Iubiți-vă bunicii!

buni a mea – Buni, n-ai drojdie?
– Da șe vrei să-ț fac? N-am dară că i-am porunșit pă Nelu a lu Săndică la tată-tu ș-o uitat. Îț fac pancove. Buni bombănind în năframă: da berea n-o uitat-o, c-acolo-i în pivniță.
– Bună, mă duc la tău…
– Iară meri să-l vez pă Călin ahăla, mânca-l-ar norocu, că io nu știu cum îi găsăști.
– Taci buni, că-i așhe de frumoooos!
– Frumos pă sărășia! Zice ea studiindu-mă și râzând tot în colțu năfrămii, să n-o văd. Ia o oliță de pe gard și merge în cohe.
– Aduc vaca la muls, mă leși s-o aduc bună, te rooog! și-mi scutur  mândră fustița cu bezeri, făcută de ea.
– Doară nu-s bolundă să te lăs, că nu te-ascultă și-apoi tu o tăt prinz de coadă ca să te jioși. Până te-a lovi într-o zî. Domne ferește. Buni își face cruce. Doară le-aduce lelea Marie.
– Da îl iau și pe Pinchi…
– Tu, vaca nu-i jiucărie, ia du-te la tău.
– Da chiar nu-i frumos Călin?
Buni se întinde spre-un raft, după un colț de drojdie uscată, ascunsă de ea.
– Dapoi șe drăguț frumos ai avut tu? Și se uită la mine cu ochii încercați de lacrimi și primăveri târzii dar eu văd numai zâmbet în ei. C-acela voia ea să mi-l arate mereu, mereu.


E prima lună a lu marte fără tine. Am uitat multe lucruri, multe, dar n-am uitat nimic din ce mi-ai spus tu vreodată.
– Șhe ț-ai mai făcut tu fată? Tu oricum ejti tare frumoosă. D-apoi ejti pe slabă, mie nu-mi plașe așhe, da frumoasă ejti no, nu pot să zâc că nu ejti! Tulai Doamne că mari mninuni știț amu, șine știe șe să mai inventiază!
Buni, ți-am găsit metaniile, le port mereu, știu sigur că funcționează cumva, o să descopăr. Știi ce cred? Că nu-mi citești blogul ci gândurile.
Buni, dacă cumva, prin absurd există reîncarnare, să nu te duci în altă viață să te pierd. Stai acolo, unde-i lumină și iubire, undeva să ne poți vedea!

Noi oricum nu credem în reîncarnare, dar de-acolo vezi acum ce chinuitor e să nu știi nimic?

Similar Posts

19 Comments

  1. Minunat….ce frumos ca-ti reamintesti dialogurile cu bunica ta. Ei stiu ca ii iubim, ca le ducem dorul si ne vegheaza de acolo de sus. Sunt sigura ca rad, plang cu noi si poate uneori ne si cearta si sunt sigura ca pe merit!

  2. Ah, cum m.ai atins la corason cu povestea asta. A mea inca o duce. Se tine bine pe picioare si in sapa pt 75 de ani ai ei si pt o viata de munca si saracie. O sun la 2 zile s.o verific si o vizitez mereu cand ajung pe acasa. Abia cand nu va mai fi ea, abia atunci voi simti ca mi s.a dus copilaria.

  3. Bunicii nu pleaca dintre noi niciodata. Ei locuiesc permanent intr-un paradis al bunicilor si ne strecoara deseori raze de lumina in suflet, in gand.

  4. 🙁 ce mi-as dori sa existe reincarnarea aia ..sa ma reincarnez in pisicuta pe care am pierdut-o ..si sa stau tolanita torcand in poala bunicii ….:( 🙁 eh .. undeva intr-o alta lume mai buna ..dar probabil visez cu ochii deschisi …

    1. Corina, eu nu sunt așa sigură că mi-aș dori.
      Dacă te reîncarnezi într-un sociopat?
      Sau un gândac dacă tot ai pomenit de pisicuțe 😛
      Și apoi de unde știi că pisicuța în care te-ai reîncarna ar mai găsi un stăpân ca tine?

  5. Greu fara ei, parca mi-e frica si de amintiri, ma dau peste cap. Sper sa o gasesc pe bunica-mea asteptandu-ma la portile de dincolo, nu se poate sa se fi dus asa…in nicaieri.

    1. Da Magda draga mea, îmi făcea… și fulărel, e drept cam micuț se purta atunci 😛
      Și botoșei de stat în casă din lâna. Lână din aceea pe care-o torcea cu fuiorul.
      Doamne, de ce n-am avut atunci iPhone și acu pe bunica?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *