Draga Dumnezeu

ce e val ca valul trece

In primul rand iti multumesc ca mi-ai dat voie sa te percep asa cum nu esti : stând pe un tron si dand mai departe notificari cu mici sau mari păcate , scrise in cartile altora . Iti multumesc ca mi-ai dat un caracter  bun si oameni care l-au cioplit si înca mai lucreaza la el.

 

Nu-ti scriu pentru ca îmi citesti blogul, vizitele tale nu s-au contorizat niciodata spre stupefactia altora- care-au luat cuvintele mele drept glume la adresa Ta sau a faptului ca nu existi asa cum isi imagineaza ei. Iti scriu ca sa stie si altii ca n-am incetat niciodata sa cred , chiar si atunci cand m-am îndoit.Cred si marturisesc ca esti aceeasi formă de Energie pentru toti oamenii si toate religiile lumii si ca nu poti fi cuprins in cuvinte.

 

 Stii cate lupte am dus in inima mea cand nu mi-ai ascultat rugaciunile , pentru ca erai acolo dar nu te mai simteam, nu te mai voiam, nu te mai ascultam. Stii si dezamagirea pe care-am avut-o cand n-au inteles altii de ce nu merg la biserica, de ce ma cheama doar una, cea pe langa care am crescut.Eu nu te gaseam la biserica ci peste tot.

 

Si stii cu cata ardoare mi-am dorit la un moment dat sa existe cu adevarat un rai si-un iad la fel de material ca lumea asta. Tot tu mi-ai permis sa simt ca nu exista , uitandu-ma in jur.

 

O, da….platim aici de obicei. Nu dupa ce ne-am facut circuitul.

Unii trec prin suferinte de neimaginat . Nu te mai simt, nu te mai aud si poate nu ti-au rostit vreodata vreun nume. Si totusi, cu de la cine Putere – mai traiesc?

 

Nu primim chitanta , nu ne facturezi. Ne lasi s-alegem:bine sau rau? Evoluam sau stagnam? Pricepem ca suntem in tranzit sau nici nu ne dam seama ca volanul e in mana noastra ? Ca ne luptam cu noi si intre noi, nu cu Tine?

Pe unii nu-I interesezi sub nicio forma, simt energia pe care-o au, simt respiratia unui sarut, aud valurile , se indragostesc si se dezindragostesc (iarta-ma Doamne daca tocmai am inventat un cuvant) . Dar nu isi pot imagina ca-n toate acelea esti Tu.

 

Nu stiu ce-a vazut si ce-a simtit apostolul Pavel cand a scris despre dragoste. Dar banuiesc ca l-ai tinut de mana, i-ai luat sufletul in brate:

 

„ Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; 
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. 
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. 
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu

(intaia epistola catre Corinteni a sf apostol Pavel)

Cum ar fi daca am reusi sa iubim  asa, mereu, pe Pamant?Cum ar mai putea sufletul nostru sa-si desprinda aripile din lumea materiala daca totul ar fi perfect? N-ar fi viata cea mai crunta pedeapsa stiind ca suntem mereu fericiti alaturi de cei dragi si totusi, ne asteapta moartea intr-o zi?

Ti-am mai scris ca sa-ti spun ca iti multumesc ca nu mi-ai dat  mai demult si mai devreme ce-ti ceream fierbinte in rugaciuni.Mi-au trebuit ani buni ca sa-mi dau seama ce mi-ar fi adus ….dorintele mele.

Iti multumesc pentru prietenii putini si buni. Pentru familie. Pentru ca ma sprijini cand simt ca nu mai pot sa merg. Si pentru ca pot sa fac lucruri bune desi am facut lucruri rele.

Iar cand o sa mai musc pe cineva cu multa rautate ca sa-mi apar oamenii dragi, credinta si speranta (si Egoul care-ar fi interesant penru Freud) o sa ma ierti si-o sa intelegi ca tot tu ai decis sa existe factorul ereditar. Daca doresti, mai poti opera cateva  schimbari in ADN. Iar in ideea in care n-o s-o faci, ajuta-ma sa le stapanesc . In speranta ca ai umor, trebuie sa-ti marturisesc ca cea mai grea lupta nu e cu vreun diavol. Ci cu temperamentul pe care ni l-ai atasat. Cateodata ma strange!

Dar promit ca ma decurc !

Multumesc pentru colindele de ieri, pentru ca nu m-am nascut in Vietnam si pentru ca ma tii aici sa fac ceea ce trebuie.