E greu să fii bun sau e mai greu să fii rău?

Personal , nu cred ca oamenii sunt rai sau buni cu exceptia psihopatilor, a criminalilor în serie si la polul opus-a celor pe care ajungem sa-i numim „sfinti“.Totusi, de-a lungul vietii îi împachetăm pe cunoscuti în anumite criterii care se înclină catre una din cele doua extreme

Exist deci sunt bun

Sa zicem ca va place sa cititi un anumit blog si la un moment naratorul care parea ca va cantă în struna gandurilor spune ca detesta pisoii, ca-s flocosi, mieunatori si era sa faca chist hidactic dupa ce un motanel si-a lasat adn-ul pe bluza lui. Iar voi aveti doi pisoi acasa si sunteti lesinati dupa ei. E foarte posibil ca în acel moment sa va treaca un fior pe sub creieras si sa va doriti sa-l trimiteti la naiba pe ala de-a tastat și să concluzionați că e un bou . De acolo si pana la urmatoarele articole în care sesizati diferente majore între voi si el – e un mic pas. Un punct impregnat cu sinapse egoiste vă spune „asta-i un prost, nu ma pun la nivelul lui, mai bine plec“. El e rău, eu sunt bună că iubesc animalele

Nastase si glontul

Eu niciodata n-am fost simpatizanta PSD. Si ca atare nu mi-a placut nici un politician de-acolo pentru ca facand acorduri prin atractie era usor sa cred ca toti sunt la fel. De Nastase nu mi-a placut absolut deloc.
Dar zilele trecute cand presa m-a intoxicat cu sinuciderea lui am mai fluturant si eu paginile ziarelor virtuale mirandu-ma nevoie mare. Nu stiu ce-ati vazut voi in toata povestea asta dar eu am citit despre un om care-a ajuns la capatul carierei într-un mod jenant, un om învins care-a facut o încercare disperata, un om care sufera. Poate ca e un om care-a furat, dar HEEEEI, pe ce lume traim? Cine nu fură, cine n-a ravnit la avutul altcuiva chiar si indirect ?. Daca furăm un ou merităm clemența iar daca furam un bou a carei carne ajungea sa hraneasca o multime meritam sa fim împuscati? Si sa stiti ca eu nu declar ca mi-e mila ca ispaseste o pedeapsa meritata. Mi-.e mila de tot ce i-a facut presa si de faptul ca niste sfinti stateau azi la usa spitalului si strigau cand l-au scos de-acolo ca merita sa crepe ficatii în el si ca spera sa putrezeasca in inchisoare. Ma gandesc ca numai niste sfinti puteau fi cei care-au strigat asta, nu?
Mediul online e plin de iluminati de-astia care scriu ca Nastase merita sa-si zboare creierii, ca n-a tinut bine pistolul in mana, ca le-ar place sa il vada siluit in inchisoare , ca l-ar impusca cu mana lor si ca MERITA toata balega ce i se întamplat. Cand l-am întrebat pe unu cum poate sa doreasca moartea unui OM mi-a facut o analogie cu Hitler de zici ca Nastase a ars-o pe buna-sa în cuptoru cocător în timp ce el , postacul, salva balene eșuate prin Jamaica. Mda

Sunt rea cateodata. Dau replici acide desi stiu ca ranesc pe cineva, ma grabesc sa-mi satisfac dorinte ignorand ce vor altii, îmi urmaresc scopul. Si mi-e destul de usor sa fac asta
Sunt buna cateodata : fac gesturi frumoase la care cei dragi nu se asteapta, ajut fara recomense, împrumut, zambesc fara sa ma prefac, iubesc sincer,am grija de sentimentele altora. Uneori mi-e greu

Dar e infinit mai greu sa fiu moderată . Sa judec oamenii în afara pasiunilor si preferintelor mele. Sa le raspund frumos cand ei mi se adreseaza nepoliticos. Sa ignor cererile stupide. Sa nu aud întrebarile deranjante. Sa nu judec oamenii dupa religie, apartenenta politica sau nivel educational.
Un lucru nu as putea sa îl pricep nici daca as fi in pielea celui mai elevat yoghin: cum sa doresti moartea cuiva, fie el chiar si dusmanul tau.
Sigur ca daca as trai în Gaza as gandi probabil altfel si mi-as motiva recitalul cu alte cuvinte. Dar traiesc (si) in Romania si la EA vreau sa ma raportez.

Deci- it s good to be bad?

Similar Posts

57 Comments

      1. Eu cred ca e foarte greu, mai ales ca zilnic te confrunti cu foarte multe rautati din partea altora. A fi bun, inseamna sa faci fata unei provocari continue.

  1. Doua sentente bazate pe experinta personală.
    1. Omul prost/ lichea/ neispravit e si rău. In armata am descoperit ca tocmai subofiterii care le făceau viața grea la militarii in termen erau cei care la rândul lor erau sapuniti si trimiși la arest de către superiorii lor.

    2. Lipsa de caracter îl face rău pe omul frustrat. Am putut verifica lucrul asta si in propria mea familie si in timpul anilor de scoala (profesori) si la unele locuri de munca in România (șefi de echipa cu probleme
    familiale)
    3. Suferinta îl inraieste si ea pe omul lipsit de caracter.
    (Uite ca se făcura trei!)

    Si mai e una, perversa de tot: persoana care se crede buna si face numai rău, fără sa fie constienta de acest lucru. Asta da, subiect de discutat (zic eu, de aici, din tara lui Ingmar Bergman 🙂

  2. Atitudinea multimii mi-a amintit de experimentul Milgram. Majoritatea oamenilor fac ceea ce li se spuna sa faca. Suntem educati in ura si dispret, intr-o politica a dezumanizarii.

    Nu cred ca oamenii aia care “ii doreau moartea” erau rai. De fapt, nu cred ca ei stiau ce spun, trebuia numai sa exprime o ura cultivata. Cred ca singurul lucru cu adevarat rau este negativismul pe care il atrageau asupra lor insile fara nici un rost. Deci, concluzia ar fi: “saracii de ei”.

    Si cat priveste moderatia, mi-ai amintit de o fraza din Shogun. “Rabdare inseamna sa-ti infrangi pornirea catre cele sapte simtaminte: ura, adoratie, bucurie, neliniste, manie, tristete, teama. Daca nu te lasi cuprins de ele, inseamna ca ai rabdare, ca esti linistit si-atunci vei incepe sa intelegi in curand tot mersul lucrurilor si vei fi in armonie cu Eternitatea”.

    Si doar din cand in cand ne dam seama ce mici suntem. Ne credem frumosi sau urati sau rai sau buni sau puternici sau slabi si uitam ca toate acestea sunt niste biete zvarcoleli inutile.

    Definete-mi raul si binele…

    1. Pe de o parte, nici eu nu cred ca cei care ii doreau moartea stiau ce spun. Stau si ma intreb daca ignoranta si lipsa de respect fata de intreaga creatie (orice suflare e importanta, face parte dintr-un ciclu) ii face sa fie doar inconstienti – nu si rai
      Totusi, ura dezumanizeaza. Pana la urma , sa spui ca doresti moartea cuiva nu e ca si cum ai visa ca faci sex cu vecinu dar de fapt tu n-ai de gand sa pacatuiesti. Nu am ajuns inca la nivelul la care as putea sa explic o astfel de “iesire” fie ea virtuala.

      Daca as incerca sa explic ce inteleg prin bine si rau as aluneca intr-o discutie filosofica inutila . Pentru ca de fapt totul se rezuma la cateva cuvinte : ce tie nu-ti place, altuia nu face. That s what i think 🙂

  3. depinde de situatie… dar, cateodata recunosc ca mi-e absolut imposibil sa ma port frumos cu anumite persoane desi pot sa spun ca autocontrolul e unul din punctele mele forte.
    Dar … eu zic ca sometimes it’s good to be bad. Unii oameni chiar trebuie pusi la locul lor din cand in cand 🙂

  4. Cred ca este foarte usor sa fii rau, sa faci rau oamenilor, pentru ca omul in general este fragil fizic si psihic. Dar cat de greu este sa aduci un zambet pe fata unui om doborat, sa scoti un om din mocirla.

    1. Asa e. Depinde uneori si de starea de moment . Cred ca atunci cand suntem fericiti, devenim automat si mai buni cu semenii

  5. in opinia mea e greu sa fi echilibrat , cand un prieten are nevoie de ajutor normal ca sari in ajutorul lui , se intampla sa se intoarca spatele dupa si cand iar are nevoie , inevitabil sari sa-l ajuti 🙂 nu toata lumea merita bunatate , cat depre rau e foarte usor sa fi rau , uneori cu o vorba ranesti sau cu o privire foarte mult , ce sa mai zic de fapte razbunatoare la care nu prea le vad rostul 🙂 dar chiar daca incercam sa fim buni nu tot timpul suntem intelesi si de cele mai multe ori sinceritatea noastra , gresit inteleasa in anumite contexte face ca in mintea prietenilor sa duca la acea ”rautate din noi ” ce care o vad altii , poate gresesc eu dar eu cam asa am avut parte 🙂

    1. Da, o revelatie interesanta – e ca si cum facem eforturi sa fim buni iar raul izvoraste instinctiv fara sa ne strofocam. Been there, done that

  6. Nu-i greu deloc…daca este sa fii bun,esti bun si gata;si invers.
    Acum subiectul trebuie supra dezvoltat,am evitat sa ma bag in povestea asta,am judecat la rece…deci tot am judecat…asa pentru mine subiectul…pentru ca oamenii,romanii nostri sunt atat de rai….orice om ar fi,si-un betivan de pe strada, are si el suflet,ca unii sunt mai negri…asta e partea a doua,n-au avut poate ocazia sa-si dovedeasca ca se poate si altfel…si eu sunt rea uneori si dau replici acide si apoi imi pare rau,imi promit ca data viitoare ma gandesc de doua ori inainte de a deschide gura…
    Eu cred ca toti avem in noi putina rautate inca de mici,acum depinde de fiecare cum isi dezvolta latura asta…ca asa ramai cu ea…iar oamenii aia care stau la usa spitalului si-i striga omului aluia in fata ca merita sa moara…nu stiu daca e doar rautate :(,pe mine ma intristeaza si-mi pare rau ca nu au si ei o mama sau un tata intelept care sa-i invete ca nu-i bine ce fac,ca fiecare om o sa dea socoteala pentru viata pe care o duce,fiecare e stapan pe destinul sau si nimeni nu are dreptul sa decida in dreptul altuia.Nu zic eu ca omul asta e un sfant, nu ma intereseaza viata lui,stiu ca a furat, o sa plateasca cumva,ca si multi altii,nu-i iau apararea decat in calitate de om.

    1. Exact, asta m-a frapat si pe mine- ca oamenii aia stateau acolo si ii strigau rautati unuia scos pe targa si care urma sa mearga oricum la penitenciar pentru ca fusese condamnat.
      Deci cineva – facuse dreptatea dar ei doreau sa invarta cutitul in rana, atat. Scarbos de-a dreptul 🙁

  7. @Hapi, mi-a placut melanju’ tau: bun-rau, Nasty si glontu’… 🙂
    – – –
    te citez:”El e rău, eu sunt bună că iubesc animalele!” – nu stiu cine-i “el”, dar eu iubesc toate animalele, cu o 2 exceptii: reptilele si “neanderthalienii”… 😀 =))
    ===
    Stii ca nu “le” am cu politica-ro… ref. la tentativa de sinucidere a aluia, statisticile medicale(internationale) sunt unanime, categorice: un barbat care vrea sa se suprime, sa dispara, NU se rateaza… Last, but not least: a dori moartea unui semen, indiferent de actele sau faptele savârsite, mi se pare… pur si simplu inuman.

    1. Melanie , de acord ca a fost doar o zgarietura dar totusi…….cati dintre noi am avea curajul in situatii disperate sa luam pistolul si sa ni-l punem la gat gandindu-ne sa “ne impuscam putin” ? Cata disperare ar trebui sa ai in suflet doar ca sa-ti impusti o falanga de la picior, sigur fiind ca nu patesti nimic?
      Nu stiu, mie mi se pare ingrozitor de trist din punct de vedere al demnitatii umane.,

      L-au condamnat, sa il lase sa mearga la inchisoare in pace si gata.

      1. @Hapi, da, trist, patetic…. mi-ai dat o idee de post à propos de curajul sinucigasilor, mi-am reaminit o emisiune vizionata duminica-trecuta… I’ll keep you posted.

  8. cel mai greu e sa fii bun si sa fii constant in atitudine, pentru ca viata ne izbeste cu curu de pamant si dupa 2-3-8 izbeli numa’ bun n-ai chef sa fii. dar de-aia suntem oameni, de aia ne nastem ca sa evoluam de la primele gangureli la stapanirea primului impuls si a fiarei din noi. nastase n-a putut sa admita ca a decazut asa de mult, cel mai dureros chiar in ochii lui….si da, ridica piatra cei care -s cu musca pe caciula, cei umili (in sensul bun al cuvantului) au deplans starea unui om care prefera sa moara decat sa traiasca in puscarie pentru ispasirea greselilor lui… iar altii trag de viata cu ultimele puteri:cei bolnavi, cei foarte saraci si cei cinstiti cu adevarat. cred ca asta implica maturizarea, nu neaparat ca invatam nus ce chestii din experientele anterioare, ci realizam ca a fi buni e calea prin care acceptam cu demnitate ce-am fost si incercam sa nu mai dam de-aiurea cu vorba si cu fapta….Doamne-ajuta!

    1. Mi se pare trist ca multi merg pe sistemul “dinte pentru dinte” ca in vechiul testament.
      Exact cum spui tu – impulsurile există dar ce se intampla cu noi daca nu invatam sa le controlam? Probabil traim degeaba ….cred ca au si povestile despre reincarnare un strop de adevar. Ne modelam tare, tare incet.

  9. Cred ca cel mai greu lucru e sa fii bun intr-o lumea rea. Degeaba incercam sa ne mintim ca cei din jur sunt draguti si inimosi, e suficient sa iesi pe strada, sa auzi conversatiile oamenilor, sa intri pe facebook si pe bloguri si sa citesti reactii la o situatie de genul celei mentionate de tine in articol. Pur si simplu te ingrozesti. Desigur, exista si gesturi frumoase, exista oameni care iti intind mana dezinteresat, dar oare cat conteaza intr-un ocean de furie, rautate si minciuna?

    1. Sunt de acord Nice. Asa simt si eu mai ales cand citesc anumite bloguri si comentarii….oricat m-as feri, ele tot imi sar in ochi

  10. e bine cand poti sa ramai bun indiferent ce-ti ofera cei din jurul tau, cand alegi sa faci ceea ce trebuie, sa-ti indeplinesti partea ta de treaba din lumea asta si-i lasi pe fiecare sa faca dupa capul sau. e greu, cel mai adesea e istovitor, dar iti ofera satisfactie pe termen lung.
    despre circul mediatic prefer sa nu comentez, mi-e doar sila de toate personajele implicate si incerc sa-i ignor cat se poate.

    1. Mi-a fost greu sa ignor pentru ca era pe toate canalele.
      Al meu deja s-a saturat de-atata Zone Reality si Investigation Discovery, ma intreba de ce nu ma uit la stirile din Romania.
      Pai de-aia ca nu sunt stiri…..

  11. Unii oameni gândesc ce gândește toată turma, o zis unul mai îndrăzneț (dar nici el nu și-a forțat mai mult decât trebuie neuronii, oare e bine să gândesc așa sau nu?!) să moară Năstase în chinuri, hai și ceilalți, și multora le place așa, probabil e mai interesant. Să fii independent în gândire, e ca și cum ai fi oaia albă, sălbatică, pestriță și neîmblânzită :). Toți te evită, de parcă ai fi cu handicap. Să se apuce cineva, exact cum ai despicat tu firul în patru mai sus, cu explicații, să vezi după asta cum lumea se mai luminează cât de cât: „bă, asta chiar are un pic de dreptate (măcar un pic, dacă mai mult nu s-a putut)”. Cât despre bunătate sau răutate, depinde, de la caz la caz, nu pretind a fi cea mai rea sau cea mai bună, dar, ori de câte ori am ocazia, zic tot ce-mi oftică splina, nu am nici o treabă atâta timp cât e ceva la care va conta mai mult sau mai puțin umila mea părere.

    1. Exact ce spui tu incerca sa explice un sociolog- Dancu parca – zicea ca majoritatea celor care au astfel de pareri extremiste sunt oameni simpli care nu gandesc “in prelungiri” ci doar subiectiv, in functie de simpatii

  12. Eu sincer incerc sa evit politica pentru ca oricum sunt prea multe lucruri ascunse ca sa ne putem face o parere si presa oricum nu e obiectiva deci la ce ne putem astepta de la ei? In ceea ce-l priveste pe Nastase si situatia lui, nu ma mira reactia unora dintre romanii. Nu stiu de ce au tendinta de a fi asa… extremisti (mi-a placut ft mult paralela cu Gaza :)) ), dar sunt.
    Cât despre bun si rau… de mine lumea zice ca sunt rea. Pentru ca obisnuiesc sa spun ce gandesc si nu vreau sa fac tot timpul pe maica Tereza. Eu consider ca sunt… moderata. Cu cine vreau pot fi foarte buna, pot ierta mult, pot darui mult, dar numai cui merita (de fapt consider eu ca merita). Cand vreau sa fiu rea in schimb pot fi foarte rea. Mai ales in ceea ce zic. Dar acest lucru nu mi se pare neaparat o trasatura negativa pentru ca sunt multi oameni care profita de tine daca esti bun cu ei.

  13. m-am gandit si eu cand am vazut taraboiul creeat la replica ” cine se crede fara gresala sa arunce primul piatra”. Cred ca toti gresim si sa doresti moartea pacatosului nu-i bine.
    si eu recunosc ca sunt rea, ca n-am rabdare, ca nu-s bunatatea in persoana dar nu am de ce sa doresc moartea cuiva 😀
    uneori e bine sa fi rau si alteori e rau sa fi bun 😛

  14. io zic ca e greu…ca nu poa’ sa fie usor sa inghiti miile de magarii din ziua de azi…si cum faci…ziii…!!!…cum faci sa nu te pui pe facut rau aluia…ca de’…doar nu-oi intoarce obrazul….m-am gandit si iooo muuult la astea cand ma incearca ganduri de razbunari…noroc ca-s pacifista si uit repede !
    ….aaaa…??? da parca ziceai ceva de pisici ?????????:)

  15. E greu sa fii bun. de multe ori..bunatatea prea multa te face sa te gandesti ca ar trebui sa fii rau si poate ar fi mai bine…
    Dar atunci cand nu poti si asa esti construit, preferi sa te ia de prost cineva , cand tu esti ,,naiv” de bun.

  16. Eu nu sunt convins că oamenii care s-au exprimat negativ vis-a-vis de isprava lui AN i-au dorit într-adevăr moartea. Nici măcar cei care au afirmat asta deschis în comentariile ziarelor. Cred mai degrabă (mai sunt şi exceptii, desigur) că e vorba de inşi care ei înşişi n-au înţeles natura sentimentelor lor proprii. Două exemple de interpretare greşită ar putea fi acestea:
    1. Satisfacţia că justiţia în sfârşit s-a dovedit neângăduitoare chiar şi cu reprezentanţii de la vârful puterii.
    2. Frustrarea gloatei sau mai degrabă a unor indivizi submediocri, care neputând să se ridice ei înşişi pe scara socială, ori pe treptele superioare ale oricărei alte ierarhii trăiesc din satisfacţia de ai vedea pe “cei mari” decăzuţi din demnitatea lor. Exemple de genul ăsta cunosc, din păcate, cu nemiluita. Doar unul dintre ele: Când am ajuns în Suedia am făcut parte dintr-un grup de mai mulţi români fugiţi şi ei din ţară. Majoritatea dintre ei erau cu educaţie medie (ca mine) sau generală, dar erau şi vreo doi inşi cu facultatea terminată. Să fi auzit la ce fel de “ocări” au fost supuşi aceşti oameni. Replici precum: “Ce bă, ai vrea să-ţi spun dom’ inginer?! Aia oi fi fost în România, aici nu eşti nimic.” , “Cine te crezi tu? Aici toţi suntem egali!”, “Să nu crezi că eşti cineva, eşti un apatrid prăpădit ca şi noi”… şi tot aşa. Eu îmi pot foarte uşor imagina că tocmai astfel de oameni au jubilat la auzul tristei ştirii despre fostul premier român.

    1. Ca de (aproape) fiecare data comentariile dvstra ma lasa fara grai Mr Daniel. Imi place impartialitatea si neimplicarea cu care faci unele explicatii socio-politice. Congrats 🙂

      1. Mă coplesesti cu aprecieri, Hapi. Nu stiu cât sunt de impartial dar stiu ca nu de putine ori temele de reflectie propuse de tine sunt incitante si îmi suscita gânduri si amintiri pe care le credeam de mult sterse din memorie. Îți mulțumesc pt asta.

  17. Eu am întâlnit oameni de acest fel, cărora se pare că le-am încurcat rău de tot socotelile doar prin simpla mea existenţă. Doar pentru că – fiind “singuri” până atunci, nu aveau un termen de comparaţie. Iar din acel moment, a trebuit să fac faţă la tot felul de belele, una mai cretină ca alta.
    E tare rău atunci când dai peste unul cu mintea odihnită… 🙁

  18. cred ca… noi oamenii suntem rai din fire… din nastere…
    inca din copilaria frageda… plangem ca sa ni se satisfaca dorintele… desi plansul nostru, pe altul, il doare… ne certam cu partenerii de joaca… doar pentru ca sa ni se satisfca vanitatea… iar maturi… am impusca politicienii… chiar daca nu recunsotem asta..
    dar… suntem buni, prin alegere… prin vointa…
    evident… este mai usor sa fiu rau… pentru ca este in natura mea… dar… este mai bine sa fiu bun… deci aleg in mod constinet… sa fiu bun… desi uneori este dificil… pentru ca sunt convins ca… este benefic sa fiu bun… pentru mine si pentru cel de langa mine…

    1. Si eu cred cateodata ca oamenii care-si exprima aceste dorinte “ca X sau y sa moara sau sa fi murit” chiar ar comite o asemenea fapta! In fond exemplele din presa ne-au aratat ca multi din cei care-au comis infractiuni au amenintat la un moment dat ca sunt capabili sa o faca

  19. La asta cu Nastase te inteleg. Nici eu n-am fost niciodata fan PSD, dar chiar mi-a parut rau cand am auzit de el. Nu stiu, nu doresc rau chiar nimanui, si mi-a parut rau de-a lungul vietii chiar si de nenorocirile intamplate oamenilor pe care ii dispretuiesc si care mi-au facut rau.
    Nu zic ca mai am momente cand mi-as dori sa ma razbun sau ca cineva sa simta pe pielea lui ce mi-a facut lui mie, dar dupa ce-mi trec nervii, imi trec si acele ganduri.

  20. să-ți spun drept, mie nu-mi plac prietenii imparțiali. știu că așa ar fi normal să fie un prieten, să-ți spună… uite, aici greșești, aici n-ai avut dreptate, ai greșit față de omul ăsta… ei bine, eu vreau prieteni care să fie buni cu mine, chiar când nu am dreptate, că oricum eu realizez cât de rea sunt în acele momente și apoi o să-mi dau singură șuturi…
    altfel spus, eu militez pentru o bunătate care unora le pare foarte ciudată… o bunătate care nu ține cont de … dreptate! 🙂 adică iubește-mă și nu ține cont că am fost un prostovan când am făcut gestul respectiv, găsește-mi scuzele necesare, pentru ca văzând că totuși tu mă iubești să mă mai pot suporta după ce voi plăti pentru porcăriile mele! 🙂
    sper că n-am fost prea criptică… eu sunt așa cum aș vrea să fie prietenii mei, bună cu ei, chiar dacă nu au dreptate, până se refac, apoi când rezistă, îi susțin să nu se desființeze singuri… 🙂
    așa că votez pentru bunătatea împinsă la extrem – eu și imposibilitatea mea de a accepta limitele!

  21. ahhh, iar nu iti pot da like fiindca nu am profil de wordpress. Si asta e un articol excelent , ar trebui sa il citeasca mai multi.
    Eu sunt mai moderata de felul meu, dar am in schimb cateodata simpatii si antipatii total nemotivate, pur si simplu fiindca asa am simtit primul impuls. Si nu vreau sa mi le ajustez in timp – nici simpatiile (drept pentru care sufar eu) , dar nici antipatiile (drept pentru care sufera altii).
    Cu Nastase am exact aceeasi parere cu a ta : l-am votat in 2004 pe Basescu tocmai fiindca nu-l putea suferi pe Nastase.
    Insa totusi imi dau seama ca traieste niste momente grele, fiindca inainte de orice e un om orgolios, si pentru orgoliosi o astfel de lovitura doare, chiar si in conditiile unui penitentiar confortabil peste medie. Am avut compasiune pentru el din pricina asta, dincolo de justetea sau nu a inculparii.

    1. Si eu am avut compasiune pentru el si am in continuare. Nu sunt in masura sa judec pedepsele nimanui….iar cand omul e deja pedepsit mi se pare penibil sa stai la gard sa mai arunci cu vorbe urate in directia lui. Tare trist 🙁

Leave a Reply to Hapi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *