Marakesh- a doua oară. Si tot nu-mi place
Nu sunt de vina oamenii. Miile de barbati care-si incruciseaza bicicletele si motocicletele in spatele, in fata ta, femeile care-si duc copiii la scoala pe motor, magarii care te țârâie la fiecare minut. Pardon. Domnii care conduc my back-urile alea cu măgari, strigă. Trompetuță de „claxonat“ au doar cei care imping carucioare. Daca credeti ca se circula cu motoare „grele“ va spun c-ar fi 15 morti pe zi. Sunt scutere de-astea cu pedale, majoritatea.
O masina, o caruta, un motor cu remorca, un taxi, o bicicleta, doi copii si tu – pe o straduta de 2 metri.
„ Ma transforma in grafitti“ iti trece prin cap. Deodata o masina trece, motorul dispare, nenea cu bitza e lipit de zid iar copiii sporovaiesc ca si cum ar fi cel mai natural lucru.
Imi cumpar un sandwich, grill de vitica si ma rog lu Allah sa nu crăp de enterocolita.
Deschiderile astea afumacioase din drum sunt tentante si cand vezi ce repede merge bisnisu, te gandesti ca ar trebui sa fie mereu carne fresh. M-asez pe o banca insalubră pana-mi face felu – adica prajeala, un fel de „kufta“. Imi aprind o tigara. Un zapacit vine langa mine, se lipeste cu prohabu de banca si isi tot apropie mâna de tenul meu, da nu ma atinge.
„Ce-i cu asta“ il intreb pe un baiat.
„N-est pas bien a la tete!“
A la tete nu-s nici eu bien.
Că ma enervasem adineauri cand un tanar a aruncat cu o piatra in mine. Si m-a chiar pălit intercostal. Stradutele fiind aglomerate, copiii ieseau de la scoala, eu făceam poze, nu l-am putut identifica. As fi stat azi pe prima pagina macar, in ziarele locale din Marakesh. „Localnic agresat cu o sticla de propolis, de către o turista din vest. Va recomandam sa circulati cu precautie in urmatoarele zile.“ O sticluta de propolis căram dupa mine pentru patronul riadului.
Sa ne intoarcem la Sponge Bob, sprijinit de bancuță, cand eu asteptam papa. Bun, aflu ca nu e bine la cap.
Are in mana niste scanduri daca imi vantura una de-mi sar cerceii?
Deja devenea nervos ca nu vorbesc cu el. Doar v/am mai zis că fumam. Stiti cum se termina tigarile astea? 5% fumezi tu si restul vantul.
Deodata, „cara lemne“, isi pune mana la prohab si incepe sa …si-o frece, ma scuzati.
Si eu sunt zen. Si cateodata sunt opusul lui zen.
Daca inainte n-a functionat ialla , ialla si halas, acum m-am repezit la gatul lui. Nici macar n-am premeditat gestul. L-am impins in strada si cred ca l-am si strans exact cat trebuia.
M-am dus inapoi pe bancuta si mi-am asteptat sandwichu. Stiti ce repede am castigat respectul telespectatorilor? Nici la „futbaaaal“ nu se mai uitau, toti erau „eyes on me“. Daca a venit inapoi? Nu. Sunt tempetamentală, nu tampită. Mi-am evaluat sansele inainte. Oamenii de la papa n-au vrut sa-mi ia bani! Well, făceau niste gesturi dragute cu mainile dinspre inima lor spre mine și zambeau. Dintr-o data m-am simtit bine.
Sa nu va imaginati ca Marakesh e un oras plin de ciudati! Nu e, dar la cati localnici pe mp exista, e imposibil sa nu dai si peste asa ceva, ca oriunde. A- domnul are doua neveste, 11 copii si asta e bucataria lui din oras 😉
Piata el Fna e o nebunie spre seara iar eu stau la 15 min de mers pe jos de aceasta nebunie. IN 2 zile te obisnuiesti cu stradutele , n-as fi crezut, medina seamana putin cu cea din Fes. Iar copiii abia asteapta sa iti ceara bani ca sa te conduca undeva, la 3 minute, spre niciundele imposibil de gasit.
Am ajutat o tanti oarba sa treaca strada. Cu tot cu scaunel. Sa nu râdeti, c-aici e mai greu sa treci o straduta fara sa-ti vina in minte refrenul „ridicămaaaaa la ceeeeer“. Dupa doua zile de batut orasul vechi ma mir ca n-am nicio zgarietura. Sincer, nu va puteti imagina cum fac slalom tricicletele astea motorizate.
Si-apoi odata-ti miroase a fructe, a capsuni si portocale de parcă cresc in tine petale de flori, la doi pasi te intampina o duhoare de cadavru in putrefactie si te ia cu lesin. Las pozele sa vorbeasca.
Tips: nu va plimbati cu o hartă in mână, nu va opriti uitandu-va dezorientati dintr-o parte in alta, o sa fiti asaltati de binevoitori care stiu exact unde vreti s-ajungeti si unde vor s-ajungă banii vostri. Intrebati o localnica, doua, un comerciant, un politist.
Cu ăsta din urma am dat eu azi traficu peste cap in mijlocul unei intersectii, cand mergeam spre gradinile Majorelle.
Am uitat sa marchez ceva important. Oamenii par impacati, linistiti aici. Localnicii. Pentru ca asta e viata lor- simpla. Fara complicatii. Traiesc AZI.
exact. trăiesc azi. 🙂
iar mie azi mi s-a lipit nasul de poza cu sacii aceia…
Nu stiu ce are aparatul meu, pozele redau culorile reale numai cand vor. Mi-au placut si mie
auzi la el, sa-ti strice zenul :)))) deci ti-ai castigat mancarea :)) ai fost tare! bravo tie!
n-as putea functiona in furnicar, sigur m-ar face aia plachie inainte sa ma ridice la cer :))
ce soi de mirodenii sunt in sacii aia? asa mari si colorate….
Si noi ne-am intrebat dar….n-am intrebat comerciantul. Cine stie ce ne spunea 🙂
Te citesc de ceva vreme, dar e prima oara cand comentez. Nu intreba de ce, nici eu nu stiu. Dar postarea aceasta m-a indemnat sa-ti las cateva cuvinte. Sa-ti spun ca te invidiez putin pentru ca esti acolo. Acolo unde as vrea sa ajung si eu, candva, in viata asta. Tie nu-ti place, poate n-o sa-mi placa nici mie, dar tare as vrea sa aflu asta pe propria mea piele.
Iti multumesc pentru ca ne arati cum e acolo, pentru ca ne povestesti franturi din viata ta. Stilul tau de a relata intamplarile te face sa le traiesti in timp ce le citesti. Cel putin eu asa patesc.
Multumesc Ana! Sper sa ajungi intr-o zi daca iti doresti asa mult.
Urasc aglomeratia din Marrakech, motociclistii (nu am vazut atatia in nici un alt oras din Maroc), nebunii (dar in Safi te asigur ca-s mult mai multi) dar chiar si asa mi-e dor. Nu am avut noroc de Marrakech, de la caldura aia sufocanta si mult suc rece m-am racit groaznic (febra 40, nas infundat, 0 simturi etc) asa ca nu m-am putut bucura de oras. Sper sa revin 🙂
Cu nebuni am avut si eu cateva experiente, unu mi-a sarit in fata pe drum, umbla obisnuit(nu ziceai ca-i nebun) si brusc a sarit spre mine! Sa lesin nu alta 🙂 Sotul l-a luat la 11 metri dar repede a realizat ca nu are cu cine 🙂
Chiar daca nu iti place Marrakech sper sa te bucuri de aventura marocana!
Tare mult mi-as fi dorit sa ajung si-n Safi dar itispun sincer ca mi-a fost lene si m-am cam saturat de riaduri momentan 🙂
O plimbare printr-o astfel de piaţă ar fi fost tot ce mi-aş fi dorit. Combinaţia dintre aspectul vizual şi aromele întreţesute cred că este o experineţă interesantă.
Chestia cu bicicletele şi motoretele am văzut-o pe partea cealaltă, la chinezi. Nici acolo nu-ţi vine să crezi ce e.
V-ar placea Max… e Altceva.
Enervant dar si ciudat de atractiv cand le vezi prima data.
ba eu tot as vrea sa merg!
Stiu, tu esti curajoasa!
Nu-mi dau seama daca partea asta a lumii ma atrage sau nu, hmm. Bine, n-as refuza ocazia de a vizita, dar mi-e teama de interactiunea cu oamenii. Eu nici in Turcia, in bazarurile lor, unde te agasau si agatau la orice pas, nu ma simteam bine, acolo pare si mai si.
De abia astept urmatoarele episoade! 😛
Katy , Marocul si Tunis ti-ar placea.
Si Egiptul dar nu e cazul si nu stiu cand va fi la cum evolueaza…
n-am avut timp sa comentez dar urmaresc jurnalul tau zi de zi si sunt curioasa de fiecare postare 🙂
ai fost foarte curajoasa sa-l strangi de gat pe acel individ dar am ramas uimita ca nu ti-au sarit in ajutor barbatii care erau in jur, te-au aplaudat dar trebuia sa intre in pamant de rusine ca nu te-au aparat de pericole.
sunt interesante aceste locuri dar cred ca ma rezum la poze pt ca nu stiu daca mi-ar placea sa vad live, defapt nu stiu daca m-as descurca, mai ales ca realizez pe zi ce trece cat de diferita e cultura lor, modul de trai, etc
multa bafta in continuare! 🙂
Sunt multi ciudati aici…
Si curajul da, in ultimul timp nu mi-a lipsit, m-am calit putin.
Multumim, Hapi, ca ne aduci si noua o farama din ce traiesti tu acolo:)
Eu va multumesc ca ma cititi
Oamenii astia sunt eco, bag seama… Adica ecologici in transport. Dupa intamplarea cu perversul autohton eu, in locul tau, ramaneam acolo si candidam la parlamentare. Se cheama ca ai charisma.
Am charisma dar n-am cetatenie 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=srAABW6qg8M
Zen? O nu.
hahaha, Hapi! 🙂 m-ai amuzat cu postu’ tau interesant si mucalit… long story, short: stii c-am fost la Marrakesh, însa am revenit cu-aceasi parere ce coincide cu a ta… 😉 m-as reîntoarce-n Maroc, la Mogador-Essaouira, par exemple… 🙂 sanatate si un weekend placut! alles gute… 🙂 Mélanie
Mel!! Sper ca esti bine pe unde te afli! Multumesc c-ai trecut pe aici. O saptamana usoara si frumoasa iti doresc
Nu, Marakeshul nu e pentru mine….nici Casablanca nu e.