I´m bad- varianta blogger

Daca ai mult timp liber la dispozitie sau daca e musai sa-l petreci online lucrand la diverse proiecte- încolteste oleaca ideea ca sunt multi bloggeri. Povestitori viteji,experti în social media.
De fapt nu sunt multi . Doar ca inevitabil, te afli în lumea lor si nu în a celor care nu cuvântă.
Din impresia falsă ca „toti s-au apucat de scris” (recunosc ca nu de putine ori mi-a trecut prin minte ) îti vine greu sa selectezi la un moment dat blogurile pe care le vei citi si-ti vine greu sa te lasi selectat sau purtat în hora de alti dansatori, oricat de buni ar fi/parea ei .
Iar daca urmaresti un personaj 2-3 saptamani simti daca puteti ramane alaturi fara sa va cunoasteti sau rulati pe benzi diferite.
Stilul de a scrie te reflectă.
E pictura lumii tale interioare. Personal nu pot sa cred că cel care seamana vorbele duios si reconfortant în cea mai mare parte a timpului, e de fapt un ticalos , un „despicable me” în viata reala.Travestit pe internet.Nici nu îmi pot imagina ca rautaciosii de profesie sunt niste indivizi lipsiti de ipocrizie – pe care vezi Doamne, preacurata Morala îi indeamnă sa arunce cu mizerii în online sub egida sintagmei „dar eu spun adevarul, chiar daca nu vă place”.
Daca nu atragi atentia folosind vocabularul pe care ai reusit sa-l updatezi prin scoli si pagini ademenitoare, daca mai ai si inhibitii pe care nu ti le cunoaste nici dracu ce te-asteapta plictisit învartind o furca pe langa poarta mintii, daca esti amar in interior , aplici metoda „ursul păcălit de vulpe”. Faci senzatie cu coada. Si bagi coada si-o scoti,mormai în dreapta si-n stanga , arunci cu pesti dupa altii, doar doar s-o mai împuți careva si-o veni la iazul tău sa vada metoda noua de pescuit.
Ursii mai mici stau cuminti si mirati si te aproba.
Vulpile triste spun ca esti vietatea ideală , pe care nu ar păcăli-o niciodata.
Zilele trecute am citit un comentariu pe net , cineva spunea „X daca nu stie sa scrie, înjură”. Atat de scurta e fabula mea si nici macar final nu i-am brodat.
Oarbă ca zăpada si lupul rău
Nici ea nu stie cum sa se exprime fara sa-si ridice fusta în cap. Daca-i spui ca e penibila sugereaza ca nu esti tu destul de deschis la minte sa-i vezi profunzimile cum făcea ginecologul ei si asa si pe dincolo. Oarbă ca zapada este fetita rea care-a omorat-o pe Scufita Rosie , si-a luat straie sclipitoare si s-a pus cu fundu în noroi sa astepte lupul .
E perimat sa te întinzi pe pat si sa fii frumoasa. Toate scufitele stiu arta asta, numai ea poseda tehnici noi de vânătoare.Ar fi fost o actrita buna în Jocurile Foamei daca n-ar fi scos un cuvânt.
Lupul o sa vina si-n loc sa o manance o sa-i îngrijeasca rănile , o s-o scoata din mocirla si hainele ei vor straluci din nou si toata pădurea va vorbi despre ea .
Barbatii nu analizeaza tricotajul gândurilor – daca-s pe față sau pe dos, ei scriu cum “le vine”. Nu-i scuz p-ăia care si-o pomenesc pe bloguri în loc sa și-o țină în pantaloni si nici p-ăi de te lovesc cu bâta în ceafă să-si încerce suprematia lingvistica.
Dar tendintele de coprolalie ale “sexului slab” îmi apar jenante, obositoare si nici un factor de mediu nu ma împinge la clemență. Afonia isterică ar fi de preferat , dar nu, nu e nimeni care sa-mi sopteasca gâtuită de emotii cuvinte obscene, ca eu să pot sa-i întorc spatele si sa plec.
Locuiesc în padure cu Oarbă ca zapada . Dupa ce trec de casa ei mi-e inima usoara si-mi binecuvantez aura de potențială mironosiță.
Imi place pădurea în diversitatea ei. Mai ales cand fuzionez cu spiritele care-mi seamana.
Si mie imi este destul de greu sa cern bloggerii buni de cei mai putin buni. Blogosfera este la urma urmei un loc al liberei exprimari, asa ca este cam dificil sa ii pui calus la gura.
Adorm zambind, Hapi. Mulțumesc. 😉
Si eu iti multumesc c-ai inteles mesajul chiar daca l-am codat putin 🙂
Nu ştiu vreun blogger cu o activitate mai mare de doi ani care să nu fi încercat măcar să abordeze subiectul. Noi, bloggerii (cărora ne place să spunem că scriem) constituim o faună extrem de variată. E ca pe stradă, n-ar mai trebui să mire pe nimeni. Asfaltul e înlocuit de fibra optică (iar unii iau piatra cubică din pavaj să o rumege şi apoi să o scuipe în capul celorlalţi).
E ca pe strada. Dar mie-mi place sa spun oamenilor pe care-i consider “insuficienti” ca stiu de insuficienta lor si ca e vizibila
Ar mai fi şi povestea cu merele de aur. Şi cu Prâslea care, când nu ajunge la ele, zice că sunt acre. Sau am incurcat merele cu strugurii, pe Prâslea cu vulpea şi povestea cu altceva? Şi nu era un el ci o ea?
Daca nu s-ar zice generic blog , eu i-as spune pagina de refulat probleme.
Si cred ca ,prin felul meu de a ma exprima , as candida la titulatura de Oarba ca Zapada….am tendinte vulgaro-ginecologice… 😆
Nu ai deloc. Am citit “minuni” pe “bloguri maiestre”.
Tu esti o fiinta care se raporteaza la normalitatea mea altfel n-ai fi in cercul asta, nu te-ai regasi
Oarba ca Zapada…hi,hi,hi
Mironositzo! :))) Si fara chip, unde mai pui :)))
Si la fapta si la vorba si la chip 😉
Stilul de a scrie te reflecta, dar uneori reuseste sa fie mai bun decat esti tu sau te crezi.
Cat despre animalele care populeaza padurea…aleg sa nu imi pese prea tare. Dar sunt 100% de acord cu Max de mai sus.
În blogosferă e ca pe șosea. Există șoferi buni, șoferi proști, nesimțiți, mârlani, inconștienți, agresivi, exact în proporția în care îi găsești în grosul populației. Doar că în lumea blogurilor îți poți totuși alege partenerii de drum în fncție de afinități sau interese.
Ii ocolim cand putem dar le mai si atragem atentia sau ne atrag ei noua interesul la modul neplacut.
Nah, e loc pentru toti sub soare. Noi alegem sub soarele cui ne perindam in peregrinarile noastre online-istice 😛
Sigur ca e loc. Dar ramane suficient si pentru oglinzi – in care sa ne vedem
Bag de seama ca ieri n-am fost doar eu rautacioasa 😉
Hapi, n-am idee pe unde ma incadrez. Parca nu m-am regasit. 🙂
Multumesc pentru ceea ce mi-ai semnalat zilele trecute, e ceva interesant si ma onoreaza gandul tau. Nu stiu insa daca eu sunt un povestitor/nascocitor atat de viteaz.
Zi frumoasa sa ai!
Tu, rautacioasa? No way 😉
Cum în real life ne triem pritenii cu care ieşim la iarbă verde, şi în blogosferă ne triem blogurile cu care ne înfrăţim. Eu aşa zic, nu (mai) citesc bloguri unde nu-mi place ce şi cum scrie autorul.
Sunt la un moment dat postari care ma surprind foarte neplacut pe bloguri bine cotate. Si nu e vorba de opinii diferite
Dacă pomul se cunoaște după fructe atunci blogărul după scris. Ai dreptate, exceptând blogurile cu un anumit interes (de exemplu pentru advertoriale, sau pe o anumită nișă), un blog personal de obicei te va oglindi destul de bine. Poate mai bine decât comportamentul tău de la job sau din societate, unde porți măști sau eviți să te manifești liber.
m-ai naucit, sunt ca picata-n lapte. probabil ca nu-s cu updatarile la zi sau doza aia infima de inteligenta cu_care ma dau mare uzual, am uitat-o azi acasa. iti simt totusi supararea, sper s-o pui cat mai curand la spate sau nici macar acolo!
Nu, nu sunt suparata Red. Am dat peste niste …..doamne si/aveau in brate si pe blog vorbe care mi/au displacut, atat
imi pare rau ca nu am timp suficient…pentru toata lumea…dar mi-am propus sa nu ratez nimic din ce se intampla…pe afara :)…asa ca pierd multe chestii! vine ea iarna si ne dam pe bloguri mai mult!
La tine simt ca vine iarna mai tarziu, numai soare vad in poze
prefer sa stau pe margine, cand apare cate o poveste noua :)) e bine sa taci, sa asculti si sa inveti :))