Dirigintă de șantier cu ochi format
„Stii ca nu ti-as cere-o daca as avea alta solutie. Fată, ai ochiul format si e vorba de 3 zile. Te urci în masina, pleci si vii cand ai tu chef, ti-aduc si tequilla cu sombrero daca vrei. Nu mă lăsa daca tot esti aici.“
Imi mai rod o unghie, din cele doua care arată decent.
Intr-adevar aveam ochiul format.
Ochii. Nu stiu ce minunatie am facut ultima data la Sephora cand m-am ales cu strivectinul cela, minunat de altfel, scump cat un drum la Baile Felix si fara prospect ca doar era mostră. Pe cand îmi explicau fetele că n-ar trebui sa-l bag exact în retină, eu eram afara din magazin, strangeam cativa lei cazuti din portmoneu si din neglijență. Mi-a ajuns crema aia vreo 3 saptamani si-am folosit-o zi de zi. Simteam eu ca rămâne asa, ca o faina de malai pe sub binoclu dar îmi disparusera cearcanele cu totul. Parca si ochii mi s-au decolorat, m-albise ca pe-un servetel. Ca de fapt se lasă nu stiu cat si apoi se spală, vezi de treaba, n-am cearcăne, n-am riduri, where s the problem.
Văzându-mă amica mea, “cu ochiu format si stiind că stiu „ m-a băgat la înaintare. Sa supraveghez numai fundatia, până la primul strat de beton. Desi i-am explicat ca nu eu în mod direct mă ocup cu asta.
„Pai nu tu, da ai văzut“
„Am văzut si colectia de chiloti a lui Bechham, la H&M dar asta nu înseamna că daca-mi bag mana în pantalonii cuiva, fac diferenta între H&M si Calvin Klein“
„Ivane, vezi ca-ti trimit directoarea de șantier, e bună, aia faci ce zice, pe mine nu mă mai suna 3 zile că ma duc sa nasc”
Ivan era fericit. Amica mea era ca uraganul Catrina de când cu surplusul hormonal si singurele cuvinte captate de inginer fură „directoare, e bună”.
„Tu, ăsta crede ca am participat la constructia Taj Mahalului, nu era destul sa-i spui că delegi?”
„ Da trebuie sa asculte.”
„ Pai mi-ai zis mie s-o fac că stii ca n-or asculta? Fată, instructie fac cu ei. Trimite-mi pe mail ofertele la materiale sa vedem pe unde ne băgăm, în cateva ore sunt la fața locului si dupa ce îti scot aceia placenta sună-mă repede să-mi spui care-i perioada de recuperare. Tu acuma ti-ai găsit… nu stii ca în Romania / Paștele, Crăciunul si înca vreo 6 sarbatori încep cu două saptamani înainte de ajunu propriu-zis? „
„ De-aia esti tu cu ochiu format. Că ai folosit anapoda gelul ăla de ochi da a dat rezultate si că-s sigura c-o sa le înoate ficatu în apă plată cât esti în preajma. Ma duc sa ma piș, vorbim.”
A… îl mai ai angajat pe constructoru care nu-mi place mie?
„Da.”
„ La structură…, pentru rezistență, să nu ti-o iei de la client, îti dau un pont. Il zidim pe primul nivel”
„Mnaaaa. Are epilepsie cică. Mi-o dărâmă cand bea schnaps si dacă fac ramfortare cu fier de 18. Nu zidim pe nimeni de data asta. Ideea era bună da inaplicabilă, soțu e plecat…Lasă impresie bună vecinilor, e important!.”
„Asta e floare la ureche. Sunt o delicată.”
„Acu chiar tre să mă piș.”
„Nu-s delicată?“
Ma prezint prima dată, tiptil pe șantier. Cand nu era „mâna de lucru” sa văd cum stăm.
Tiptil în sensul că intru cu masina până langa teren, de unde supăru meu sa stiu că-i matzu vecinei dupa stâlpu de curent si-mi sare sub roți? Da, l-am evitat, nu vreau „oaaaaw” în sală. Un buchet de copilași, mă pândeau de dupa fereastră. Mi-am tras cizmele de gumă, cu tot cu pisică, acu nu mai scăpam de-asta tărcată, nici nu eram sigură daca-i a lu vecinu de peste drum sau va fi a proprietarului, oricum, fu dragoste la primul aproape accident mortal.
Verific parii, ochiometric – distantele, dau o geană pe proiect, cateva telefoane si a doua zi vin din nou. De data asta masinile si muncitorii la treabă.
Vreau să-mi las masina mai în spate dar e suficient cât să sperii împărătia gâștelor care apartinea „vecinului de lângă”. Suficient cât sa rănesc de moarte una, pe un drum principal. Mă șochez si eu, prima crimă brutală după ce-am vizionat The Following??? Ce e cu mine? Se șocheaza si copiii-buchet împăiați în fereastra casei de peste drum. Cred ca stăteau acolo de ieri si m-asteptau. Ma uit in jur sa vad daca mai sunt boi, vaci, termite care sa ma soarbă cu totul sau macar sa-mi gaureasca niste cauciucuri. In mijlocul/periferiei bune a orasului. Din Rumenia.
Strigă vecinu de alături, evaluăm gâscanu și-apoi îl anunt c-o sa crape de-atata igrasie la tipul de fundatie și băltoiul pe care îl văd eu acolo. Dup-aia îi spun să-și țină gaștele în curte că mai vin.
În sfârșit, cu Ivan n-am probleme. Era obișnuit sa urle amica mea la el și să-și îndrepte o unghie roșie și ascutita spre ochii lui, când găsea fire de nisip, bulgari de pământ în camioanele cu refuz. Pe când m-am întors cu spatele să-mi aprind o țigară, el a aprins trestia din spatele viitoarei case. Nu știam ce mă arde la fund, când m-am rotit elegant și-am văzut vâlvătaia și-am simțit vântul care bătea spre mașina vecinului DE DINCOLO, temperamental nu-mi puteam permite un colaps. Pentru că trebuia sa fugim ca-n filmele cu Steven Segal dacă exploda bunaciunea de mașina adusă din Italia.
Așa c-am zis repede Ingerașu să se schimbe direcția vantului, a funcționat, da o culoare de rahat întins tot a căpătat partea din spate a mașinii. Poate că și pantalonii inginerului, că doar nu cu mine semnase contractul și nu cred ca era obișnuit să-i spună cineva CASCO.
După 3 zile m-a sunat ea.
„Am un băiaaaaat.”
„ Super. Mai ai 3 vecini care or să încerce să te ucidă până ajungi la primul nivel. Oareșce orătanie de plătit, de-aia ce se înfoaie, cică e scumpă și greu de găsit. Ai un mâț dacă nu ….Stai puțin, nu sunt sigură dacă ai mâtzul sau e sub al doilea strat de pietriș. Și să-ți mai zic ceva. Zideste-l pe Ivan că era să mor fumând o țigară și nu din cauza a ce scrie pe pachet.
A… fundația e beton. Pe bune. Să-ți trăiască baiatu și ne-auzim după botez, mă mai gândesc dacă-ti răspund la telefon pana atunci.”
„ Ai băgat în fundație matzu lu nepoata-mea??? „
„Meritai să te las sa crezi asta. Ți l-am scos de 7 ori că sărea acolo după pietricele.”
„Si…vecinii?”
„Stai tu calmă că dacă mai așteptați câteva luni și e campanie electorala, te-ai scos. După 3 kile de faina și un litru de tuica din partea baronului local nici n-o sa știe c-ai aviz de construcție. Am văzut ce vecini ai.”
🙂 nu vrei sa stii ce au patimit ai mei colegi construind o casa in Tunisia 🙂
Vreau… dar imi si imaginez. Vai de capul meu,depinde ce echipa de oameni care nu pricep nimic prinzi. Acolo nu cu alcoolul e problema, banuiesc.
Aventura ta îmi aduce aminte de păţaniile unui bun prieten, care şi-a luat lumea-n cap şi a vrut să plece de la bloc şi să-şi facă propria lui căsuţă personală “pe pământ”. A reuşit, dar dacă şi-ar fi pus pe hârtie toate păţaniile pe care le-a avut cu “băieţii” şi cu vecinii, ar fi ieşit un thriller de nota 20! Cred că-l alergau şi ăia de la holywood să-i cumpere scenariul.
E greu si cu constructorii tai, cand esti in domeniu darmite cu unii “contractati”, noi.
Nu dai o fuga si pe aici, cred ca s-ar bucura constructorul meu de inca o diriginta, ca deja are doua :))
Nu ca deleg si eu 🙂
De-aia vad eu atatea case lasate la rosu si neterminate, probabil s-au saturat proprietarii de peripetii si prefera sa le vanda in stadiul asta…
Nu. Unii nu au bani sa le termine.
Majoritatea sunt plecati prin strainatate si asteapta sa mai adune ceva.
Au cam inceput sa se teama de banci iar – sa iei un credit pe care il platesti o viata ca sa-ti faci o casa iti trebuie si un salariu bun pe hartie, vechime (ca sa ti-l acorde) si mai e faza naspa ca platesti vreo 30 de ani banca si iti si intretii casa, casoiul, nu e usor oricum ai “lua-o”.
Sa stii ca putini vor sa vanda…si numai daca ceva absolut neasteptat sau au intrat in colaps financiar total recurg la gestul asta dupa ce le-au ridicat la rosu.
Ce vrei acum daca esti un prieten de nadejde? Conformeaza-te :))
Si lasa pisicile in pace. Eu tocmai am aruncat un matz mort din curte.
Cum ziceam mai jos… protectia speciilor a fost grija mea.
Hapi draga, data viitoare ia in vizor vecinii. Lasa patrupedele. 😀
Iti sta bine cu cizme de cauciuc.
Pai am protejat pisica.
N-as sta diriginta de santier nici platita. Mai ales cu muncitori din RO, sunt prea rari aia muncitori.
Tu ce zici, am fost platita sau nu? 😉
Cand ai muncitorii tai cu care lucrezi de multa vreme e altceva.
:)))) =))) poate dupa experienta asta te reprofilezi ca potential ai Hapi :)))
nu-i lucru usor sa faci o casa, eu am facut 2 :)…acum stiu undeam gresit si ce as remedia!
stii, eu traiam cu impresia ca tu esti o diafana, desi am ceva amintiri cu tine suparata. uitasem cat esti de reconfortanta! patanii bune iti doresc! 😀
Deci cand vii la mine in vizita, sa vii per pedes. Ca vreau sa-mi ramana motanul, gainile, ratele si iepurii in stare intacta 😀
Efectiv nu pot sa cred ca nu poti diferentia intre o pereche de underwear H&M si Calvin Klein doar pe pipaite, chiar si fara sa fie nevoie sa te atingi de elastic pt a-i examina tactil si pe partea dinauntru.
Ohh, grea misiune asta! Dar a meritat, cizmele de cauciuc sunt in trend! 😀
Strasnica fata esti tu, Hapi!
Te pup!
Ilda
Lavender Thoughts
P.S. Nici nu-ti spun ca mi-a fost dor de tine, sic!!! 😛
E musai sa treci sa ma ajuti si pe mine cu un santier care nu se mai termina:)
Dar eu, cand ma gandesc la el, imi piere tot umoru, cred ca trebuie sa treaca ani buni pana cand voi putea sa ma hlizesc amintindu-mi cate am patimit.