Kind of bebe

Sunt foarte sociabilă azi.

Vine pe weekend vara-mea cu bebicu. Imi acopăr conopeiu, pun veioza sus pe dulap ca pe ultima mi-a cotropit-o, acopăr colțurile la măsuțele din sticlă care-s proiectate sa ma lovesc doar eu. Imi ascund toate cutiile cu pantofi.Urc gențile la o înaltime considerabilă cu pârghii ca pe vremea faraonilor. Perdeaua pe care si-a tras-o în cap oareșcând, o leg cu sfoară.
Mi-am ascuns bijuteriile, căstile , aparatele, cabluri de descarcat – de ieri mi le-am mutat si-acu nu le mai găsesc .

bbsitting

Dulapul nou îi place foarte tare. Dulap alb- rămân amprentate pe el toate urmele de dovlecel si suc de rosii plus ca am niste păsărele care se misca atunci cand îl deschizi si alea-i plac. Si păsărelele din creierul meu trepidează ca piftia .

Mi-am mutat chilotii și restul lenjeriei din sertarele la care ajunge el . Dacă-i vreo reuniune de familie în camera mea nu vrem să scoata pernuțele din cele 12 sutiene, nu-i asa?

Cand mi-a mântuit gelul de dus de la Yves Roche si l-a turnat tot în cădita , în timp ce maică-sa îl spăla pe spate si eu îi faceam poze, n-am zis nimic, că pozele au iesit tare bine si dangerosu mic s/a distrat.

Intr-o dimineată a zis „Ham” si-a înșfăcat cu ambele maini borcanasul rece cu latte machiato l-am lasat sa ia o gura de cofeina. Cred c-atunci mi-a tras perdeaua din ceruri.Si dup_aia ca sa nu se plictiseasca a trebuit s-arunc în sus un portmoneu de vreo 55 de ori ca sa râdă el. Distractia s-a oprit cand a vrut să mi-l roadă cu cei 4 dinți .

Nu-i mai dă maică-sa bibi cela din silicon ? Mușcă din toate. Preferă degetele mele lăcuite ,poate crede că-s gummybear , habar n-am. Nu ma dau cu oja, nu mă perforează.

I-am zis lu vara-mea c-are un copil periculos, da nu ma crede.

Dupa cateva ture pe scări in casă – că-mi arata cu dejtu unde vrea- deja îi invidiam pe actorii principali din Jurassic Park, ăia măcar fug cu-n rucsac mic prin iarba verde si vegetatie luxuriantă.

Testul suprem al răbdăricii a fost cand mi-a tras (ca de deschis n-avea cum , aia e ca si chivotul legii) toata trusa cu farduri, rujuri, creioane de pe pervazul umbros- exact la soare lângă masina de spülat. A curs untul din rujurile Artdeco mai ceva ca-n reclama la ciocolata.

Vă las, mă duc să pun un poster mare pe usa, poate n-o mai recunoaste cand începe pelerinaju în Mecca intimitătii mele.Culmea ca eu am cele mai interesante jucarii din toata casa 😉

Si îi astept cu o tartă cu mere care-arată ca un vulcan da-si mai revine ea.

tarta cu mere

55 thoughts on “Kind of bebe

  • July 19, 2013 at 5:20 pm
    Permalink

    happppiii! esti fenomenala! dar de aia adooor sa iti citesc articolele! astept poze cu ce a mai facut bebicu´de data asta! 🙂

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:56 pm
      Permalink

      Am pus una cu-n papuc pe fb 🙂

      Reply
  • July 19, 2013 at 5:20 pm
    Permalink

    Am o limonada o gheata in partea dreapta a laptopului, stii ce mai lipseste? O bucatica de tarta de mere. 😀
    Hai rabdare rabdare!!

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:47 pm
      Permalink

      Si la mine ar merge o limonada 🙂
      Iti trimit o feliuta virtuala

      Reply
    • July 19, 2013 at 11:29 pm
      Permalink

      Merci

      Ai vazut ce am scris pe Fb de film- m-am uitat la tot, sa stii
      Peisaje- super

      Reply
  • July 19, 2013 at 6:07 pm
    Permalink

    😀 după ce vine vară-ta să ne mai povestești ce-o mai făcut bebicu, că la cât de sus nu ți-ai pune tu lucrurile, ei mereu găsesc să se ia de ceva 🙂

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:24 pm
      Permalink

      Pantofii mei….ii plac

      Reply
  • July 19, 2013 at 6:42 pm
    Permalink

    Mă faci să retrăiesc nişte momente tare interesante de pe vremea când al meu hăndrălău era doar un bebe. Cred că cea mai bună gimnastică de pe vremea aceea era să stai doar să îl priveşti: dacă ai fi alergat la două crosuri, tot aia era… 😀

    Reply
  • July 19, 2013 at 6:46 pm
    Permalink

    Draga mea, eu imi doresc copii si sunt gata s indur tot ce zici tu acolo si inca mii si mii mai rele/bune, cu o singura conditie: copiii sa fie ai mei! Asa ca iti admir de la distanta rabdarea si fug repede sa nu ma prinda pe la tine.

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:23 pm
      Permalink

      Sper sa ti se implineasca dorinta

      Reply
  • July 19, 2013 at 6:53 pm
    Permalink

    1. vreau reteta de la tarta
    2. plec la manastirile din moldova pentru o saptamana. ura!
    3. * cine-i are sa sii creasca, cine nu sa nu-si doreasca* -citat din intelepciunea poporului roman 🙂
    4. daca unul singur e asa *periculos* ce te faci cu mai multi? 🙂

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:22 pm
      Permalink

      1.Super simpla: se face un caramel 100 gr zahar, cand se arde zaharul se pun 50 gr unt si 50 gr frisca lichida , amesteci repede un minutel , lasi la o parte

      Merele, tai cate vrei, felii nu prea mici , acoperi fundul unei tavi destul de mari. Unge tava cu unt inainte ca e mai bine. Daca vrei pune si putina scortisoara pe mere. Apoi torni amestecul de caramel, peste mere
      Faci un blat: 3 oua, 100 gr zahar, 3 linguri ulei (eu pun putin unt) vanilie, 200 gr iaurt stingi si un praf de copt, 200 gr faina. Il torni peste mere. O sa fie destul de subtire abia le acopera, dar apoi creste frumusel, dupa ce-l scoti din cuptor e perfect, chiar ca o tarta. Lasi prajitura in tava si servesti de acolo ca se imprastie toata daca o rastorni. Oricum, la noi asta nu tine mai mult de o zi mai ales daca suntem mai multi la masa
      Se face repede, mai greu e pana cureti merele de coaja si le tai feliute 😉
      2. have fun!
      3. Nu stiu si nu vreau sa aflu

      Reply
  • July 19, 2013 at 8:10 pm
    Permalink

    Eu am ajuns la concluzia ca tu esti deja calita…asa ca daca e de facut copii, tu o sa ai muuuulta rabdare. :)))

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:15 pm
      Permalink

      Daca vreodata ma “apuca” vreau de-a gata

      Reply
      • July 20, 2013 at 11:53 am
        Permalink

        Ti-l dau pe fimiu…e respectuos, vine devreme acasa, e cuminte…ii mai trebuie doar ,,zestre”. :)))

        Reply
  • July 19, 2013 at 9:50 pm
    Permalink

    Copilasul asta parca il intrece pe al meu 🙂

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:14 pm
      Permalink

      Un fel de duracell

      Reply
  • July 19, 2013 at 10:17 pm
    Permalink

    Hai, mai rabda cativa ani si sa vezi ce mandra o sa fii cand te-o invita la nunta si te-o lauda tuturor ca esti matusica preferata! Si-apoi face un puradel mic si vine in vizita pe la tine!:))

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:14 pm
      Permalink

      Nu ma gandesc asa departe…

      Reply
  • July 19, 2013 at 10:58 pm
    Permalink

    Hai ,curaj! 😀 Numara zilele pana cand pleaca…fa AMR-uri 😉 La mine tine vrajeala asta! 😛

    Reply
    • July 19, 2013 at 11:13 pm
      Permalink

      E ok, nu ma deranjeaza , mai ales cand dorm 🙂

      Reply
  • July 20, 2013 at 12:35 am
    Permalink

    Am vazut poza cu papucul albastru, pe FB!:)
    E-o intreaga desfasurare de forte la tine acasa! Toate ca toate dar la tarta ai muncit!
    Citind despre lenjerie, m-ai amintit ca a mea copila, cand a-nceput a merge copacel, scotea dintr-un sertar chilotii lui tata-sau si ii purta cu mandrie nesfarsita pe post de colier; pe toti, simultan!:))
    mi-ai* (Hapi, e durere daca imi alearga degetele prea repede si mananc/inversez litere; nu coopereaza la corectura, nu ma lasa sa duc cursorul la locul faptei si pace! )

    Te pup!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
  • Pingback: Dependențe | blog de iarnă (și nu numai)

  • July 20, 2013 at 1:33 pm
    Permalink

    Eu ma intreb ce o sa faci cand o sa ai propriul bebic ;))
    Eu nu mai am nimic in camera noastra in afara de haine..restul lucrurilor mutate prin alte camere.. si tot le gaseste :)))

    Reply
    • July 20, 2013 at 1:57 pm
      Permalink

      E simplu.Hapi nu o sa “aiba” copii

      Reply
  • Pingback: Mulţumiri cu dor | Dor de femeie

  • July 20, 2013 at 4:37 pm
    Permalink

    Guten tag, Hapi! 🙂 De când te stiu, esti sociabila si comunicativa, iar cu postu’ asta ai (re)dovedit ca esti si super-babysitter, par définition et par excellence! 🙂
    – – –
    à propos de-a avea (ori ba!) copii… it’s THE most personal choice of our life, pe care-l respect din start… 😉
    ===
    Sanatate si-un weekend “cool”, ca acilisea sunt 35°C… la umbra! 🙂

    Reply
    • July 23, 2013 at 5:55 pm
      Permalink

      Merci Mel de complimente dar nu prea sunt….sociabila si comunicativa. De asta scriu . Ca ma exprim mai usor 😉 Altfel, sunt mai salbaticuta decat media, desigur ca n-am fost mereu asa

      La partea cu super baby sitter nu te contrazic, spre uimirea mea mi-am dat seama ca-mi asum ceva ce pare usor dar e dificil dac-o faci din suflet. Adica eu nu-l las sa se uite la TV sau sa rupa hartiute, sa se joace singur, ii vorbesc , vad ce vrea, ma joc cu el, ii pun muzica sa vad ce-i place si ce nu, alerg dupa el pe holuri, formam cuvinte, incerc sa il ajut sa mearga singur dar inca ii e frica.

      Reply
  • July 20, 2013 at 5:41 pm
    Permalink

    Hapi te vaieti cu un singur bebel? Io am 4 pe langa mine care alearga de zici ca sunt argint viu :)) , al meu gangure linistit in landou, il pazesc de muste (stam pe terasa la aer).

    Reply
    • July 23, 2013 at 5:57 pm
      Permalink

      E nou si amuzant .
      Sa vezi cum te priveste un copilas de vreun an jumate cand te vede rar si-n plus vorbesti si alta limba pe care el nu o prea aude …

      Reply
  • July 20, 2013 at 6:13 pm
    Permalink

    Pare-se ca n-ai mutat suficient de bine cutiile de pantofi, draguti de altfel :)) Sper ca mai sunt purtabili dupa runda asta de bebeloi :))

    Reply
    • July 23, 2013 at 5:58 pm
      Permalink

      Pai.Nemiscata am stat langa el. Sa nu imi zgarie tocul.Pardon, am vrut sa spun – sa nu se loveasca el cu tocul 😀

      Reply
  • July 21, 2013 at 1:17 am
    Permalink

    Nu sunt toti copiii la fel. Mai sunt si din cei destul de linistiti, cum a fost fata surorii mele care n-a stricat nimic prin casa in afara de un geam de la o vitrina mica, prin care a intrat cu totul :)) Pana la aproape trei ani a stat la noi pentru ca sora mea lucra si o lua acasa doar in weekend…
    M-ar cam fi ingrozit si pe mine sa fi facut ce face bebelul verisoarei tale. Deci te inteleg si sunt alaturi de tine. 🙂

    Reply
    • July 23, 2013 at 5:59 pm
      Permalink

      Ei, eu mai glumesc dar asta micu chiar e energizat la maxim, zici ca are baterii

      Prietena mea buna avea un bebe tare linistit. Acum a crescut e mai zburdalnic, probabil 2-3 ani e o varsta la care achizitioneaza mult, repeta, interactioneaza, trebuie sa fii cu ochii pe ei si daca nu esti, te obliga ei oarecum

      Reply
  • July 21, 2013 at 10:10 am
    Permalink

    Ai descris un copil perfect normal, că şi casa mea părea ca-n timpul războiului cât au fost ai mei mici. 🙂

    Reply
    • July 23, 2013 at 6:00 pm
      Permalink

      A, copilul e normal, eu mai calc pe alaturi….

      Reply
  • July 21, 2013 at 7:33 pm
    Permalink

    Ma amuza teribil peripetiile cu cel mic, tarta cred ca e delicioasa, am vrut sa fac si eu cu fructe de padure, dar dupa tot prafalaul din casa de dupa daramatul balconului m-a cam lasat fara vlaga.
    Azi am dormit ca ursul, iar peste o ora sper sa dansez pe muzica populara si sa ne destindem.. maine avem de furca cu ziditul balconului. :))

    Reply
    • July 23, 2013 at 6:01 pm
      Permalink

      Sper c-ai dansat.Muzica populara te elibereaza de energiile negative si scoate bucuria la iveala.

      Reply
  • July 22, 2013 at 1:30 pm
    Permalink

    Bine ca ai mai avut energie si de prajiturit! :))
    Ma distreaza povestirile tale,se vede ca-l iubesti!

    Reply
    • July 23, 2013 at 6:02 pm
      Permalink

      Iubit e cam mult spus :)))
      Imi e drag. Nu ma deranjeaza sa mai stau cu el.
      Nu ma atasez prea repede

      Reply
  • July 22, 2013 at 1:56 pm
    Permalink

    ce te-ai mai distrat tu , mai Hapi…si eu , care aveam mustrari de constiinta ca am stat lata pe plaja…asta distractie :)))

    Reply
    • July 23, 2013 at 6:02 pm
      Permalink

      Iuhuuu, ce-as vrea si eu la mare

      Reply
  • July 22, 2013 at 2:56 pm
    Permalink

    Nu i se poate aranja un loc de joaca unde se poate distra in voie?

    Reply
    • July 23, 2013 at 6:03 pm
      Permalink

      Are dar crezi ca sta acolo ? Cand poate circula pe 3 etaje si urca scarile de-a busilea (cu mine in spatele lui)

      Reply
  • July 22, 2013 at 3:57 pm
    Permalink

    Cel mai bine ar fi sa iti incui camera si gata. Oricum ar fi, bravo tie ca rezisti!>:D<

    Reply
    • July 23, 2013 at 6:04 pm
      Permalink

      Lady, glumesc. Nu e chiar asa deranjant
      Am trecut si prin provocari mai grele 😉

      Reply
  • July 30, 2013 at 10:31 am
    Permalink

    imi amintesc de fie-mea mica incaltata cu pantofii cumnatei mele, de ai mei nu avea voie sa se atinga 😀 urla saraca aia ca-i strica tocurile, dar asta mica nu avea nici o treaba!
    cred ca-i mai simplu sa te ocupi de bebe asa cum faci tu, decat sa-l lipesti undeva si sa te astepti sa stea cuminte, lucru care nu se intampla, iar situatia escaladeaza.
    oricum, te admir pt rabdare!

    Reply
  • Pingback: De pe bloguri adunate | Jurnal roz de cazarmă și nu numai

    • August 15, 2013 at 6:30 pm
      Permalink

      Ma bucur ca te-am binedispus 🙂

      Reply
  • Pingback: Dependențe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *