E usor sa ai blog?

lenovo si veverita din Ice AgeNu e.

Daca esti tăntălău si nu stii sa scrii si n-ai nimic de spus, tot iti vei gasi cativa adepti.Jumate o sa te minta ca rezoneaza cu tine. Restul gandesc sub nivelul mării si vor cârai ca talentul nu se discuta.Ceea ce e adevarat.

Nici pierderea timpului nu se discuta.Unii isi permit altii n-au chef. Eu sunt botă la chimie.De maine ma apuc sa dau meditatii la chimie- se cheama ca nu-mi cunosc limitele.Scrisul e mai light pentru ca nu-i o stiinta exacta.”Scrii ce vrei”.Ca  la scoala.Predai ce vrei, dupa 5 ani de gimnaziu vezi ce ai scos.

Oricat de mult ne-am dori,nu oricine poate sa scrie, sa cante si sa compuna poezii, sa picteze,sa participe la concursuri literare.Desi nu oricine poate, multi o fac si le iese prost.Că romanii au talent.Nu numai ei.Chestia asta e argumentata in general cu “gusturile nu se discuta”.Mno bine.Vezi ca o femeie e frumoasa da tu spui ca-i urata.Ca da, asa-s gusturile, nu se discuta dar se barfesc pe privat.

Stiu cand o postare personala nu e destul de buna, nu e buna cum mi-as dori, nu e pe placul meu, puteam mai mult.Trecem peste.

Nu e usor pentru ca sunt tare multe controverse.

Daca nu mai comentezi pe bloguri se intreaba de ce.Daca nu  mai vizitezi cateva bloguri o perioada, clar, ai ceva cu ei sau nu-ti mai plac.Daca ii scoti din blogroll se supara desi nu v-ati inteles sa faceti schimb de linkuri.Daca te “bibilesti” cu un blogger care nu le place lor,conform acordului prin atractie devii oarecum antipatic – pt unii.Cam dupa un an vezi ca iarba ramane verde si daca te mai barfesc altii si daca pleaca si daca fac ce vor si daca nu te mai plac.Nici nu te mai intereseaza motivele.Daca esti relativ normal,n-ai timp, chef si energie sa il detesti pe X sau y pentru ce scrie.Nu-l (mai) citesti si gata.

Pozele:

Sunt greu de prelucrat (micsorat) , iti ia timp sa creezi un articol frumos cu poze, sa le inserezi, aranjezi, denumesti, explici.

Postarea:

Iti ia energie sa o scrii,chiar daca simti cuvintele curgand,tot te urecheza cineva ca nu spatiezi,nu pui diacritice sau iti zambeste un i in plus de parca te-ai culcat cu Grapinii.Scrii repede,că se presupune ca nu traiesti din blogarit si tot ce vrei e sa arate ok in pagina si sa smulgi un zambet sau sa trezesti un sentiment in cineva.Ori sa-l motivezi.Sa-l inveti că se poate altfel.Fiecare blog dupa formatul lui.

Comentariile:

*preferatele mele sunt cele in care tu esti bun si in rest oamenii sunt rai.Tu ai personalitate frumoasa,oamenii nu au. Tralala de pe canapea.

sfincsi hapi louvre

Cand e posibil,consider de bun simt sa raspund la toata lumea dar la un moment dat nu mai faci față, apar diverse in real life.Si pentru ca ai un blog nu e ok , oarecum, sa lasi lumea sa vorbeasca singură.Zic eu.Si-atunci mai aleg:citesc tot, raspund acolo unde am ce, incerc sa nu bat campii, data viitoare raspund altcuiva si incerc sa-i comentez pe cativa pe care ii vizitez oricum Si  postatul comentariilor pertinente iti ia timp.

Adventoriale.

*atentie, nu copiati pt teza.Adriana mi-a atras atentia ca se scrie advertoriale.Mie-mi pare ca suna naspa si lasa cuvantul exact asa ;).Publicitate,aia e di fapt.

Unii le “fac” altii nu, fiecare alege.Unii bloggeri se enerveaza cand vad/aud ca altii scriu pe 2 lei si oarecum le iau de sub nas cateva firme care apelau pana atunci (si) la ei.Cititorii dar si b, se supara, se considera tradati daca nu ai marcat adventorialul, etc.Personal, cred ca trebuie sa fii putin in aer ca sa nu-ti dai seama care-i adventorial si care nu-i, mai ales daca citesti relativ constant un blogger.

In general adventorialele enerveaza pentru ca lumea nu stie daca tu minti acolo sau chiar crezi in produsul despre care scrii.Mai ales cand scrii la persoana 1.De obicei nu sunt negative,mai ales atunci cand clientul plateste.

Cum procedez eu?

Nu am timp sa scriu in general si sumele din adventoriale nu m-ar convinge sa-mi pierd trafic.Si atunci la ce-ti foloseste traficul, ar intreba unii?La exercitiu,imi inflameaza Ego-ul.Accept adventoriale putine,provocari, trebuie sa ma convinga intai produsul.Apoi iti spun pretul, direct si fix.Nu are firma buget, nicio problema, nu ne suparam ba chiar recomand bloguri.Unii au timp,chef si potential sa scrie despre orice, eu ma regasesc greu cand am un deadline cu un text comandat.Si in caz ca va gaditi ca am oferte multe,va spun cu sinceritate ca nu-i asa.

Evident ca si aici se supara pe tine cutarica, pentru ca ține o petrecere in Baicoi si tu nu vrei sa scrii pe blogul tau despre ea pentru 50 ron.Nu stiu daca Baicoi e pe bune,domle,nu-s de acolo, 99%din lista mea nu-s de acolo,ce treaba am eu cu petrecerea dumitale?Uite, cauta bloguri din imprejurimi si fa-le oferta.Tu le raspunzi frumos, ba le mai si recomanzi alte bloguri si ei se supara.

Realitatea:

Cand te uiti la un film nu te intrebi decat foarte rar daca e regizat dupa fapte reale.Pe blog  esti judecat.Apar tot felul de puțoi sau foste printese care se cred smechere, iau 3 fraze din articol si incearca sa-ti dea peste nas cu alea.Ca-s chiori,n-au vazut restul articolului. Nici n-au citit ce-ai scris la descrierea blogului,categoria “Despre”.Ei chiar cred ca daca scrii 388 de postari despre “prietenul cu care am fost”, au existat 388 de prieteni cu care ai fost, 88 erau casatoriti si 100 ciudati.Nu stiu ca poate tu doar ai chef sa faci literatura, nuvele,telenovele.

Daca mai scrii si cu numele real,te citeste si amantu vecinei.Probabil că in aceste circumstante trebuie sa te intrebi adesea “oare n-o sa creada matusa ca vorbesc de ea?“.Nu, matusa, fac blogging. Scriu ca sa ma citeasca altii, sa se regaseasca, poate am curaj sa spun mai mult decat ar scrie ziarele,poate ar trebui sa citesti pe aripile si vantului si nu PE mine.Si nici prin mine.

 

Nu e usor sa ai un blog. Pentru ca incepi sa-l iubesti uneori.Si oamenii din viata ta incep sa creadă ca ai putea scrie despre ei la un moment dat- chestii negative sau lucruri neplacute, ironii.Mai ales daca nu te cunosc indeaproape.Pentru că, din pacate sunt bloggeri care fac asta si e scârbos.

Cei putini care te stiu,te pot judeca pentru duritatea unui post, se pot regasi in ceva ce nu-i priveste si poate nici nu exista.

Tu scrii dar  esti la mâna celor care lecturează.Pana capeti imunitate la micile rautati dureaza,dar exista vaccin.

 

Regasirea

Multi si multe se pot regasi in ce scrii tu. Pozitiv.

Dar ai senzatia de caramidă pe dejtu mic cand, de exemplu, bagi o postare oarecare despre copii , persiflezi, folosesti cuvinte colorate si se regasesc in ea toti parintii cu copilasi, toti care te citeau pana atunci.Daca l-ai denumit pe un pitic “mucos”deja cititoarea-si vede dragăliciu cu balele pe barbă si se razbuna pe tine ca si cum tu gandesti si te exprimi pentru toate mamiferele de pe Terra.

E plăcut atunci cand cei care te viziteaza vad dincolo de zidul- pe care il pui.E un zid in fiecare postare. Altfel scriai intr-un jurnal cu fundite si-l ascundeai langa vibrator.

Despre barbatii bloggeri nu stiu nimic 😉

Similar Posts

63 Comments

  1. Apai chiar oricine poate scrie un blog. Chiar si porcusorii mei de guineea. :)))
    Iar cand scri despre cunoscuti, depinde cum o faci si cat de apropiati iti sunt cunoscutii. Prietenii mei se amuza si ei cand se vad usor ironizati pe blog. Mai ales ca nu dau nume. 🙂

  2. Păi să nu (te prefaci că) ştii. 😉
    Acu’ vreo doi ani le-am spus unora că şi-n blogosferă viaţa e o curvă (sensibilii şi sensibilele trec peste rândul ăsta). S-au inflamat rău de tot şi m-au tocat cum fac cu zarzavatul pentru ciorbă. Dar fiecare le ştie pe-ale lui. Cui nu-i place, să vâslească în continuare. Până la urmă şi blogurile (împreună cu cei din spatele lor) se aleg şi se cern. Ca-n viaţă. Aia adevărată, nu cea din poveştile luate cu copy/paste de la alţii.
    Iar pe la coţuri mai auzi din când în când: «ui’ ce mare se dă!».

    1. Te-au tocat ca ai tu prea mult bun simt si le-ai permis ;).Eu am mai pierdut pe drum din el. Pe drumurile din Romania.
      Cu puisorii de lup nu te porti ca si cu mieluseii.

  3. Nu e usor sa ai blog dar m-am obisnuit cu el si in fond de ce m-ar interesa sa fie usor? Important este sa imi placa, bine, si mie si celor care ma citesc doar nu o sa pretind acum ca scriu numai pentru delectarea mea, il folosesc si pentru implanturile de orgoliu ca doar nu m-am nascut cu masura perfecta 😛

    1. Sa-ti placa si sa ai mereu timp de el Mihaela.
      Sa prelucrezi poze, sa raspunzi la comentarii si sa iti faci treaba in real life. cam la asta ma gandeam cand am scris.

      Mie nu mi se pare usor pentru ca vad cat timp imi ia chiar daca imi permit sa inversez o litera ori s-o scap pe sub laptop.Ceea ce nu inseamna ca nu imi e foarte drag.

  4. Nu, nu e usor, nu e usor deloc, as adauga. Dar si satisfactia e pe masura, de cele mai multe ori. Si stiu ca ma iubesti (inca :D), chiar daca nu comentezi mereu. Nici eu n-am tot timpul din lume si uneori mai lipsesc, cred ca ai observat. Dar nu se pune 😛 Somn usor!

    1. Nu se pune….am o lista mica de cititori care- chiar daca nu ar comenta- stiu ca vor reveni atunci cand vor avea timp si chef pentru asa ceva.Iar tu comentezi des Alina, mai mult decat mine in ultimul timp dar oricum nu contorizez astfel deci…..feel free.
      Sigur ca te iubesc 🙂

  5. E ușor să ai blog. Mai greu este să accepți că nu toată lumea va fi de acord cu părerile tale. Că unii nu te vor iubi, iar altora le vei fi indiferent. Că reciprocitatea (în comentarii sau blogroll) ti-ar putea induce iluzia ocupării unui loc bun într-o falsă ierarhie. Că atacând persoane, nu idei, îți faci rău în primul rând ție. E ușor să ai blog dacă accepți că pentru fiecare există un colț de internet liber.
    Eu încă mă simt bine în casa mea virtuală și sper să nu se schimbe acest lucru. Poate pentru că am avut puterea să accept toate aceste lucruri?

    1. Nu stiu, poate am lasat impresia ca “nu ma simt bine” :). Si apoi am spus ca-l iubesc. Utopic.
      E usor sa ai blog cand ai un job care iti permite sa iti mentii blogul asa cum doresti.E usor pentru mine pentru ca scriu din pasiune.
      Si n-ar trebui sa fieusor pentru unii care nu se pricep la scris.
      Si nu, eu nu fac parte din categoria care accepta orice.
      Puterea- nu stiu exact in care sens- o investesc altundeva.Nicidecum in directionarea propriilor preferinte 😉

      LE Si sigur c-am scris din punctul meu de vedere.Nu sunt reprezentantul pietei.Eu daca-s chemata pe teren nu stau sa continui postarea pe hapi.ro ca-mi stiu prioritatile.

      1. Hapi, sunt convinsă că te simți bine pe blogul tău. Când am scris comentariul nu m-am referit la tine ci la câteva “evenimente” care mi-au atras atenția în ultima vreme. Bloguri care s-au închis pentru că nu știu cine a zis nu știu ce, discuții care au degenerat, răbufniri de orgolii. Și nu, nici eu nu accept orice. Dar am învățat să mă detașez cu ușurință de lucrurile care simt că devin toxice. Ca și tine și eu am un job, ba chiar două. Și-mi știu la fel de bine prioritățile. De aceea vreau ca blogul să rămână locul în care să am parte de relaxare. Am parte de destul stres în viața de zi cu zi.

  6. Am avut si eu parte de cateva rautati si din blogosfera si cititori, chiar hateri ce mi-au scris mesaje mai lungi decat articolul scris de mine, imi trimiteau mail-uri, ma spamau constant dar am ignorat total si in timp au renuntat. Am ajuns sa nici nu le citesc doar delete instant.

    Cred in libera exprimare si democratie pana la punctul in care sunt jignita. In momentul in care citesc o rautate sau o insulta sterg fata sa stau pe ganduri.

    Cat despre publicitate, hai sa fim seriosi, toti artistii si vedetele ce fac reclama la sampoane de 2 lei si margarina cancerigena nu deranjeaza pe nimeni…Nu cred ca cineva o respecta mai putin pe Nadia Comaneci doar fiindca face reclama la margarina ….
    Cei pe care ii deranjeaza reclamele pot citi carti, probabil singurul spatiu cat de cat interesant care inca nu a fost atins de mana comertului.

    1. Cu delete instant cred ca e cel mai bine.
      Eu le aprob Alice.Ca ma amuza sa le dau replica. Uneori le-o indes oareunde elegant, alteori ii ignor ca tot raspuns e. Nu imi place cand imi ataca comentatorii si-atunci daca nu ma sesizez eu si-mi spune cel vizat, sterg.

      Si tu cum calatoresti mai mereu e normal sa strangi multi hateri. Imi amintesc ca la una din primele sau a doua postare de travel, mi-a scris unu ca de fapt sunt o frustrata si e sigur ca n-am iesit din Romania in viata mea darmite sa fi fost-……nu mai stiu ce tara era :))) Si postarea era cu poze, detalii, etc.

      1. Eu cred ca controverse se creeaza pe orice subiect, pe calatorii e mai nasol cand scriu de rau despre locuri pe care altii le iubesc dar niciodata nu judec o tara fara sa scriu si partile pozitive ca sa nu se inteleaga gresit. La articolele despre viata mea in Anglia am avut un hater bloggar care mereu imi analiza fiecare pas, de la aspectul fizic, pana la genul de munca pe care vroiam sa il fac, de ce nu am ramas, etccc pe blogul lui, cu cititorii lui, pagini intregi.
        Am si din turism 2 bloguri care de fiecare data scriu indirect la adresa mea tot felul de rautati, ba una a facut si articol despre cum e sa calatoresti independent dar cu avionul si autocarul in hoteluri de lux! Unele alegeri atrag multe critici dar mi le asum (ignor). Am vazut, am citit, am inchis 🙂

  7. M-a uns la suflet articolul tau, e ca o rasplata! Ai atat de mare dreptate si ma indoiesc ca a ramas vreun argument nementionat! Pot sa-l ia drept “de pus la rana” atunci cand am nevoie? Imi permiti asta? 🙂

    Te pup!
    Sa traiesti, sa fii sanatoasa si sa mai scrii… asa sau altfel, dar sa scrii!

    Ilda
    Lavender Thoughts

  8. Vai da! Foarte bun articolul tau, Hapi! Rezonez cu tot ceea ce ai spus in el. Eu una marturisesc ca in ultimul timp am fost destul de ocupata si lipsita de energie ca sa mai scriu zilnic pe blog. imi dau seama ca unii cititori obisnuiti cu frecventa postarilor de altadata n-or sa mai intre,dar asta e! N-o sa scriu doar de dragul de a pune pe blog cateva randuri.
    Cat despre advertoriale cel mai sanatos e sa scrii doar despre produsele cu care te indentifici si de despre care ai avea de impartasit experiente bune, altfel, sa minti, zic eu ca n-are sens.

    1. Bingo si tu ai multe ca stii termenul 😉 Priveste-n jos 🙂
      Eu cred ca vin pe blogul tau, citesc si poate nu comenteaza.Eu recunosc ca nu comentez la cele gen guest post. Ca nu-mi place, e o optiune personala.

  9. Acum ceva timp, la un articol super haios de al tău, Silving a zis că “uneori se gândeşte că ar trebui să dispară toate blogurile şi să rămână doar al tău”. Am zâmbit atunci, neştiind, că după o vreme de circulat prin blogosferă voi rămâne încremenită pe câteva bloguri, care chiar au ceva e spus şi care te pun pe gânduri. Zilele astea am citit despre o mulţime de inconveniente şi dezamăgiri ale bloggerilor. Personal, mi se par lucruri mici. Dacă poţi scrie în aşa fel încât să atragi atenţia multor oameni, chiar dacă nu toţi lasă comentarii, mi se pare fantastic. Nu e uşor să ai blog, dar nici greu, dacă nu ai puţin simţul ridicolului. Nu ai cum să placi tuturor. Dar problema aceasta nu şi-o va pune niciodată un om ca mine, care nici nu visa să scrie trei rânduri vreodată. Tot cei buni îşi pun această falsă întrebare. Şi mă întreb de ce? Ce nu le e de ajuns? Şi acum lămuriţi-mă şi pe mine: se zice advertoriale sau adventoriale? Şi nu caut nod în papură! Chiar nu ştiu!

    1. Pai se pare ca nici eu nu stiu din moment ce nu mi se cer des si n-am chef sa caut pe dex dar gasesti.Sau nu.
      Se pare ca termenul corect ar fi advertorial,cu r.Ma bucur c-ai retinut esentialul 🙂

      Nu-mi amintesc acel comentariu al lui Silving dar e flatant pentru mine si ar fi fost pentru oricine.
      Si da, m-am exprimat clar: unii chiar scriu extrem de prost in opinia mea si n-am spus daca-s mari sau mici.

      1. Silving îţi scrisese pe fb comentariul. Intre timp am aflat că sunt advertoriale iar despre scrisul prost, nici măcar nu mi-aş permite să imi dau eu cu părerea: nici la cei mari, nici la cei mici. Mă refeream strict …la câteva articole găsite în blogosferă în ultima vreme cu întrebări tot despre blogging . O seară bună, Hapi!

        1. Si tie Adriana.
          Am expus totul exact asa cum vad/simt/scriu.
          Si din punctul meu de vedere ne dam cu parerea zilnic. Mereu. Poate ca nu pe blog. Dar eu n-am apasari, sunt mai nesimtita, asa….

  10. Mi-a placut postarea aceasta…mult!
    Desi blogaresc de prin final de 2008 , eu tot nu m-am imunizat la rautati.
    Si , cred eu , exista tendinta , in virtual , sa lasi liber spiritul si sa se arate adevarata personalitate.
    Ai dreptate : nu e usor sa ai blog. Mai ales cand trebuie sa alegi foarte bine cuvintele , ca nu cumva unii sa inteleaga gresit…

    1. Ai spus totul in ultima fraza.Motiv pentru care exact asa raspund, cum si-o “cere” lumea.Pentru ca la o adica, pe moment si dintr-un comentariu poti sa-ti dai seama daca e ceva general sau cel care scrie vrea sa atinga ceva, ceva de-al personajului. Si eu imi iubesc a doua personalitate 😉

      Cat despre usor.Nu e, pentru ca asa cum am scris si mai sus-aici imi permit totusi sa nu consult dexul ori siteuri de specialitate cand scriu un anumit cuvant,cand nu pun virgule sau diacritice,etc si asa le las mai brute.
      Dar cand am scris o postare platita,am revizuit-o cat a trebuit pana la forma finala in care imbin cuvintele.Sincer, nu cred ca altfel erau atat de citite postarile.O fi mandrie, nu e de fapt,o spun cu sinceritate.Pentru ca si daca nu as primi niciun comentariu, traficul il vad si sunt tare multumita.Pasiunea mea,ce sa fac, o ingrijesc si daca pun suflet nu mi se pare usor 🙂

      1. Exact…exact! Mai bine de atat nici eu nu pot sa scriu si ,sincer , nu inteleg de ce , uneori , trebuie sa dau explicatie pentru ce scriu…deoarece cineva are sentimentul ca m-am legat de persoana sa.
        In fine…pana la urma blogaritul asta devine pasiune si da dependenta. 😀 Usor sau nu… 😀

  11. Nu este usor sa faci blogging, mai ales cand o faci pentru ca trebuie si nu pentru ca asa iti doresti si asa simti. La partea cu advertoriale as mai adauga ca sunt momente in care cititoare sau alte colege bloggerite vad reclame peste reclame la tot pasul pe blog in niste simple news-uri. Uneori evaluarea este atat de superficiala si din pacate oamenii te judeca fara a se uita in propriile gradini inainte. Ce faci in astfel de cazuri zambesti si te amuzi de ignoranta lor sau pui totul la suflet si suferi in sinea ta?

    1. Depinde care ti-e scopul…daca si trebuie (adica anumite circumstante te apasa si introduci mai mult decat ar fi nevoie) atunci e mai riscant in sensul de a-tipierde cititori/vizitatori buni pentru ca ei au vazut altceva,vor sa stie chestii legate de tine, venite “din”tine si se simt oarecum tradati ca gasesc publicitate. Sau pur si simplu au si putina invidie ca pana la urma o avem toti, in circumstante diferite si e normala. Cat timp nu devine distructiva.
      La voi cu blogurile de beauty, absolut din afara consider ca-i si mai colorata treaba.Normal ca daca in fiecare zi eu m-as apucasa scriu despre cate un produs de la o anumita firma cat de bun e si vad ca in 3 saptamani am 3 rimeluri pe care le laud,ca simpla femeie care se machiaza ma voi intreba care naiba-i mai bun pana la urma. Sau o crema.Nu poti (ma refer in general) sa incerci 10 intr-o luna si sa spui ca toate-s asa si asa…m-as gandi ca strici tenul sau ca n-ai cum sa incerci atatea si sa le (si) folosesti. Repet: ca simpla femeie care se machiaza, e trecuta de 30 si stie deja ce produse i se potrivesc.
      Mie de exemplu nu-mi place sa experimentez ca o fac pe tenul si pe eventualele viitoare riduri.
      De aceea consider ca despre orice produs se poate scrie si la persoana a treia sau se poate crea o poveste fara sa lasi cititorului impresia ca-ti plac toate si ca le-ai folosi pe toate. Ca evident,n-ai cum sa-ti placa si sa le folosesti.Asa impaci si capra si varza.

      Normal ca-ti place si mie mi-ar placea poate- sa ma duc evenimentele (la unele!!) la care mergeti voi.Dar categoric nu as fi in stare sa le testez pe toate, cred ca le-as face cadou, as face giveawaiuri, chestii de genul.Si normal ca invitata fiind la o “chestie” as scrie oarecum despre ea dar nu neaparat le-as lasa sa creada ca de acum gata, imi troneaza in geanta. La astea de 18-20 de ani mai tine, dar la noi ,mai coapte-nu.Ca deja ai un ritual si vezi ca daca schimbi Clarinsu pe elmiplant iti ies 10 cosuri si-ti vine sa te dai cu capu de oglinda.

      Revin la intrebarea ta, i-as ignora sau as lasa comentariile si as profita de micile dispute ca sa-mi aduc trafic:) Pe de alta parte tot mai consider ca atunci cand scrii cu numele real e mai greu pt ca n-ai cum sa nu te simti atacat daca lumea iti asociaza deja scrisul cu chipul, etc.

      Cred ca devii bun in orice faci-cu timpul. Si ca in blogging , pe orice nisa te poti modela cand doresti astfel incat sa nu pierzi nici scopul, nici placerea, nici multi cititori.

  12. E uşor să ai blog dar e greu să îl umpli cu ceva de calitate, cu ceva care te reprezintă…fără să baţi câmpii.
    Într-adevăr, ajungi să fii judecat pentru ceea ce scrii pe blog, prietenii ţi-o aruncă pe aia “las, că ştiu eu că te refereai la mine” sau te trezeşti că trebuie să dai explicaţii căci, mvai Doamne, cineva s-a simţit atacat de un articol de-al tău.

  13. ce frumos a fost de multe ori cind o postare scrisa pe genunchi a avut mult mai mult ecou decit una bibilita, muncita, gindita. Treaba cu blogul e frumoasa tocmai pentru ca este surprinzatoare, iar eu unul o gasesc libertatea intruchipata. Singurul motiv pentru care ar fi de rau este atunci cind tu singur(a) ai asteptari prea mari si salivezi la realizarile/blogurile altora.

    1. Greul nu este “de rau” cel putin pentru mine,pana acum.O postare la care muncesti cat de cat,te informezi, pui si poze iti ia timp.Asta e esenta.
      Si per total articolul spune clar ca dupa o vreme nu mai astepti nimic de la nimeni.Daca e pasiune se vede, lumea vine.E ca la piata cand vinzi haine noi sau haine vechi.N-am spus niciodata ca nu ar fi loc pentru toti trubadurii.
      Da mie nu-mi plac si consider ca multi scriu prost na.N-ar fi trebuit sa se simta oarescine :))

  14. Mi-e foarte drag blogul meu, am investit in el ca intr-un copil. In general imi umfla ego-ul, cum bine zici :)) dar am momente cand nu am chef de el si mi se pare… apasator.

  15. Bine a zis mixy, cateodata parca mi-as fi luat a doua slujba. Luna asta de exemplu am tras chiulul la greu. Mie imi plac adveRtorialele daca gasesc vreo experienta din viata mea pe care s-o asociez cu produsul in cauza. Pot sa inventez cam orice si sa conving un dracusor ca ii trebuie crema antirid. Si pot sa bat campii pe orice tema. Nu stiu daca e un atuu sau un blestem. Iar ideile mele nu merg mereu in consensul general. Mda, nu este usor chestia asta cu blogul.

    1. Mie-mi place sa scriu articole platite dar nu publicitate.
      Fiecare intelege ce vrea.
      Scriu si adveRRRRtoriale dar rar.
      Oricum nu m-as decurca cu timpul daca as accepta cele cate 3-4propuneri in plus care mi-ar veni la pretentiile (deloc exagerate le consider eu subiectiv) pe care le am

  16. Si eu sunt de acord ca nu e deloc usor sa ai blog. trebuie sa investesti in el foarte mult timp si foarte multa atentie. dar daca faci lucrurile cu pasiune treci mai usor peste partile dificile si te bucuri mai mult pentru cele bune 😛

  17. Eu am blogul de 5 ani. In timpul asta au trecut multi oameni pe la mine, si la fel de multi au si plecat. Foarte putini sunt cei care au ramas fideli pana in ziua de azi. Chiar eram trista dandu-mi seama ca dispar asa multi cititori la fel de repede cum dispar anii, dar am realizat ca ei nu au renuntat in a-mi citit aberatiile, ci au renuntat cu totul la tot ce inseamna blogging. Imi pare rau cand vad atat de multe bloguri abandonate, bloguri ce-mi erau dragi. Dar se adevereste acum ce spui tu: sa ai blog nu e un lucru usor.

    1. Te obisnuiesti Bianca, te obisnuiesti.Spun asta pentru ca desi ai blogul de 5 ani poate percepi mai intens plecarile/sosirile intamplarile care oarecum vin prin intermediul blogului.
      Si ele se contureaza odata cu varsta TA, nu a blogului in sine.

  18. În privința asta ai mare dreptate, nu e ușor. E greu pentru că de multe ori îți dorești ceva să scrii și ai rețineri, pentru că constați că fostul iubit te citește iar viitorul soț s-ar putea să interpreteze greșit ceea ce scrii .. is multe, ai foarte mare dreptate. Ce mai faci? Cum ești? Știu că am dispărut un timp de aici, din lumea asta pe care am început să o iubesc, dar nu a fost pentru că nu am mai vrut ci pentru că aveam nevoie să trăiesc live ceva care să mă facă fericită. Am reușit, sunt pe punctul de a reuși în totalitate. Mi-a fost dor să te citesc!

    1. Sunt ok Deby, multumesc.
      Ma mai paleste si pe mine cate-o tristete de iarna/primavara dar incercsa las aici numai gandurile pozitive ca sa-i motivez pe altii…
      Pt ca pana la urma si eu imi iau energia (si) de la voi, cei care ma cititi!

  19. Uite, nu am mai scris de o gramada de vreme o vorba pe la tine. Si de la citit am absentat o perioada, dar uite ca am dat de tine cautand in google ceva tehnic si tampit. Si am nimerit peste ceva ce mi-a incantat sufletul la doispe noaptea. Adica tu, cu articolul tau. Nici la data nu m-am uitat pana la final. Putea sa fie scris si acum un secol.
    Si am rezonat. Mult si des. mai ales la partea aia in care te referi la faptul a cititorii tai cred ca totul e experienta personala. Nu e. Dar cum sa convingi ca nu e? Uneori asta simt ca e cea mai frustranta parte a bloggingului, in loc sa ma doara in paispe si sa imi vad de treaba mea linistita. Ca vorbesc despre o iubire si lumea crede ca e a mea, de o sinucidere si oamenii cred ca numai nereusita unei tentative ma face sa vorbesc azi cu ei. Anyway, ideea cu care am pornit era s iti spun cat de mult mi-a placut tot ce ai scris. dar nu am reusit sa o faca in doua cuvinte. 🙂 Acum tu Hapi, eu happy.

  20. pentru mine este uşor să scriu… cu dăruitul e mai greu, încă învăţ să nu mă uit la unii, alţii… dar exersez de o vreme, cu tot cu blogul, tăcerile. mi le asum. şi e ok aşa.
    câtă vreme oamenii iau totul personal, ca pe un atac direct şi făţiş, nu mă mir de tot ce se întâmplă.

    1. Tu nu numai ca exersezi, tu faci literarura ceea ce mi se pare mult mai greu.
      Vezi ca in general eu merg pe pamflete….

  21. nu-i usor pentru ca nu scrii doar pentru tine ci si pentru altii care au asteptari de la tine dar e placut, eu m-am atasat de blogl meu si de blogurile voastre :)atunci cand scrii poate fii usor sau greu in functie de talentul sau inspiratia fiecaruia dar cand citesti poate fi doar usor si placut ! Daca nu e asa eu refuz sa citesc un blog 😀

    1. Da numai ca e o problema cand altii incep sa te perceapa altfel doar pt ca nu-i vizitezi ori se regasesc in articole generale in care nici nu e cazul, etc.Stii in general la ce ma refer

  22. As zice ca nu-i deloc usor. Ajungi, la un moment dat, se devii un fel de prizonier. Al blogului si a tot ceea ce presupune a avea un blog.
    Nu mai scriu decat cand consider ca am cat de cat ceva de spus. Si inca ma felicit ca am ales ca nimeni din cei foarte apropiati sa nu stie ca am un blog.

  23. Hello, Hapi,
    Bine punctat articolul! Mi-a placut finalul… asadar ce-i cu bloggerii barbati? Ce ar fi de stiut in plus?

      1. Eu, personal, iti citesc articolele in intregime, chiar daca nu (mai) comentez des. Le citesc pentru ca imi plac si ma fascineaza. Daca nu ar exista interesul pentru stil, persoana si continut, nu le-as citi deloc, nici macar finalul, asa ca…

        1. Ok. Atunci iti multumesc pt sinceritate/explicatie si de azi inainte cand vei dori sa comentezi n-am sa-ti mai indepartez linkul spre blog pe care il percepeam ca pe o reclama/spam. Pentru ca de obicei nu las comentarii cu bine punctat sau frumos articol 🙂

Leave a Reply to hapi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *