Mi-au dat fiori
M-am gândit ca n-am mai lansat demult provocari si cum scopul meu e sa va simtiti voi bine pe-aici dar si sa va fac sa va mai ganditi la lucrurile prin care ati trecut (in love or not)…..urmează:
Momente care mi-au dat fiori.
1. Ziua în care am fost pe masa de operatie, trează iar iubitul meu îmi refăcea cicatricea urîțică ce-mi ramasese pe fata dupa o criza de hipoglicemie si -un contact abuziv cu solul.Sunetul bisturiului care taie pielea e creepy
2. Intr-o seara pe la ora 10 eram singura acasa iar în usă am auzit niste batai crunte si urlete. Vecinul meu beat îmi cerea ajutorul. Nu putea respira si avea dureri. Am chemat salvarea, i-am luat tensiunea dar nu reuseam s-o prind, i-am pus nitro sub limba, am încercat sa îl linistesc. A murit cand a ajuns la spital. Facuse infarct
3. Aveam vreo 15 ani si traversam calea ferata cu bicicleta. Nu m-am asigurat corespunzator si-am trecut prin fata unui personal. Saptamani întregi am avut cosmaruri iar mamei nu i-am spus niciodata
4. Eram cu parintii acasa , noapte, ora 3. Un cetatean strain beat a început sa se tranteasca in usa noastra cu toata puterea, urland într-o limba pe care noi nu o întelegeam. Bause undeva în bloc si nu mai gasea pe unde sa iasa. Mno,blocuri ceausiste ……
5. Eram foarte tanara si desteapta pe măsură. M-am dus la un preot de-asta „ghicitor“în miez de noapte. Vorbea ciudat cand a deschis cartea aceea si parca nu mai era el in încapere ci altcineva.Mi-a fost foarte frica
6. Momentul în care in miez de noapte mi-a bătut la usa politia cautandu-l pe prietenul meu …de atunci :). Cred ca niciodata ai mei n-au fost mai mandri de mine.
Cam pe astea mi le amintesc. Aveti curajul sa-mi spuneti macar o întamplare din viata voastra care v-a dat fiori? (Nu sugerez ca viata v-a dat fiori, pur si simplu las fraza asta dezordonata)
PS: era să uit momentul în care un bou era să mă înece la pârlitul de ștrand din oraș.Si clipa în care un individ mi-a sărit în spate pealeea dintre blocuri dimineța cand mergeam la servici.
Hapi :)) ia uite ce patanii ai tinut ascunse. Cred ca cea mai urata intamplare a fost faza cu inecatul…sau operatia…sau omul care a murit…hmmm e cam greu sa ma decid …
in alta ordine de idei…ai ce sa le povestesti nepotilor 🙂
Vai, vorbesti de nepoti 😀 imbatranim Blonde 😀
Mi-au dat fiori povestirile tale…ai trecut prin multe. Mai ales punctul 3…e incredibil.
Nu am astfel de amintiri in viata mea, dar din ce imi amintesc, intalnirea cu anumite persoane mi-au dat fiori si am avut o senzatie neplacuta in legatura cu ei, senzatie pe care nu am putut sa o explic. De aceea n-am mai vrut sa am de-a face cu acei oameni.
Nu stiu…mie imi par intamplari normale dintr-o viata de om
Altii au trecut prin situatii mult mai grele. Si eu ma gandeam ca chestii de genul asta se intampla multora
doamne, femeie!!!?…prin ce-ai trecut???…m-ai luat pe nepregatite si nu-mi aduc aminte nici una similara sau macar pe-aproape….adica demna de consemnat!:)
Hm… una ar fi cand mi-a murit pisicuta exact sub ochii mei, practic “am simtit” moartea in aer, a fost o senzatie foarte ciudata atunci. Apoi,nu pot sa uit cand cea de-a doua pisica a cazut pe geam de la etajul 6,aterizand fix pe mormantul primeia…dar acum e teafara slava Domnului…ok si altceva in afara de pisici: m-a lovit si pe mine o masina cand aveam vreo 6-7 ani, si m-am speriat groaznic chiar daca n-am ajuns la spital…si bineinteles a doua muscatura de caini care mi-a creat o fobie ce nu speram sa o am niciodata.
Ce intamplari…neplacute cu animalutele. Imi pare rau
Tocmai eram pe cale sa fac o enumerare a celor mai traumatice situații prin care am trecut eu, dar mi-a venit in minte un banc pe care vreau sa-l impartasec cu boieri si cuconite ‘mneavoastra pt ca altfel nu stiu can voi mai avea ocazia sa-l torn.
Intr-un compartiment de tren se aflau trei femei si un bărbat ceva mai in vârsta, hai sa zicem un moș. Subiectul discuției era si acela o provocare: care era cea mai cumplita durere la care a fost expuse fiecare dintre ele. Una fu de părere ca durerea cea mai cumplita era sa suporti o operație de stomac. Alta sustinea ca durerile nasterii erau si mai cumplite. Cea de treia era convinsa ca cea mai atroce durere era cea din timpul chiuretajului. In final, bătrânul fu si el invitat sa-si dea cu părerea. Acesta zambi condescendent, își drese glasul si spuse: “Ehei, dragele mele, se vede treaba ca nici una dintre voi nu știe cum e atunci când te loveste cineva in coaie!”
lol
cica mai dureros decat nasterea si lovitul la “bijuteriile familiei” este eliminarea pietrelor la rinichi
dar cum nu exista cineva care sa le fi patit pe toate trei, nu putem confirma sau infirma acest mit
In general lumea nu prea vorbeste cu sinceritate despre aceste patanii…….Cel putin nu cu strainii
pfiu!…am scris si nu apare commentul..m-am dus in spam direct??? wtf!…
spuneam ca eu nu am trait nimic similar si nici macar pe-aproape…deci, nimic de consemnat!…..pataniile tale insa m-au lasat masca!!!!….ba uite, acum ca stau si rescriu comentariul imi vine una..eram singura acasa, aveam vreo 10-12 ani si am iesit in curte…tot acolo l-am gasit si pe vecinul meu ( mde, mai multi in curte!)..sedeape-o treapta singur si m-a chemat la el..eram obsnuita cu el si nu mi-a fost teama…doar ca m-am asezat si a inceput sa-mi povesteasca ceva…nu-mi amintesc ce…stiu doar ca a inceput sa ma mangaie bizar pe brat si venea cu niste buze mari si libidinoase spre mine….mi-a dat fiori!!!!…mi s-a facut frica si scarba..cred ca era si beat pentru ca imi amintesc un miros de varza acra…am fugit in casa si am stat incuiata pana au venit ai mei…
ba uite ca a aparut si primul comment:))))
E groaznic Andreotti , observ ca multe fetite trec la un moment dat printr-o situatie care merge intr-o directie sexuala.
…din fericire la mine s-a soldat o sperietura pe care o tin minte toata viata dar fara traume…in alte cazuri, din pacate, lucrurile sunt mult mai grave:(
1. Când am descoperit că nu există Moș Crăciun (prin cls.a4a ) a fost un vis frumos, traumatizant la sfârșit.
2. Când m-am împiedicat, pe întuneric, de unul de dormea pe palier, la etaj.1 la bunică-mea pe scară.
3. Pe masa de operații și eu, când am născut, auzeam cum îmi taie muschiul/pielea ce tăia și îmi venea ïn cap cum taie mama puiul cu foarfeca :))
Atât îmi aduc aminte momentan..
Eu nu-mi mai amintesc momentul in care m-am rupt de Mos Craciun…….
În clasa a IV a am aflat,cam forțat că nu vroiam să accept faptul că nu există :))
Da, am curajul de a spune: singura dată cînd am avut fiori crunţi în viaţa mea, a fost atunci – şi numai atunci – cînd iubita mea, actuala mea soţie, se zbătea între viaţă şi moarte. Amănunte, nu dau.
Cineva acolo sus va iubeste pe amandoi
Pai acum imi vin in minte numai 3 dar au fost mult mai multe.
1. Cand eram liceana si ma intorceam si eu ca orice copil cuminte acasa, am gasit un individ in pielea goala in scara blocului.
2. Cand eram studenta si proful care se ocupa de practica s-a gandit ca pe langa puscarie, tribunal. procuratura, centrul de detentie pentru minori, am putea sa facem practica si la morga si ne-a dus sa vedem o autopsie.
3. Cele mai recente: cand am gasit-o pe bunica mea moarta in pat si cand am vazut ce facea tipul care a venit sa o imbalsameze.
Brrr!
daca nu ti-ai gasit o facultate care sa te duca in practica in excursie in Apuseni … 🙂
Am gasit-o si pe aceea , dar cam tarziu. A ramas la stadiul de vis nerealizat.
Pentru mine autopsiile si faptul c-am avut posibilitatea sa asist la cateva au fost ca o revelatie. Ce fericita eram ca traiesc ca pot manca, respir, vad soarele si ma doare cand ma lovesc!! 🙂
cred ca prima data a fost pe cand ma jucam in parc si un tip cu o haina lunga s-a oprit in fata noastra si si-a desfacut haina…
Si eu am patit ceva de genul…..
Vai…ce trairi…nenea care a murit mi se pare foarte grea…cu operatia am patit-o…m-am operat la mana…tije…alea alea…nu adormisem complet si ma uitam in partea opusa fata de unde se desfasura activitatea…si era un geam in care se reflecta tot…chiar si cand chirurgul facea gauri cu boramsina sau ce-o fi fost…in oasele mele:(:( si acum ma infioara…am ramas cu o sensibilitate deosebita in ceea ce priveste oasele…daca vad pe cineva ca se loveste la genunchi ma doare pe mine…….
Alta istorie ar fi tot pe la o varsta …nu stiu 11-12 ani, a venit un unchi la noi,beat,eram singura acasa…la curte…si a inceput sa-mi spuna ca nu prea am sani,se dadea pe langa mine…vai..mi-e rau si acum de la senzatia de atunci…l-am dat afara din curte…ca eram curajoasa cu un ciobanesc langa mine…si l-am iertat in cativa ani buni,pentru ca nu mai tinea minte…
Sper sa nu mai am parte de nici o emotie urata…si nici nimeni niciodata!
Asta cu operatiile cred ca traumatizeaza pe oricine. E foarte neplacut si e un motiv de anxietate chiar daca nu doare.
Multumesc c-ai impartasit cu noi thrillurile .
Multa vreme eu n-am prea vrut sa-mi amintesc – mai ales faza cu trenul……
waw, ce intamplari!!!a doua si-a treia mi-a dat batai de inima necrontrolate….eu mi0amintes ca pe 5-6 ani era sa ma fura o tanti momindu-ma cu ciocolata, noroc de-o vecina care de la balcon a auzit discutia si au apucat-o tipetele…scapau ai mei de mine:d
oricum cea mai recenta si urata intamplare am avut-o acum vreo 3 ani juma’ cand eram insarcinata cu cea de-a doua fetita. stateam in matizul meu cu mama si cu Oana la semafor la o intersectie. un audi din sens opus a vrut sa depaseasca un autobuz si a pierdut controlul. il vedeam indreptandu-se cu avant catre mine, in spate n-aveam cum sa dau ca era alta masina, in lateral ocupat si a intrat in noi, normal. mi-am vazut toata viata si ma gandeam cu groaza la Oana care era in spate singura si fara centura legata (nu vroia si pace, mi-amintesc ca chiar am vrut sa i-o pun si-o apucase plansetele asa c-am cedat:(( ). maica-mia s-a lovit tare la un genunchi, Oana a avut o taietura-lovitura la fata care si-acum se mai vede la soare puternic iar eu n-am patit nimic decat sperietura de rigoare. la politie ne-a spus politzaiul ca daca audile avea vreo 10 km in plus, intra in mine si ma facea terci. cu frica am stat si dupa ca mi-era frica ca fatul sa nu aiba ceva neurologic de pe urma socului. multumesc Doamne, n-a avut:) oricum, soferul vinovat mai avusese 2 accidente in numai o luna iar “incidentul” cu noi nici nu apare in dosarele de la circulatie…aveau ai lui parinti pile zdravene:d
E infricosatoare si patania ta Mai ales ca aveai copii langa tine si am auzit ca momentul acela in care realizezi ca ti se intampla ceva rau – pana la impact – pare foarte lung…
e ciudat, momentul pare foarte lung si chinul e cu atat mai mare pentru ca realizezi ca inevitabilul se va produce iar tu esti neputincios:((
Cu siguranta am si eu multe clipe traite care mi-au dat fiori , insa una imi da si acum cand rasfoiesc in trecut . Aveam 18 ani si ma intorceam acasa de la un club alaturi de prietenii mei , ei au ramas la blocurile din cartier si eu mai aveam de mers putin pt ca stateam la casa , nu mai era foarte mult de mers su drumul era luminat , dar dupa o cotitura m-am trezit cu un tip in fata mea , m-a aruncat de pamant si a urcat peste mine , era baut , norocul meu este ca am facut cativa ani karate si box , dar oricum eram speriata de moarte , mi-am adunat gandurile repejor si am gasit tactica de aparate inaite sa fie prea tarziu. Nu am patit nimic, m-am ales doar cu cateva zharieturi serioase pe la gat in resti nimic , dar de fiecare data cand vad imagunea in care se apropie de mine ma trec fiorii .
Da, stiu , adrenalina o ia complet razna. Unii se blocheaza, altii din contra devin mult mai agili.
Am…dar nu am curajul sa spun…si acolo trebuie sa ramana…
ce la intamplari..acum ca au trecut si povestite de tine par haioase, insa…la mom lor…din fericire sau nefericire,..eu n am avut parte de intamplari care sa mi dea fiori..o singura data ..era sa ma inec..ceea ce cred ca multora li s a intamplat..si stateam cu degetele agatate de o parte din betonul ce reusisem sa-l ating ..noroc de o prietena, careia si azi ii multumesc..
aaaa..si inca una..in momentul in care am reusit sa -mi fac un zambet de toata frumusetea pe partea superioasa a labii piciorului…era cracanat rau si dulcele si rosul sangelui ..aia da fiori..in rest ..ti-am raspuns la o intrebare pe blogul meu, parola e aceeasi pe care o stii si de pe un site bleu, comun :)) http://personalitateautentica.wordpress.com/2012/04/24/cine-am-fost/
Am citit cu sufletul la gura!
wow.. dar ai trait ceva, nu gluma 🙂 Eu n-am avut atat de multe moment de soc si groaza:)) Acum nu prea imi aduc aminte. Din ce inteleg, ca numitor comun, multa lumea bate la usa ta:)) Iar aia cu prietenul tau…. fantastic:))
Da, era cam 3 noaptea…….iti dai seama ca fata au facut ai mei cand au vazut un politist! 😀
le-ai dat apa la moara parintilor:)) din categoria “ti-am spus eu!” :)))
A fost o intamplare recenta…cand am descoperit ca jobul atat de dorit si obtinut de ziua mea ma trimitea direct in somaj. Nici acum nu mi-am revenit. 😛
Si cand intoarsa pe patura din bazin(eram la strand) am descoperit ca lucrurile imi fusesera furate. Lucrurile si banii. Mai ramasese patura… 😀
Sper ca tot raul sa fie spre bine cu jobul tau
Multe intamplari mi-au da fiori …unele si acum cand imi amintesc…
una din ele un accident de masina…o masina a “intrat”in masina noastra…era si mama mea …pe scaunul din spate,eu langa sofer…multa vreme nu am putut vorbi dupa aceea…era ca o durere in reluare…
Bine ca nu ati patit ceva mai rau- adica banuiesc ca impactul n-a fost foarte puternic
hmmm … nu-mi dau seama!!
cred ca am tras o sperietura groaznica atunci cind a venit sor-mea acasa muscata de un ciine de pe strada si ma gindeam ca daca nu face vaccin in urmatoarele 10 minute turbeaza si, ce era si mai rau, ma musca si ea pe mine :))
Am bifat-o si pe asta
vai, Hapi, ce viata “fioroasa” ai avut!
sa spun si eu cateva, cronologic
1. La 7 ani intr-un roller coaster de interior care gonea printre planete, adica prin intuneric bezna cu luminite ici si colo. Am urlat intr-un hal de si acum zice tati ca-si aminteste si ca nu trebuia sa ma duca.
2. La 13 ani am cazut intr-o copca pe Somes si ma tineam in coate de marginea ei sa nu ma ia apa pe dedesuptul ghetii. Cand mama si prietenii de familie cu care eram au zis ca nu pot sa vina pana la mine sa nu se sparga gheata, am facut cumva si m-am scos singura. Pana la mal mi-au inghetat hainele pe corp, brrrrr. Oricat frig as mai indura in viata, ca atunci nu mai poate fi.
2. Am mai avut fiori la examenele de admitere, de soferi, bac, iar admitere, licenta, dar acum parca n-au fost cine stie ce
3. Cand a luat casa foc si a trebuit sa ies de pe fereastra de la etaj, cu fum in spate asa ca-n filme.
4. Cand m-am trezit dupa operatie si am crezut ca nu se terminase, asta am mai spus.
Cred ca toata lumea a avut intamplari la limita in viata si, amintindu-ni-le , ne dam seama ce norocosi sau ocrotiti am fost.
ASta cu cazutul in copca mi se pare cea mai groaznica de pana acum. Nu stiu cat de constienta erai tu in momentul ala……
Hapiiiii, unde mi-e comentariul cu punctele cu fiori1,2,3,4,5? Ca restul comentariilor sunt aici, dar asta nu. Trebuie sa-l mai scriu o data?
De obicei nu se pierd comentariile. Le scot eu din spam, cum le gasesc
Si eu era sa ma inec. A fost oribil.
Si acasa la noi a cautat politia pe cineva, dar doamne-ajuta, nu era prietenul meu, era “doar” un traficant si o sursa indica spre noi :))). Trebuia sa vezi fetele alor mei, mai ales ca eu eram de vreo 10-11 ani, inainte de anul 2000, cand copiii de varste din-astea inca nu faceau copii sau trafic.
Si eu copilarit pe vremea tineretilor cuminti 🙂
multe patanii ti-au iesit in cale! 😀
cred ca si pe mine m-au trecut fiori destui dar prefer fiorii care imi dau emotii pozitive si aici as spune – atunci cand vad un nounascut asa tare ma emotionez pana al lacrimi, sau cand am asistat la o cerere in casatorie 🙂 m-am emotionat f tare, nu ma asteptam, si cred ca am empatizat cu mireasa 🙂
Esti o romantica 😀
Pe mine chestiile astea nu ma impresioneaza.
sunt prea sensibila 😀
mama mia… ce aventuroasa esti… ai inima tare… bravo tie…
nu prea am avut astfel de evenimente… cred ca unul de exceptie a fost… o aventura cu niste serpi… descrisa mai demult, aici… http://oovi.wordpress.com/2011/11/02/amintirile-copilariei/
Nu sunt eu prea aventuroasa dar nici n-aveam de ales 🙂
Acum 14 ani ,un sofer de tir adormit la volan a intrat in noi..in urma accidentului prietena mea Andrea a murit ,avea 20 ani ! in ziua ei de nastere a fost imormantarea ,imi da fiori faptul ca inainte cu cate-va zile de accident imi spune-a ca nu va avea tort de ziua ei…iar eu i-am raspuns : “vei avea un tort mare si bun”
In 28 aprilie sunt 14 ani …
E groaznic Crina 🙁 Imi pare rau
Iti multumesc hapi,nu prea am curajul de a povesti insa retraiesc acel moment …destul de des
Tragica întâmplare. M-a cutremurat.
Fiori, fiori, fiori. Am avut parte de multi fiori. Cei mai multi au fost cand un doctor mi-a spus ca sunt suspecta de cancer, ca dupa 2 ore sa rectifice, atitudinea lui, va da-ti seama a fost foarte rece. Apoi ar fi momentul in care dupa multe planuri de a-mi urma sotul in Franta, acesta sa imi spuna ca el vrea sa divorteze. Dupa ce mi-am revenit din sentimentul ca viata s-a terminat pentru mine, am realizat ca nenorocitul mi-a facut un bine. Alt moment plin de fiori a fost cand dupa ce m-am mutat in noul apartament am avut parte de o vizita a unui barbat care beat mort batea in usa si urla ca el vrea sarmale, bineinteles eram singura acasa. Apoi am aflat era tatal fostei proprietare. De inecat, am avut parte si eu de o experienta similara la Baile Felix, dar mi-am revenit repede. Alti fiori i-am avut cand bunica mea a murit si eram tocmai langa ea.Creapy. Alti fiori i-am avut acum 8 zile cand m-am operat la ochi si aveam o frica de moarte pentru ca nu intelegeam cum o sa stau eu fara sa misc ochii. Cand am vazut luminita la care m-au pus sa privesc aveam impresia ca privesc luminita de la capatul tunelului. Deci ca atare scuze pentru eventualele greseli gramaticale si pentru incoerenta, am o scuza, sunt putin chioara, la propriu.
Diana, nu ti-a fost usor……
Sper ca operatia ta a fost reusita! Mi se pare una dintre cele mai dificil de suportat avand in vedere ca pacientul e treaz si…….mai vezi cate ceva in timp ce te taie???
doaaamne mare, nici nu vreau sa ma gandesc cum e experienta asta, daca eu si pt o banala operatie de scos apendice am avut cosmaruri
cititul acestui articol si a pataniilor tuturor m-au infiorat teribil, pot trece pe lista si asta
Da Hapi operatia a fost una reusita, multumesc pentru interes, chiar ieri am fost la control si doctorul spunea ca e foarte multumit, chiar nu s-a asteptat s-a eolueze asa de bine. Eu am facut operatie de corectare a vederii, nu una clasica cu Lasik, ci una IP lasik, pentru ca, cica, aveam dioptriile mari, -7. Singura diferenta e ca recuperarea e mai grea si mai lenta, iar dupa operatie am avut dureri destul de mari si fotofobie. Intr-adevar am fost treaza pe tot parcursul operatiei (dureaza 20 de secunde la fiecare ochi, 10 minute cu tot cu pregatiri), mi-au pus o chestie ca un departataor care m-a facut sa nu misc ochii si cu un betigas ca cel pentru curata urechile a inceput doctorul sa aplice anestezic pe ochi. Nu am simtit nici o durere doar usor disconfort si un miros de ars. Tot timpul a trebuit sa ma uit la un punct rosu si sa nu misc (chiar radeam in sinea mea ca imi imaginam ca o luminita de la capatul tunelului si oara unde ajung la final). Ce mi-a placut a fost ca doctorul a vorbit tot timpul despre ceea ce face, ma incurajat tot timpul, mi-a explicat de ce imi aplica tot felul de picaturi etc. Recuperarea totala si o vedere perfecta o sa am cam in 3 saptamani, avand dioptrii mari a trebuit ca lasarul sa taie mai mult. Dar sincer vorbind nu regret ca am facut-o, recomand tuturor “ochelaristilor” sa faca aceasta operatie.
Imi cer scuze Hapi am cam lungit-o cu povestirea.
Ce sa zic, felicitari pentru curaj! Cm spunea si Rolling Ideas – si mie-mi pare infricosatoare aceasta interventie. Sa mananci multi morcovei 🙂
Dar poate ca si altora le par ciudate si greoaie interventiile mele dentare despre care am povestit…….
Nu-i greu sa-mi imaginez ce-ai simtit dupa episodul cu traversarea caii ferate, cu bicicleta. E genul de întâmplări care pe mine mă fac sa spun ca îi mulțumesc lui D-zeu mai mult de ce m-a ferit, decât pt ce mi-a dat. (iar uneori am aflat de napasta de care m-a ferit abia dupa câțiva ani!)
Intamplarea cea mai groaznica pt mine s-a datorat nu atat intensitatii cu care am trăit-o (deși nici aceea nu era de neglijat), cât duratei sale (cam vreo ora sau doua). A fost legată de momentul trecerii granitei in RSF Jugoslavia (1984). Dupa luna de închisoare din Zagreb, eu si alti 6 tovarasi de celula (romi) am fost încarcati intr-o dubita, fără sa ni se spună încotro vom fi dusi. Știam ca vom fi dați indărăt, in România. Iritarea si disperarea pusese stăpânire pe noi intr-o asemenea măsura încât acolo, in intunericul dubitei s-a încins o incaierare strasnica. Numai intervenția politistului, care a fost nevoit sa oprească mașina, i-a pus capăt. Ajunsi la destinație, parca vad si acum zidul de caramida roșie al clădirii in care am fost manați. Acolo ne-a luat in primire un ofiter care vor sarbeste si abia dupa vreo 5 minute am priceput ca nu ne aflam in clădirea vamii, ci la sediul lagarului de refugiati de la Padinska Skela, de lângă Belgrad. A fost felul meu de a trai trecerea de la agonie la extaz.
Vai, prin ce ai trecut! Inchisoare, lagar, deplasare in dubita fara sa stii incotro mergi. Mi se pare o poveste demna de relatat pe discovery chanel
Dar cum ai spus tu- sunt convinsa ca acum apreciezi faptul ca te afli intr-un anumit loc , liber si cu cei dragi alaturi…….
Ca să spun și eu ceva…
Era acum câțiva ani, eu adormisem deja.
La un moment dat în noapte a intrat cineva în casă (deși nimeni nu ține minte să fi uitat ușa deschisă și în general aveam grijă), numai spre hol. Fratele meu era în cameră, exact în dreptul ușii. Persoana respectivă l-a văzut și a ieșit repede. Eu nu știu cum mă trezisem, dar țin minte numai că stăteam buimacă și mă uitam îngrozită la ușă și la fratele meu, care și prin întuneric părea palid.
Doar la una mă rezum.
Astea sunt ca intr-un film de groaza Diana.
Cateodata raman singura in casa, in Germania , seara , pana pe la 21-22, imi scartaie scarile din lemn , sau se tranteste usa de la beci. Sa vezi ce cuminte stau in camera mea pana vine al meu acasa
Nu am avut niciodată frici cu scârțâituri și chestii de genul, dar de la faza aia mi se pare ades când sunt singură acasă că cineva apasă pe clanță și încearcă ușa de la intrare.
Diana, iar pleci?
Daca da sa stii ca o sa-mi fie dor de tine. Virtual vorbind, of course
Pe voi vă mai bântui o perioadă.
Te astept cu ceai rece si prajiturele
Doamne,prin cate ai trecut si tu…Am avut si eu momente in care mi s-a taiat rasuflarea,incerc sa mi le amintesc,sa le pun cap la cap si revin sa ma “laud“.Apropo de sunetul lamei pe piele si de chirurgia maxilo-faciala,acum 2 ani am facut o rezectie apicala.Inca aud bisturiul taindu-mi gingia si chestia aia cu care curata.Cu toate acestea,a fost singura data cand nu am lesinat la dentist.:))
http://cosmeticelacontrol.blogspot.com/2012/04/confesiuni_27.html Mi-ai dat de lucru aseara 😉
Eu sunt clienta fidela pe scaunul de la chirurgie maxilo.Din pacate
Am citit tot , intr-adevar ai avut multe intamplari cel putin ciudate
N-am avut rabdare sa citesc toate comentariile, sper ca nu plictisesc cu ceva deja discutat…
Oricum, zic: imi aduc aminte odata cand mi s-a oprit motorul la dacia alor mei pe o linie de cale ferata (nu venea nimic, dar nici nu mai pornea naibii) si a trebuit sa-mi mentin (aparent) calmul ca sa nu intre in panica si paranoica de maica-mea. 😀
Alta data, cand aveam vreo 12 ani, urmaream cu o oglinda micuta doi indivizi in centrul orasului, pentru ca mie si colegei mele de la scoala de muzica ni se parea ca faceau trafic de ceva, si ei cred ca s-au prins (noi nu eram tocmai masters of disguise la varsta aia, tind sa cred 😛 ) si unul din ei a inceput sa danseze ca un stripper si sa se descheie la pantaloni. Era ziua in amiaza mare, in centru (repet) si el cred ca o facea la misto, dar m-am speriat de am fugit pana acasa si m-am incuiat dupa care am verificat de la geam, de dupa perdea, daca am fost urmarita : )))))))))
Tin minte ca si eu ma jucam cu oglinda dar am avut noroc ca n-am deranjat descreierati. Desi stiu ca e enervant dar na, un copil nu o face din rautate
La mine pe blog exista 5 povesti Cum m-a ratat moartea, cu cele mai clare momente ca trebuia sa mor. Poate tocmai faptul ca am avut atat de multe intalniri cu ea ma face sa nu ma sperii prea tare de ea. Daca am invins-o, o pot invinge iar, daca va veni momentul sa fiu invinsa.. e ok, ca nu ma sperie deloc somnul, chiar sunt in lipsa de somn maaaaaaaaaaaaaaare.
imi dai voie sa iau chestia asta ca pe o leapsa si sa scriu alte chestii cu fiori pe blogul meu? te roooooooooooog.
niste fiori m-au luat ultima data acum cateva zile cand am ajuns la locul accidentului unei frumoase necunoscute… la 2 minute de la incident si am vazut-o moarta, fara pic de sange in jur… dar moarta…
stii ca ma face sa am fiori si simpla veste rea despre ce li se intampla celor dragi?
asa ca sunt cam infiorata mereu… 🙂
Am citit articolul cu moarta aia tanara 🙁 Sad
Abia astept sa preiei subiectul, nu pentru ca e unul interesant ci pentru ca e real si pana la urma tine de frica noastra cea mai mare…….moartea, disparitia
sa trec cu bicicleta printr-o interesectie fara sa ma asigur…o masina ma ratat la musteata :))…ce vremuri de copii nebuni
Ca patania mea cu trenul
la mine a fost ceva de genu…cine are curaj sa treaca prin intersectie?…singurul mai curajos era sa o pateasca.
Am avut si eu destule momente asemanatoare, cel mai nasol a fost ACUM 4 ZILE cand 2 indivizi au intrat peste mine in LIFT si m-au agresat. M-au amenintat ca ma taie daca nu le dau toti banii..a fost groaznic, m-am trezit cu un pumn in fata [si port aparat dentar :)] si plina de sange…e mult de povestit, o sa fac o postare despre asta…trebuie!
Fede nu-mi vine sa cred! E foarte traumatizant ce spui.
Cum s-aintamplat, ziua?Te rog mult sa scrii despre asta
Ai facut plangere, i-au prins?
Da… nici nu-mi vine să mă gândesc, tot la o problemă medicală am păţit-o, prin anii ’90. Din cauza unei sinuzite rebele am făcut o puncţie: o tanti doctoră destul de amabilă mi-a băgat în nas un ditamai acul, a împins puternic şi am simţit cum pârâie cartilagiile, apoi mi-a “pompat” ser fiziologic, cred… Peste vreo trei ani a trebuit să repet experienţa nu tocmai plăcută şi… uite-aşa au apărut şi cuveniţii fiori. 🙁
Groaznic! Eu nu pricep….punctiile astea nu se fac cu anestezia nici in zilele noastre?
Iti spun sincer ca dupa tot ce-am trecut pe la stoma – n-as avea curajul sa mi se lucreze la nas. Am impresia ca m-as sufoca si m-as panica la un moment dat. Iar la stoma e adevarat ca simt manevrele dar nu doare! Chiar nu doare 🙂
Asta a fost acum vreo 20 de ani. De atunci n-am mai avut curajul să repet experienţa… 😀
si amintirea intamplarilor imi da fiori, ultima – moartea unui coleg, in fata mea
boala si moartea ma sperie cel mai tare si chiar de adunam fiori de gheata toata viata nu vom capata imunitate
1. Cand aveam in jur de 3-4 ani m-am urcat pe casa bunicilor si atunci cand am coborat bunicul meu ( caruia ii spunem cu toti Bubu) ma alergat prin toata curtea .
2. Cand aveam 5 ani , cred , era in curtea unei prietene ( care a asistat la nr. 1) si bunicul ei a dat drumul scroafei si celor 15 purcei pe care ii avea iar , aceasta scumpete de scroafa , ne-a fugarit pana pe o masa care era fara.
3. Cand aveam 7 ani , stateam impreuna cu 2 prieteni foarte buni de varsta mea , 2 fete mai mici , si 4 prieteni care erau mai mari decat noi , in coseri ( acolo unde se pun stiuleti de la papusoi , adica porumb) si a inceput o ploaie torentiala . Langa noi era un copac , mai bine spus o tulpina de copac, care se balansa spre noi ( ar trebui precizat ca acest copac a fos lovit de fulger cu ceva timp inainte ) si tate fetele ne-am panicat iar baieti radeau de noi insa , cand noi ne-am potolit ei sau panica :))) Apoi a venit bunica unui prieten , eram in curtea acesteia ,si am alergat prin acea ploaie pana in bucatarie unde a trebuit sa ne schimbam toti in hainele celor doi frati ( care stau acolo) si eu am mers acasa in pijamalele fratelui mai mare :)))
4. Cand aveam tot 7 ani am fost fugarita de vitica prietenei mele.
5. Cand aveam 9 ani jucam ascumsa si au inceput sa se auda sunete ciudate din spre gradina alaturata si normal ca m-am speriat dar , apoi am auzit mai clar si era fratele unui prieten care incerca sa cheme niste pui si spunea “Cine e un pui dragut ? Hai, pui, pui, pui! Hai la mama!” :)))
6. Cand aveam 11 ani , dormeam si eu ,ca un copil normal , si m-am trezit cu un paianjen mare atarnand deasupra mea.
Si multe altele insa , cred ca am scris destul.