Iarta-mă pentru că te iubesc si te voi părăsi
Dar voi fi mereu in preajma. Iar daca cineva te va rani, eu, cea dulce, amabila, stilata, educata – il voi zdrobi. Nu dragul meu, nu spun asta la suparare. Stii bine ca amandoi suntem mai calmi acum, mai calmi decat am fost vreodata.
Ti-ai fi imaginat in viata asta sifonata ca dupa aproape 10 ani voi cumpara doar un bilet dus si voi bifa „2 koffer“ la wizz air? Eu, in avion fara tine? Tu, plangand pentru a doua oara in viata ta- la 2000 km distanta, privind masa de lucru, micul birou la care s-a nascut Hapi Riverwoman? Am vrut s-o ucid pe Hapi pentru tine. C-ai plamadit-o, i-ai dat forma fara intentie. Dar acum stiu ca ea e tot ce ai sadit tu frumos in mine.
In sufletul ei se va tulbura mereu marea Rosie, se va vedea muntele Sinai, deșertul nesfarsit din Maroc, intreg Libanul cu cedrii lui, pestii colorati, mii si mii de zambete. In sinea ei vor conta oamenii, ii va respecta pe cei care se apropie cu intentii bune si ii va ignora pe cei care-s prea grabiti ca sa realizeze ca traiesc doar o dată. In caracterul ei, toata energia pe care-a folosit-o ca sa se certe cu tine pentru nimicuri – va fi directionata pe o cale- pe-aceea care ar putea-o duce atat de departe incat sa faca dreptate celor care-au trecut prin ce am trecut noi.
Arătandu-i cioburile lumii, muntii, marile, palatele, iubirile destramate, familia ideala, navigand odată pe apele Nilului, ai creat oarecum femeia asta care nu se mai teme decat de Dumnezeu si de absolut nimic altceva. Doar de Cel care-a facut Universul si Dragostea. Cum s-o ucid pe Hapi cand ea e cea mai reusita opera a ta?
Tii minte ca ti-am promis ca voi ramane mereu cu tine indiferent ce spune lumea? Tii minte c-ai vrut sa ne casatorim si eu n-am acceptat, am zis ca nu ma casatoresc cu nimeni. Tii minte cat de bine ne-a fost si apoi cate experiente grele au incercat sa ne zdrobeasca visele? Stii ca-mi spuneai ca-mi vei fi mereu aproape? Stii oare câti m-au judecat fara sa ma cunoasca si cati m-au indepartat?
Asta din urma, tu nu o stii, eu nu o uit.
Faraonul meu, voi fi singură si de data asta voi sta la geam cand va trebui sa plec. De data asta nu ma voi ridica de 3 ori sa fac pipi. De data ma voi preface ca admir norii si câmpurile, ca sa pot sa-mi las lacrimile sa curgă.
Sigur ca-ti simt durerea. Simtim cum ni se scurg minutele. Am luat demult decizia împreuna. Ce “altfel de durere” simt eu si ce mult ma arde disperarea din privirea ta! Azi mi-ai trimis mailul cu rezervarea, am stat toti zambind si razand pe terasa, numai tu si eu stiam ca ni se rup lumile in doua.
Nu „te las“ pentru altul. Nu „te las“ ca sa imi fac de cap.
Te parasesc pentru ca nu vreau sa te mint. Te parasesc pentru ca din bunatatea ta si a familiei tale am achizitionat tot, am crescut, n-am mai incaput in anii care eventual ne-au mai ramas. Te parasesc ca sa-mi fie si mai greu. Pentru ca tu, mereu, intindeai mana sa nu-mi lovesc calcaiele cand pasesc. M-ai protejat prea mult. M-ai iubit mai mult decat am putut eu sa te iubesc. Mi-ai dat tot.
Te parasesc ca sa evoluez. Ca sa-ti dau inapoi, indiferent unde vei fi, ceea ce ti se cuvine.
Ma parasesti ca sa inveti sa traiesti fara mine. Unii ar spune ca ti-am oferit anii mei.
Eu as spune ca mi-ai pus lumea la picioare.
Iarta-ma pentru ca te iubesc si te voi parasi. In curand ne pregatim pentru ultima noastra aventura.
Si-apoi o sa plec. Cu frică si cu doua bagaje. Cu sprijinul pe care mi l-ai intins ca pe o coarda, fara sa ti-l cer. Cred ca m-asteapta alti oameni. Frica n-o sa mi se vadă, toti vor gândi „oaw, ce femeie eleganta si sigură pe ea“.
Stii ce-mi doresc? Sa fiu tratată asa cum te-am tratat eu pe tine. Să pot oferi altora ce mi-ai oferit tu mie.
Niciodata n-o sa încetez sa te iubesc, mai stii, lista A? :). Chiar daca toti din jurul meu s-ar fi indoit de calitatea acestei iubiri. Așa de mult v-ati înselat! Dar nu e vina voastra ci a societatii care vă impune niste limite.
Esti liber de mine, suntem seci pe dinauntru dar sanatoasa imi doresc sa fiu- si-am sa intind mainile spre tine daca vreodata cineva te va impinge in gol.
Oaw ce femeie eleganta si sigura pe ea…
Adela…. gracias
Hapi sper ca totul este in ordine si doar ai asternut niste ganduri aiurea!
Draga mea Lola… aceasta este cea mai serioasa postare de pe blog. E ca si cum v-as fi lasat sa cititi ultimele pagini dintr-un jurnal…
🙁
Hapi, nimic nu e intamplator, nici macar intamplarea:-) pasim inainte, temerari, intr-o lume pasnica, fundamental prietenoasa, in sensul ca nu! :)))))Dar care te va imbratisa cu certitudine, la cat de potentata social si spiritual esti tu, femeie frumoasa! Pups (adica mai multi)
O sa ma obisnuiesc sa iti las cate un gand aici, daca sunt deposedata de alte mijloace:))):-)
Noi o sa ne conectam mereu intr-un fel sau altul.
Cumva suntem pe acelasi calapod.
Si nu la Enzo Bertini ma refer
Atat de frumos si totusi atat de trist!
Câteodată faci lucruri care nu-ţi plac, sau poate că nu vrei, dar tot le faci. Poate că e bine că nu ne cunoaştem viitorul.
Sunt sigura de asta!
Totul se intampla cu un scop, capul sus si mergi inainte! :-* <3
Intr-una dintre zile ti-am zis ca in maxim un an vei fi alta, iti vei reveni….acum zic in maxim 3 luni pentru ca esti mult mai puternica decat crezi pentru ca ai trait in cei sapte- opt ani cat altii intr-o viata, ai trait, experimentat si … invatat. Vei fi in lumina…..
Oh Alex….te imbratisez tare tare.
Se simte durere!imi pare foaarte rau!esti puternica,una pentru ca ai reusit sa pleci,alta pentru ca iti doresti sa suporti desi esti constienta de ce te asteapta!
Da, o sa suport si da, mi-e frica. Dar cred ca… simt ca am niste oameni de aur 3-4 pe care ma bazez .
Credeam ca am o singura persoana, “my person”
Mi-a sfasiat inima acest articol. Nu, e prea urat cuvantul ”articol” pentru frantura de inima pe care ne-ai pus-o sub ochi. Hapi, iti doresc sa iti gasesti linistea si fericirea, oriunde ar sta ele ascunse acum!
Multumesc, ti-am raspuns si mai jos V
Iti admir curajul si pasiunea!
La prima citire am tot sperat să fie genul acela de articol cu un twist hazliu la final, să-ți părăsești laptopul… Parcă încă mai sper să fie așa, altceva nici nu știu ce-aș putea spune, e mult prea sensibil fondul problemei. Îmi pare rău că ești tristă.
Stiu Irealia… drumul inapoi nu mai e pentru noi.
Iti multumesc.
Nu stiu ce sa-ti spun. Dar vreau sa stii ca sunt si eu prin zona. Cu un zambet din ala bun – caz de vei avea nevoie.
Been there, done that… sau pe-aproape :). Știu că nu te-ajută cu nimic comentariul meu, dar pe mine m-a ajutat articolul tău.
Daca te-a ajutat macar un cuvant din el, cred ca mi-ai sters o lacrima.
M-ai rupt… in doua. Mai sper. Pe undeva pare ca suna a renastere toata tristetea asta, deci sper.
sunt trista pentru ca esti trista dar am incredere in deciziile tale si-ti sunt alaturi…virtual. te imbratisez
Ha?! Hapi, be happy! … indiferent cat de anevoios e drumul până acolo! 😉
sunt trista 🙁 dar nu-mi speranta, o sa fie bine! o vreau pe Hapi inapoi.
pentru femeia eleganta si increzatoare un 🙂
In curand o s-o aveti pe Hapi cea nebuna inapoi. Pentru ca noi mai avem un test de dat. Ce s-a scris ramane.
Dar ce e de facut trebuie sa ducem la indeplinire.
Sper c-o sa va faca placere ce-o sa cititi.
Si apoi o sa ma mai smiorcai nitel, cand voi pleca si voi ma veti ierta ca nu va fac sa zambiti asa cum v-am obisnuit.
Sincer…nu m-am asteptat sa ma vizitati atatia. Si comentariile… va multumesc, v-am mai spus de fapt ca pana la urma sunteti o parte din Hapi. Si azi poate ca pe el l-ati citit prin tastele mele.
Da, am plans cand am scris.
Bucurati-va putin cei care nu ma placeti dar sa stiti ca lacrimile imi aduc mangaiere.
Vienela, tie-ti multumesc in mod special de data asta ca ai reusit sa treci de o bariera care mie mi-a dat de furca de multe ori si poate nici acum nu reusesc mereu sa trec de ea.
Sincera sa fiu, aseara simteam nevoia sa iti spun mai multe, sa iti ofer o imbratisare virtuala, dar m-am temut sa nu par deplasata, exagerata… Nu imi multumi! Fa sa fie bine, sa poti ramane Hapi cea vesela pe care o stiu!
Am citit de 3 ori articolul in speranta ca mi-a scapat ceva. Ca nu am inteles eu bine!
E foarte trist si mi-e frica ca e real …. despartirile sunt dureroase asa ca tine-te bine si capul sus!
Big high, million kisses
Citind postarea ta, o lacrima a curs pe obrazul meu.
Nu pot sa iti spun decat ca seamana…seamana atat de mult cu ce am scris eu acum patru ani….atat de mult. Am plecat iubind….am lasat dorind…si am iertat, m-am iertat. restul e tacere.
Te imbratisez mult si te inteleg cred ca cel mai bine dintre toti.
Draga mea prietena, oricand sunt aici pentru tine. da-mi doar un semn…unul mic.
Am citit aseară textul şi, în speranţa că oboseala îşi spune cuvântul, am hotărât să mai citesc din nou azi. Uf, nu ştiu ce să-ţi sun, în afară de “Hapi be happy!” (ştiu, a mai spuns cineva mai sus), însă timpul le vindecă pe toate, iar astfel de decizii sper să te întărească, să te facă acel om la care visezi.
greu de citit cu atit mai mult cu cit probabil fiecare se regaseste, la un moment dat al existentei, in tot ce ai plins pe hirtie mai sus. greu de citit cu atit mai mult cu cit cuvintul cheie “te iubesc si te voi parasi” pare ca nu are sens. pare. cred ca despartirile sunt mai usoare atunci cind se intimpla cu pantofi aruncati pe urma lui sau a ei, decit atunci cind se consuma cu astfel de rinduri. si de ginduri.
probabil ca urmeaza o cicatrizare. dar uneori cicatricile ne fac mai frumosi. 🙂
Nu te intrista pentru ca s-a terminat ci bucura-te pentru ca s-a intamplat… Imbratisari. Macar atat… 🙁
garcia marques scrisese cândva: dacă iubești cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece.
despărțirile sunt dureroase în măsura în care simți că ai pierdut ceva. ceea ce simți… eu spun că rămâne. ca și amintirea. prețuirea.
să îți fie bine.
Oricand, un gand bun…
Te imbratisez si sper sa pastrezi amintirile frumoase si sa le uiti pe cele urate. Ai grija de tine!
Hapi, niciodata nu am plans cititnd un blog in cei 5 ani ai mei de cand umblu prin blogosfera. Insa am plans scriind multe dintre articolele mele. Astazi am facut-o citindu-te pe tine. Pana sa ma uit peste comentarii mai speram inca sa fie doar o stare trecatoare.
Sa stii ca desi te cunosc doar prin intermediul a ceea ce scrii, esti unul dintre oamenii pe care ii apreciez cel mai mult. Imi doresc mult sa se rezolve problemele tale si am sa ma rog pentru voi.
Hapi, cei care te judeca ar trebui sa-si vada de viata lor. Pana la urma, atat vreme cat nu calci pe cadavrele altora, ai tot dreptul din lume sa-ti traiesti viata asa cum crezi tu de cuvinta si sa fii fericita. Ceilalti sa-si mai caute si de necazurile lor.
O imbratisare virtuala, in caz ca ai nevoie de ea. 🙂
Si multi pupici pufosi de la cei patru blanosi!
Oh, Hapi …. poate asa e mai bine pentru voi, dar cred ca e al naibii de greu. Si pentru mine a fost greu sa citesc
credeam ca doar in carti … despartirile pot fi astfel… dar si aici e tot o carte. iar tu, de multe ori, esti parca una din acele femei sigure pe ea desprinsa dintr-o carte… cartea vietii si a inimii tale. imbratisari si drum frumos inainte, asa cum a fost si inapoi. admiratie sincera Hapi.
Hapi, tu esti dovada că femeia puternică, frumoasă şi sensibilă există şi că prin cuvintele dăruite şi nouă te-ai lăsat, parcă, de data asta, cu chipul la vedere. Pentru că azi…te văd în fiecare cuvânt de al tău, care mă doare şi mi se pare incredibil, pentru că admiram o relaţie ce era interesantă, şi pentru că tu râzi şi când plângi. Pentru că asta simt când văd cât respect, câtă durere dar câtă verticalitate poţi avea. Şi atunci un ochi râde şi mă gândesc că vei ieşi cu bine şi din asta, şi unul plânge, pentru că ştiu cum e iubirea imposibilă. Îţi doresc numai bine! Le meriţi!
like!like!like! super like!
Eu sunt prea obosită de când cu mutarea asta şi sper că nu înțeleg ce trebuie din postarea ta. Nu vreau să pleci, orice ai face. Hapi este aici, oriunde ai fi tu. Te super imbratisez!
Va multumesc. Si simt in continuare ca parca as fi scris ieri articolul.
Cred ca e mult mai funny sa divortezi si sa imparti mobila de bucatarie.
mostra de demnitate, Hapi! te felicit pentru ce esti si ai putut exprima pe viu, caci aici desi e cam la fel cum a fost cu saying good bye cu inclusul lui because si punctat pe alocuri cu cele amintite, e altceva atunci cand faci efectiv pasul spunand-o, traind fiecare spusa a unei analize comunicate. de-ar fi fost si alti oameni cu acelasi gand si puterea de a fi transpus in fapta si-n zisa ce gandeau, ioi ce bine mai era. salva ceva, ce tu singura ai spus, prietenie care e cel mai frumos, pur si elegant sentiment ce leaga desi separat doi oameni, de un timp si amintiri comune!
Bine sa mergi cu gandul si cu pasii, masina si ce te-or mai conduce unde vrei, peste tot!
jos palaria o las pentru naturaletea ta! 🙂
Este pentru prima data cand postez un comentariu la tine pe blog. Desi te citesc de ceva vreme, din cand in cand.
Mi-au dat lacrimile citindu-te acum. De ce, nici eu nu stiu. Poate pentru ca s-au trezit amintiri in mine, poate pentru ca stiu cat de cumplit e sa pleci sau sa ramai in iubire, poate pentru ca am incercat mereu sa o descopar, sa mi-o imaginez pe Hapi cea reala dincolo de randurile tale minunate, sa o vizualizez mangaiata si iubita, in viata cea de zi cu zi. Pentru ca aici, pe pagina tale, e doar un refugiu, apoi ne intoarcem cu totii la iubirile, dramele, sperantele, sfasierile noastre.
Iti urez sa fii fericita si impacata cu propriile alegeri. Iti doresc sa reinvii acolo unde ai nevoie, cu cine trebuie si asa cum iti este scris sa fie!
Hapi, as fi vrut sa spui ca “orice asemanare cu viata si cu personaje reale” e pur intamplatoare!
Tu stii cel mai bine ce simti, ce gandesti, ce nevoi ai, ce iti doresti.
Sunt destul de chiauna (dupa 12 ore petrecute cu elevii, intr-o excursie) si pot deveni patetica. Nu vreau sa risc asta si mai spun doar atat: ai transmis TOT, am empatizat puternic, vreau sa-ti fie bine!!!
Te imbratisez! Sa stii ca am incredere in tine si in puterea ta!
Ilda
Lavender Thoughts
Cu toate melodiile share-uite , acum citind aceste randuri… am inteles, lacrimile sa fie doar un mod de eliberare si sa mergi inainte! Ma bucur ca pozele mele te-au binedispus.