-a dus de printre noi, din fugă ne-am cununat, peste 2 luni am aflat că sunt însărcinată și uite așa am trecut în tabăra celor cu actele în regulă. Fără nuntă, pe care nici nu mi-am dorit-o, de fapt. Uneori unele lucruri vin atât pe neașteptate, că nu mai ai când te împotrivi, le accepți așa cum sunt.

  8. Haha, cam asa a fost si discutia noastra cu “cand ne casatorim?”, noaptea la 4 in pat cand n-aveam nici unul somn. Fara cerere romantica cu piciorul in nisip si inel cu diamant. Numai ca noi am mers pana la capat 🙂

    Sa stii ca in Cluj birocratia nu-i chiar asa rea, am auzit ca in alte orase e ingrozitoare, de genul ca trebuie sa mergi la 4 dimineata sa stai la coada sa te programezi la starea civila :)) Nu stiu in cazul vostru cum ar fi, cu ambasade si alte alea, dar la noi a fost chiar foarte simplu, ne-au dat actele sa le completam acasa, n-am stat la nici o coada, la primarie sunt bilete de ordine deci se intra relaxat…

    1. E o problema cu hartiile de la ambasade din anumite motive :))) amuzante de altfel pe care nu pot sa le expun aici
      Nu de programarea la starea civila mi-as face probleme

  9. Daca el isi accepta pedeapsa…pai de ce sa nu-i faci pe plac? :))
    Mereu am considerat ca fiecare isi face viata cu si cum stie,eu una n-am simtit nici o diferenta dupa ce m-am casatorit,totul este si-acum ca inainte!
    Sa-ti ajute Dumnezeu sa faci cum ti-e mai bine,important sa fii fericita,oricare ti-ar fi statutul!

  10. Subscriu la treaba cu celibatul se potriveste de minune.Dupa o experienta de integrare la care am fost partasa directa si am ramas cu un mostenitor de care crapa inima de mandrie in mine , am ajuns si eu la aceeasi concluzie ca si tine: e grele asta cu integratu’.
    Sor-mea cam tot ca tine a patit-o , cu hartii si hartiute si alte documente , de italianul ei i-a zis “pas” , ramanem la starea de integrare si i-a trantit 3 plozi. Si, zau ,ca-s toti 5 bine mercy! 😉
    Ce sa mai zic de mine , ca refuz cu ostentatie integrarea , de vreo 12 ani….Cum ziceam : subscriu la celibat…e mai bun ca toate si iti da si oaresce sentiment placut de libertate.Si parca si relatia e mai trainica.

  11. Pana la urma fiecare face cum considera ca ii este bine.
    Ce unuia ii pare ca-l coafeaza, altuia i se pare ca dracu’ 🙂
    Nu sunt in nicio tabara si in plus urasc nuntile.
    Totusi, cand va fi sa va hotarati, cred ca se va intampla in 5 minute 🙂

  12. E un timp pentru toate. Dacă e să fie.
    Personal, nu optez nici pentru una nici pentru alta fiindcă e vorba de o chestie profund personală, unde nu funcţionează nicio regulă.

    1. Asa e, de fapt in capitalism parca regulile nu mai functioneaza in niciun domeniu, sunt doar niste chestii trasate de la care ar trebui sa nu ne abatem

  13. In conditiile in care am interdictie la a emite orice sunet, tu ma faci sa rad astfel?! Se-ntreaba colega de rezerva de ce rad ca toanta la monitor!:))

    Pai daca-i asa, cine mai da pe la tine pana nu ajunge acasa incat sa poata rada in voie! Pff, acum realizez ca nici acsa n-am voie sa ma hlizesc…Biiiine, fiiie, ma sacrific si rad fara zgomot, rad de ma prapadesc…in gand!

    Aia cu integrarea…e teribila!
    Daca vrei sa te salvam de barbatu’, dai de stire!:)))

    Ilda
    Lavender Thoughts

  14. am si eu o integrare la activ si daca ar fi sa fie vorba de a doua cred ca as cam ezita… la varsta asta de babaciune ma sperie chestiile definitive tatuaje,casnicie…

    1. Nu se stie cand intalnesti un Fat Frumos, te mariti si-ti faci un tatuaj cu stele pe ceafa sau pe glezna 😀

    2. Nici casnicia si nici tatuajele nu-s definitive… poti scapa de amandoua daca vrei, cand vrei… Vorba lui frate-meu “De nevasta poti divorta, dar de sora nu…” 🙂

      1. Cunosc persoane care au ramas cu cicatrici urate, dupa ce au scapat de una sau de alta….
        Cool fratele tau 😉

  15. Statutul si hartiile nu au valoare prea mare, important este ca voi sa fiti fericiti ! Cred ca asta conteaza cel mai mult in viata !

  16. Draga Hapi esti minunata 🙂 tinand cont de faptul ca mai am un piculet pana ajung la primar 😉 m-am distrat de minune tu ai felul tau de a povesti si imi aduci multa fericire .Acum sincer gandesc la fel si eu in legatura cu casatoria ,eu as fi ramas in concubinaj pana la adanci batraneti 🙂 doar ca aici nu ai nici un fel de tutela din partea statului am cunoscuti prieteni carora nu le-a fost permis sa intre in salonul spitalului deoarece nu erau considerati o familie 🙁 cred totusi ca ar trebui sa fie recunoscuta si respectata decizia celor care se iubesc si traiesc impreuna dar nu cred in casatorie sau nu e important acel document,certificat scris.
    Si de integrare draga mea ce sa-ti povestesc daca nu te lasa soacra nu te integrezi nici cu unul din curtea ta 🙂 o spun din propria experienta ..crede-ma !
    Te pup draga Hapi esti o scumpica !!!

  17. Poate ca ar trebui sa faci si pasul asta, Hapi, macar de dragul cititorilor, pentru care ai veni cu alte si alte povesti. Putini sunt cei care pot scoate ceva atat de amuzant din chestii serioase, ca si din multele nimicuri ale vietii. Deja imi imaginez cam cum ar suna glumele tale de femeie luata cu acte… :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *