Marea mea familie de Crăciun

Pe când eram codană-n împărăția mamei și ni se furișa Crăciunul în casă, reînvățam cu spor an de an c-avem fiecare un rol crucial în expandarea bunătății, a drăgălășeniei și a bunei dispoziții fiecărui invitat ce ne-ar fi călcat pragul. Familia însemna să fim mulți, cât mai mulți și cel mai țiitor într-ale tradiției era bunicul care se prezenta înainte cu 3 zile ticsit cu vișinată și până se făcea Ajun vizita foști arendași mutați la oraș. Drept urmare, zile întregi acțiunea din serialul Dallas avea copyright la noi în living pe fond de colinde, râsete și înjurături ardelenești lansate cu perdea.

Cândva, a realizat mama că-i mai vătămător pentru casă obiceiul bunicului decât coloranții din vișinata de la aprozar așa că nu mai trimitea vorbă bunului în prag de Sărbătoare. Pe lângă mâncarea tradițională, bunica pregătea diverse poame coapte și aluat pentru plăcintă, muncea trei zile ca să ne ademenească pe noi, lăcustele de la oraș. Ne luam cu toții, de la nepot pân la cuscu din veri și transpuneam gurile de hrănit din peisajul urban înspre cel mioritic.

Și din ajun înspre anul nou, tot printre cadouri de Craciun ne învârteam, unele împachetate destul de înflorit, altele înțelese de la sine. Tata se bucura de o țuică, verișorii se înfumurau că pot șofa ei, mie-mi părea adesea că Dacia neagră duduie singură pe autodrumul din plăci de beton și smocuri de iarbă. Dacă se făcea derdeluș pe el, din coasta satului ne scobora mai apoi, pe sanie, un unchiaș care se milostivea să facă pauze între răchia de dinainte si de după sarmale. La fel ca majoritatea puieților aduși de părinți în sat la colindat, nu știam care-i de fapt catalizatorul din spiritul Crăciunului: cadourile, răchiele sau colindele.

Observam cu multă curiozitate dinamica schimbării cadourilor între membri familiei: nașele primeau câte un ruj și bibelouri subțirele de porțelan, genul acelora pentru care armate de femei ar scoate azi securea războiului. Mărgele, cafele și cărți se revărsau înspre mama iar tatei îi sărea mereu norocul înspre un ceas elegant, nu neapărat foarte scump dar ținut ca prețios tot anul. Pe atunci nu existau cutii elegante pentru ceasuri sau cel puțin nu ajunseseră pe umila noastră plantație de pruni și cireși. Ziua în care bunicul i-a dăruit tatei o cutie din lemn de cireș în care să-și țină ceasurile -electronicul rezistent la mersul pe bicicletă după 4 beri și mecanicul rezistent la apă, a fost și singura zi în care tata i-a spus „taică” bunicului și-a uitat fiecare o bucată bună de timp că se acceptă și se respectă, nu neapărat se iubesc. Astăzi, dac-ar mai fi vad de surprize, tata și bunul ar primii câte-o cutie pentru ceasuri, una din cele mai frumoase!

Categoric, cadourile de Crăciun reglau sentimentele familionului până hăt, departe după Bobotează.

Buni a mea era ticsită cu ciorapi și eșarfe, se bucura de ele în fiecare an de parcă numa-n ștrimfi și cu fular de mătase mergea la sapă sau la biserică.

Tradiția cadourilor în familie s-a păstrat și orice pachețel de pus sub brad trebuie să răscolească plăcut recipientul precum făcea odată valuri, vișinata bunicilor.

În urmă cu câtiva ani, o superbă cutie pentru bijuterii s-a deschis sub bradul meu și-apoi a poposit una identică la verișoara mea care-o lăuda de câte ori venea în vizită. Mezina din familie s-a uitat pofticios câteva luni la cadou, apoi a primit întâmplător „un recipient de jucărie deși bijuteriile mele sunt adevărate ca ale voastre“. Cand s-a simtit împrejur o noua aromă de brad, cozonac si sărbătoare, văzînd ca Strumfița îsi doreste încă aceasta caseta pentru bijuterii, i-am dăruit-o, Așa am integrat-o pe moment într-ale maturității valuri, oferindu-i ceea ce i se potrivea și ei dar vazuse la noi. MAXI Light Lavender cu nuanța plăcută de ivoire este locul în care mama și fiica pot împărți accesorii colorate și secrete.

Copil fiind nu mă pricepeam la cadouri dar scriam poezii pe care le puneam în ștrimfii bunicii, îmi aminteam bine ce culoare pentru păr folosește mama și i-o cumpăram, alegeam rujul roșu burgundia pentru nașa. Astăzi știu ce geantă plic i s-ar potrivi cel mai bine lu tușa Anca și sunt sigură că tata ar fi fost încântat să aibă un ceas de perete Antartidee. Din păcate, cu cât m-am lungit eu, cu-atât familia a devenit mai fragmentată, mai mică sau mai departe, mai greu de strâns laolaltă în sărbători.
Cadouri in familie sau chiar si între prieteni căci odata ce-i oferi un cadou special cuiva drag îl faci sa simtă că face parte din familie.

Acesta este si mesajul campaniei “Marea mea familie de Crăciun” pe care ni-l transmit prietenii de la iLUX care cu asta se ocupă, cu cadouri speciale. Dăruind din când în când, continuăm, prelungim, îndreptăm relațiile armonioase. Chiar și pe cele între care s-au așternut tăceri și sute de kilometri.
Stiți deja ce veți dărui, achiziționați cadourile „din mers“ pe măsura ce se-apropie sărbătorile de iarnă? Uitându-mă peste albumele cu poze, mi-am amintit gesturile, lucrurile si dulciurile de care se bucură cei apropiați. Puteți face la fel când rămâneți în pană de idei.