Duios Duminica trecea…..
M-am gândit că marțea ar fi mai bine să scriu despre ziua de Duminica , dar pentru c-am vazut că atunci cand nu scriu nimic vizitele îmi scad de la 500 la 350 , m-a strivit brusc inspirația si efectul economiei de cuvinte. Subiectul l-am furat dupa ce-am văzut dansul Genovevei
Imi amintesc cu drag de duminicile petrecute în casa părintească, adica blocul ceaușist din betoane (mult mai bine izolat decat muuulte din constructiile din ziua de azi, fie vorba între noi).Duminica mă ducea mama la biserică . La început ma plictisea firul epic si deja stiam pe de rost caciulile de blana ale doamnelor care cantau în cor. Nu-mi puteam aranja ciorapii,nu puteam manca ciocolata iar pomelnicul era prea lung si trebuia sa stau în picioare. Desi îi spuneam mamei că eu mă rog foarte bine si acasă în timp ce fierb sarmalele, ea o tinea una si buna ca duminica mergem la biserica. Pana l-am zarit pe Adi în cor si-am priceput ce sacrilegiu era sa fac. Mi-am adaptat si tempo-ul , ma trezeam mai devreme sa ajung la timp în pod si sa-mi ocup un loc din care căciulile flocaite ale coristelor nu-mi obturau înălțarea spirituală.
Dupa slujbă, de obicei aveam musafiri sau eram invitati la masa. Asa se face că pe cand zicea preotul rugaciunea de final,aparea si tata la biserica
In perioada liceului duminicile însemnau filme, barfe cu prietenele si eventual cate-o vecernie daca timpul permitea
Dupa ce m-am integrat în câmpul muncii prost platite la patroni care-si petreceau weekendurile în Austria, duminica nu mi-a mai plăcut . Era un preludiu nereușit al zilei de luni, ceasul suna la 6 iar eu am devenit navetistă între un job cu multe responsabilitati si-o facultate cu 6 examene pe sesiune.
Ourdays.
Intr-o sunday de dimineata al meu a venit val vartej în bucatarie unde eu țipam la aparatul de cafea care tocmai atunci trebuia curățat de calcar. A plantat pe conopei doua camasi sifonate nevoie mare si mi-a spus că mă roagă sa le reconditionez urgent – în doua ore vine x cu y pentru o întalnire de afaceri. Decofeinizata cum eram, i-am spus ca eu duminica nu mișc un deget și că bunica mi-a povestit ca matusa Susana e garbovă de mică pentru că mămucă-sa cosea duminica. Al meu a zis ca nu întelege ce-i aia garbovă, să îi traduc cu google si sa îi trimit pe mail dar pana atunci sa fac bine sa calc camasile si sa îi spun pe care s-o îmbrace. Imbufnata, m-am dus sus , am citit pilda cu spicele de grâu ,am băgat fierul în priza si lenea în sertar.
Duminica este pentru mine , în ciuda faptului ca nu merg la biserica – o zi cu semnificatii religioase. Citesc , meditez, îmi sun prietenii, facem o plimbare.Daca as avea timp si ar fi aproape de mine -m-as duce cu placere la liturghie la manastirea mea preferata.
Ce înseamna pentru voi duminica. Preferati duminicile de acum sau credeti că cele din trecut aveau alt farmec?
Urasc duminica :(. Pustiu, liniste, toata lumea doarme mult, nu sunt nici masini pe strada. E trista duminica mea 🙁
Sorry to hear that.
Iti doresc ca lucrurile sa se schimbe 🙂
Dumineca e ziua mea preferata! Si inainte si acum! Nu stiu de ce, atunci ma simt cel mai in forta! Urasc in schimb sambata, ma simt prea agitata si tensionata din cauza aglomeratiei din jurul meu!
MIe imi plac sambetele….nu ale altora, ale mele. Mai ales vara cand iesim la un gratar, la iarba verde…….
duminica dimineata e biserica iar dupa masa depinde de anotimp. acum e culcuseala cu cate o carte in brate sau la vreun serial (ieri am exagerat cu medicii si am visat numai morti asta noapte 😀 ). vara e rasfat la soare in gradina sau la gonit dupa poze prin parcuri…
Dar e fun sa exagerezi cu serialele cu medici 🙂 macar o data pe saptamana
da, dar cum tot mor la pacienti pe-acolo, am visat numai decese…mai bine nu :))
de cand am ajuns aici, in sua duminca s-a pierdut pentru mine. Este o zi ca oricare alta…
stiu ca e urat asta…dar…ne adaptam cica.
In schimb…si eu aveam tabieturile mele, tot asa…legate de biserica. Numai ca de cele mai multe ori ma duceam singura 🙂
:*
Poate ca lucrurile se vor schimba dupa ce vei incepe sa lucrezi
da….sa stii ca de miercuri incep 😀 hihihihi. si voi lucra duminica asa ca…
te pup
Mult succes Blonde.
Sa-mi scrii pe mail daca vei intra mai rar pe blog. Banuiesc eu ca n-o sa poti tine ritmul 🙂
At tau,cum ii zici tu, nu e român? Nu stie ca duminica nu se face treaba? 😀
Pe al meu l-am pus in tema de când m-am maritat,ca duminica nu se munceste. Desi mi se intampla,de cand am copii,sa mai dau cu aspiratorul uneori,in caz de necesitate sau urgenta 😀 (vreun pahar spart). Dar altfel, si eu evit sa fac treburi din astea, ca doar mai sunt atatea zile in saptamana.
A, acum vad ca scrii in SUA? asa simt si eu aici,ca nu mai simt duminica cum trebuie,sau sarbatorile,da’ I do my best.
Nu eu scriu din State , ci Blonde
Al meu nu e roman si nici crestin nu e 🙂
Eu am fost invatata de mica, ca duminica trebuie serbata. Dupa Revolutie am aflat ca putem merge la biserica. Asa ca si in ziua de azi pentru mine duminica este zi de relaxare si meditatie, ca si la tine.
Si eu asa am fost crescuta si nu am simtit nevoia sa modificsau sa ignor aceasta zi de odihna
Sigur ca mai fac exceptii dar in inima mea, tot duminica ramane o zi deosebita
Duminica e ziua cu diverse activitati: prânzul sau cina “en famille”, cum o parte locuieste la 15′-drive, gradinarit(depinde de sezon!), invitati acas’ sau la rude/prieteni, plimbari – pe jos sau cu bicicleta, cel putin 2 ore – , telefoane interne si externe, d-alde d-astea… Nici-o duminica nu-i identica! 🙂 Cât despre spalat, cusut sau calcat, doar daca-s URGENTZE, atât.
N-am nostalgia trecutului, prefer clipa prezenta, traiesc cu epoca mea, deci prefer duminicile actuale… 🙂 Si cum ma trezesc de ani în jur de 6h, inclusiv în weekend, ziua mi se pare mai lunga… 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=PiBX-ESFDF0
Multumesc pentru piesa!
Ce frumos …gradinarit zici! Buni are nevoie de straturi la primavara dar nu e un motiv de bucurie pentru dansa :))))
@Hapi, n-am gradina de legume, dar as ajuta-o cu placere pe bunica ta, daca ar locui pe-aproape, deh sunt zodie terestra, solul e “domeniul” meu concret, tangibil… 🙂 Chiar daca-s uneori cu mintea-n stele(verzi!), aterizez destul de rapid d-acolo, de sus… 🙂
– – –
Ah, am tot omis(uitat!) sa te întreb ceva: expresia “al meu” pentu sot sau partener de viata e cumva tipica din zona Clujului? Pen’ca am doua prietene clujence si-ambele o folosesc, desi nu-s de loc posesive… 🙂
Expresia….nu am luat-o de la cineva anume , dar o folosesc de ani de zile. Mi se pare haioasa. Chiar nu m-am gandit la chestia cu posesivitatea :))
Eu sunt zodie de apa. Cand imi amintesc de straturile bunicii ma apuca vertijul :)))
Duminicile din trecut aveau farmecul lor dar si noi aveam alta varsta… :)cele de acum seamana intre ele…citit,uneori la biserica…
Avand in vedere ca este scoala duminica si se lucreaza aici ,mi se intampla si mie sa mi se ceara ceva “urgent”care nu suporta amanare…uneori nu pot refuza…
Ai biserica in apropiere? (cred ca te-am mai intrebat)
duminicile mele seamana cu cele din copilarie pentru ca ma duc de obicei la Biserica, la slujba, apoi acasa- masa de pranz, apoi iesit cu prieteni, stat la tv, vazut filme, butonat calc, in general relaxare 🙂
evit sa fac treaba duminica, duminica e pt relaxare 🙂
Pot sa intreb daca locuiesti la tara, Lilly? Daca-i asa, cred ca e tare frumos sa mergi la Biserica
locuiesc in Cluj, originile imi sunt la tara, iar Biserica de suflet e Catedrala, desi si la cea de acasa acasa ma simt bine 🙂
Unde-s duminicile de altadata?
Plutea in aer sarbatoarea…oamenii erau mai “asezati” , mai linistiti ….
Asa e, plutea in aer sarbatoarea……..
Eu ador duminica. Mersul la slujba nu e obligatoriu la mine, uneori merg, alteori nu, depinde de chef, dar niciodata nu fac nici un fel de munca duminica. Prefer totusi duminicile de la bunici, cand chiar nu am nici un fel de grija. Nu-mi pasa nici de calculatori nici de nimic, iar daca sunt la Timisoara, imi place sa ma uit la Apropo TV :D.
Nu cred ca am vazut vreodata Apropo Tv . E ceva post local?
Apropo Tv este o emisiune care se difuzeaza duminica pe postul Pro Tv.
La mine duminica, inseamna relaxare…stat in pijamale daca sunt acasa, sau daca nu, iesit la plimbarici!:D
Si eu lenevesc duminica si-o tin, in sensul ca nu spal, nu cos sau alte treburi de genul.
Cand eram mica ma ducea bunica la biserica dar nu-mi placea deloc…era singura zi din saptamana in care ma trezea cu noaptea in cap sa-mi faca baie in albia de lemn si sa-mi impleteasca coditele dupa ce imi turna gaz in cap :)). Asta se intampla doar duminica, in cursul saptamanii nu aveam voie sa-mi desfac coditele pentru ca nu avea timp de pierdut in capul meu ;)).
La slujba tot timpul imi era somn si era un chin sa stau in picioare atatea ore…
Restul zilei era linistita, prin curte, prin vecini, prin padure…somn de pranz…ciripit de pasarele sau fuga la scaldat ;)).
Cu toate astea imi e dor de bunica si de duminicile alea…vremuri frumoase si unice ce nu se mai traiesc…
Ce frumos ai descris duminicile tale si zilele petrecute cu bunica!
Nu stiu daca mie mi-a turnat vreodata buni gaz in cap, dar e posibil- la cat de aeriana sunt……sa fi ramas ceva p-acolo
Duminica…sigur, merg la biserica, pe drum mi s-a intamplat sa fac multe poze bune…si apoi odihna, atata cata se poate cu doi copii mici… Duminica e o zi speciala, asa ar trebui sa fie pentru toti..o zi in care te opresti un pic si faci altceva. Dies Domini, nu?
Da, si pentru mine duminica e ziua Domnului. Adica ziua pe care as dori sa o dedic oarecum spiritualitatii…………nu neaparat momentul in care Dzeu a poruncit sa nu lucram si sa stam cu burta la soare 🙂
🙂 Mi-ai amintit de duminica din copilarie. Si noi obisnuiam sa mergem la biserica in familie si nu-mi prea placea ca ma imbracau ai mei ca scoasa din cutie – hainele de duminica – si nu le puteam sifona sau pata cu degustarile de dupa slujba :))
Mi s-a-ntamplat sa calc camasi si de Pasti – ca cele din dulap nu erau valabile – dar parca mai tine cineva cont ‘ourdays’ de ritualul sau calendarul religios!? :)…
Sunt multi care tin cont de duminica si nu lucreaza . Mai ales la tara, unde traditia s-a pastrat mai bine
Ah si sunt multi care nu lucreaza nici in alte zile ale saptamanii, din pacate.Mai o greva, o cafea, o plimbarica, o barfa.
dies solis…
tataie, care era însoțitorul preotului în sat, îmi interzicea să fac orice treabă duminica. nu puteam nici să spăl o farfurie, lucru care mă enerva foarte rău, pentru că în restul timpului dacă vedea o furculiță căzută pe jos, murdară sau o linguriță mă admonesta. cum nu am crezut în Dumnezeu, cum am crescut într-o familie de atei sau de ateu și creștină mistică, lucru care tot ateism înseamnă :-), duminica nu înseamna altceva decât o mare plictiseală, în care citeam, ca să nu mor de acea plictiseală.
acum duminica este o zi superbă: ori colind pe la prieteni, ori mă întorc din călătoriile de la prieteni; cert este că seara trebuie neapărat să semnăm condica la ora 17, la repetiția copilului, care face parte din orchestra lui specială.
Ma bucur ca duminicile tale si-au recapatat farmecul.
Orchestra, duminica seara? Must be fun
Dar eu………Cred ca mi-as redirectiona copchilasul catre sah 😀
Duminica a fost şi a rămas şi astăzi ziua de întâlnire cu prietenii de la timbre. Bine…, asta se întâmplă când nu apar alte chestii “casnice”, o vizită (primită sau făcută), ori dacă nu apare vreo lipsă de… chef.
Si ce faceti? Povestiti despre noile achizitii? 😀
Şi asta. Dar scopul principal este să ne revedem, să stăm împreună la câte un pahar de ceva şi, mai ales, să ne împărtăşim descoperirile (cam toţi avem câte un domeniu de studiu).
nu place. dupa ea urmeaza luni. sa mai zic?
Esti lenesa. Dar nu ma poti intrece……….sometimes
Indiferent de timp,trecut sau prezent,luni sau Duminica ,ca vrem sau nu,bine sau rau,am trecut prin toate .Avem amintiri si sa multumim lui Dumnezeu ca in acest moment putem povesti despre ele.Toate ,la timpul lor au importanta.
Tocmai ca pentru unii….duminica este diferita. Sau era 🙂
iubesc duminica…fac numai ce vreau 🙂
M-a apucat melancolia citind articolul tau. Cred ca am pierdut duminica si semnificatia ei. Imi lipseste sentimentul acela de liniste si sarbatoare …
Si eu am pierdut-o. Incerc din cand in cand s-o regasesc
Duminicile insemnau pentru mine ziua de meditatii. Nu ma distram cine stie ce. Acum duminica mergem in vizita la mama, mai iesim la un film sau restaurant. In afara de duminica trecuta, cand am stat si-am invatat. 🙂
Maaaama, iarasi ai examene? :))) Sau iti pregatesti discursul din fata altarului?
Da, da, iarasi o sa am. Si o sa tot am. 🙂 Dar nu vreau sa dezvalui acum despre ce e vorba.
Eh, de nunta nu m-am mai preocupat. Oricum e in 2013, asa ca am timp suficient (+ajutor din partea mamelor).
Orice ar fi, iti doresc succes!
Mi-am amintit ca spuneai ca anul asta ai vrea sate relaxezi mai mult 🙂
Eh, cu siguranta nu ma voi relaxa deloc. :)) Dar e de bine, mi-am dorit asta. Am avut destule luni libere in care chiar am simtit ca ma plictisesc si ca nu mai stiu ce sa fac cu viata mea. Acum stiu, am un plan. 🙂
Reblogged this on ATA MOTEK.
Nu are o semnificatie deosebita, este o zi de weekend destinata relaxarii totale. 😆
Incerc sa profit din plin de timpul liber pentru ca stiu prea bine ce ma asteapta lunea(zi de cosmar). 😛
Intotdeauna lunea e la fel?
Importanta e sanatatea Nice. Pastreaza ritmul care ti se potriveste, chiar si la munca
Duminica este pe departe ziua mea preferata. In liceu inseamna ori mahmureala dupa doua nopti de petreceri salbatice, ori plictiseala unei teme lungi la mate. In orice caz, ma simteam sufocata. Era uneori mai rea ca lunea. Sau cum ai spus-o si tu, un preludiu nereusit.
Acum, cand abia deosebesc martea de sambata, duminica nu mai suna atat de rau. Doar daca se intampla ca lunea sa am examen sau partial (si asta se resimte abia in doua perioade pe an – in sesiune!)
Dintr-o abstinenta totala, imi amintesc si eu mahmureala din liceu. 🙂
Hapi ..cum sa nu-mi amintesc acele vremuri? Eram si eu in corul biserici 😉 iti multumesc m-ai amintit si am retrait acele momente unice..mirosul sarmalelor duminica dim , pantofi de sarbatoare…acum totul e atat de diferit ma intreb : oare copii mei cum o sa-si aminteasca zilele de duminica?
Crina, eu eram pe langa cor, nu aveam voce :)))
O sa-si aminteasca desigur duminicile frumoase petrecute cu tine pe diverse meleaguri. Banuiesc ca mai putin in Romania. Sau poate ii mai lasi la bunici? 🙂
Din pacate nu-i las la bunici prea departe..sunt inca prea mititei:) ..vara alergam la mare, lacuri,piscine ..calatorim iarna la munte ..pranzuri pe la rude prieteni..cred ca ar fii frumoasa duminica genul …sarmale,biserica …dar nu ma plang 🙂
Cred că cel mai frumos e să-ţi porţi duminica în suflet. Duminica ta, în variante diferite, la vârste diferite…
Fain post 😀
Da, cateodata chiar merita sa traiesc din amintiri 🙂