Desteptii lumii
Era o vreme în care mă mai întrebam ce înseamnă sa fii smart ass într-o lume în care reusesc toti proștii. Infumurata de mine, nu m-am gandit nicio clipa că până si prostia este relativă- ca toate teoriile de piatră rasturnate de proba timpului.
Si-am ajuns într-un punct în care am o usoara alergie față de cei care pozeaza obositor în cioplitori si formatori ai întelepciunii neamului. I-as trage de urechi si le-as spune sa se uite la parintii lor, la frati, la nepoti, la bunici, la rude si sa nu mai fie atat de snobi si de ciufuți cu alții.
La un moment dat lucra în firmă un mecanic care ma înnebunea pur si simplu cu niste cereri stupide si anunturi care-mi faceau capul sa explodeze. Mă suna sa-mi spuna ca o sa se strice nu s ce filtru , că scapă aer un utilaj, că n-are minute si ca nu m-a putut sunat de nu stiu unde. Mă suna sa-mi spuna ca nu stie ce bus merge pana în punctul X unde e masina, ca îi trebuie o adeverinta urgent. Ma suna sa-mi ceara bani în avans, sa ma întrebe ce o sa lucram peste un an. Pe mine ma întreba asta- în conditiile în care eu habar n-aveam daca îmi vine ciclu regulat în luna respectiva. Pe scurt omul meu era o belea. DAR muncea cate ore ziceam si nu mi-a lipsit niciodata .Asta era calitatea care-l făcea pe el destept.
Sunt medici care nu pun toti i-ii pe unde trebuie si habar n-au de sintaxă. Si de ce-ar avea? Pai daca eu vin sa-mi scoti apendicu, Just Do It . Cat de stupidă aș putea sa fiu încat sa-ti vânez greselile gramaticale din biletul de iesire?
Desteptăciunea este un basm. Ea nu există decat în teorie, de-aia nu-mi plac mie desteptii pământului. Fii om, comportă-te normal, ce-i de remarcat o să remarc si daca nu-mi reciți constant.
Nu așteptați de la oameni mai mult decat vă pot oferi.Nu-i subestimati. Nu râdeti de ei ca nu stiu aia si aia – iar voi le stiti. Nu asteptati sa citeasca aceleasi carti si să vă laude cand rostiti nume de autori care pentru voi sunt celebri. Spun asta din perspectiva unei fiinte care a cunoscut si persoane si personalitati.
Cand esti în concediu si femeia îti lasă camera din hotel curata si mirosind a lavanda, cand ti-e stricata masina si mesterul îti inlocuieste piesele repede, ieftin si la timp, cand îti arzi parul cu peroxid si stilista ti-l repara frumos, cand chelnerul îti recomanda un desert delicios- cine-i desteptul. Tu sau cei care ti-au facut ziua frumoasa?
Cui dracu-i pasă ce cărti ai pe noptiera si cu cine-ai filosofat azi noapte la telefon? Desteptaciunea e relativă
Caracterul nu e relativ.
Nu stiu ce m-a apucat să scriu asta.Mi-oi fi amintit de cineva.
Câteodată mai am şi eu porniri din astea, aş scrie despre câte o chestie pentru că îmi stă vreunul pe bătătura de pe degetul mijlociu de la piciorul stâng… 😀
Cât timp blogul îţi aparţine, scrie ce ţi se pare nimerit, nu trebuie să te justifici în faţa nimănui.
Mai ales că mie unuia nu mi se pare deloc deplasată ideea, este chiar bună. Nu toţi pot fi enciclopedii ambulante. Cel puţin din asta nu câştigi nimic dacă nu stăpâneşti şi o meserie. “Ştiutul” de dragul etalatului nu se cheamă deşteptăciune, eu o consider doar o fudulie gratuită.
Asa cred si eu . Imi plac oamenii relaxati care pot jogla cu informatia , oamenii care raspund cand ii intrebi , oamenii simpli, directi. Aia cu nasul pe sus nu-mi plac
Just!
E la marele fix ce ai scris! :))
Uite ca sunt si eu desteapta si-ti dau dreptate. De fapt stii ca se vorbeste de cele 7 tipuri de inteligenta http://www.succesulpersonal.ro/sp/index.php?p=comunicare&art=9
Da, am citit despre ele…
De acord cu tine! Chiar ieri am avut o discuție asemănătoare cu o colegă..
“Cui dracu-i pasă ce cărti ai pe noptiera si cu cine-ai filosofat azi noapte la telefon? Desteptaciunea e relativă
Caracterul nu e relativ.”
Mie-mi pasa pentru ca nu te nasti cu caracter . Caracterul ti-l formezi de-a lungul vietii…
Clar ti-ai amintit de cineva!!!Eu cred ca desteptaciunea nu face cat inteligenta…nu-ti scrie in frunte ca ai terminat nu stiu ce facultate,care nu neaparat te face mai destept si te pregatesti de un examen inportant pentru care inveti de 3 ani…tu daca nu stii cum sa te comporti cu oameni,i daca mereu esti defensiv si mereu ai o remarca inteligenta scoasa din dictionar…apoi pentru mine n-ai nici o valoare…:D…na c-am zis-o…si sunt mai mult decat de acord cu tine!
Aa…si caracterul,cu el te nasti,cu el ramai…poate poate se mai poate ciopli pe ici colo,insa eu nu prea cred!
E şi asta o artă care se dobândeşte odată cu înţelepciunea vârstei; să apreciezi un om, nu după ce nu ştie (să facă), ci după ceea ce ştie. Exemplele “calde” oferite de tine sunt o excelentă ilustrare a unei formulări abstracte şi reci. (Ele mi-au reconfirmat una din apoftegmele mele iar eu m-am destins citindu-le.) Poate pentru că tu mai adaugi şi dimensiunea caracterului.
Apofte….what? :)) As da un search in dex dar mi-e teama ca n-o sa utilizez degraba acest cuvant 😉
Cugetare cu pretenţie de aforism. Cum eu nu mă pui cu maeştrii genului, dar cum, pe de altă parte, formularea mea mi s-a părut că are o anumită tentă generalizatoare, am socotit că termenul se potrivea bine, şi l-am folosit fără dorinţa de a face pe snobul.
Ce bine ca nu-s foarte inteligenta! tocmai m-am uitat pe noptiera si n-am decat niste sudoku…:))Stai sa ma uit si de caracter…
Hapi, eu lucrez cu copii cu handicap usor, mediu si sever si privit din perspectiva asta, chestia cu desteptaciunea, valoarea Q.I, etc e tare, tare relativa.
In alta ordine de idei, mie imi plac oamenii cu bun simt ( si cu simtul umorului, dar nu stiu daca asta e relevant la discutia asta ). Intre inteligenta si intelepciune, optez ptr ultima, cu mentiunea ca oamenii f inteligenti sunt o provocare ptr mine in incercarea de a le deslusi universul si felul de a privi lumea.
Ce nu-mi place e ostentativul. Pe de alta parte, uneori, inteleg tendinta umana de a vorbi despre propria persoana in termeni elogiosi 🙂 Adica putin probabil ca cineva sa spuna despre sine: ” mai, am fost prost ca noaptea la faza x ” si daca o face nu sunt convinsa ca vine dintr-o convingere interioara, cat dintr-o autoironie fina – ceea ce e ptr mine un semn de inteligenta 🙂
Despre caracter, e drept ca unii isi schimba parul, iar naravul ba. Dar am cunoscut si oamenii ce au stiut sa-si struneasca frumos unele slabiciuni si sa le transforme in avantaje personale.
Carti pe noptiera ? Pai n-am noptiera, asa ca 🙂 🙂
Eu am noptiera dar daca intind mana spre ea si cade ceva , se face cutremur in casa 🙂
Iti multumesc pentru comentariul elaborat. Si mie imi place sa descopar viziunea din spatele mintilor intelepte
Astia infumurati sunt oameni care nu stiu ce stiu altii, d-aia au impresia ca sunt mai buni.
Cunosc si eu 2-3 persoane asa! In timp am renuntat sa mai vb cu ele! Orice ziceam ele imi dadeau peste nas cu nume si citate si idei luate din carti! Fara pic de personalitate 🙁
desteptaciunea e relativa , bunul-simt e batut in cuie. poti sa ai nus ce diplome, nus ce mastere si conferinte la activ, daca ceea ce trebuie sa faci in momentul tz nu-ti iese ca la carte, nu dau doi bani pe stiintza ta. stiu o colega care s-a dus la un mega-dentist, a primit-o la urgenta c-avea fata recomandare si cunostinte plus c-o dutea o masea de nu putea dormi. i-a facut ala teoria chibritului, i-a povestit moartea caprioarei, i-a pus ala nus ce super anestezic plus plata corespunzatoare , si-n final i-a scos maseaua de-alaturi. biata fata si-a dat seama acasa:(( la ce i-ajuta renumele, studiile si toata aparatura daca omul nu stie ce face?!:D io zic ca omu destept e omu’ modest care admite ca nu stie mai nimic, ca trebuie sa-nvete mereu si mereu si care face treaba cat de bine se poate in conditiile date. mi-a mers la suflet cum gandesti.
Roberts, te cred pe cuvant la faza cu maseaua :))))) Se poate si mai rau
:-). Nu stiu de ce mi se pare ca e ceva ascuns in postarea asta. Dar ii-i nu țin de desteptaciune, ci de “simtul” limbii. Dar cui ii mai pasa de limba româna? (Am un coleg care se supara foc pe mine ca nu-mi pun diacritice; doamne si cat mă bucur ca-l enervez si nici nu le pun)
Ti se pare-cum bine ai zis
Cand am ceva de spus, spun. E adevarat ca pun un pachet elegat dar cuvintele le las libere, sa zboare.
Este o cugetare prea generala chestiunea “cui ii mai pasa de limba romana”. In comparatie cu ce? Cu cea engleza de care evident ca ne pasa multora ? 🙂
Sau in comparatie cu viata in general, cu faptul ca poti sa ajungi deputat fara sa stii sa scrii…….sau in comparatie cu faptul ca toti o mierlim intr-o zi si uite, azi, cat traim, ar trebui sa ne cam pese de limba romana ca doar ne-am nascut romani . Unii:D
Am alunecat, stiu 🙂
Se intampla sa am discutii mai placute si mai interesante cu oameni catalogati “simpli”, pur si simplu pentru ca nu au o facultate. Dar au inteligenta si mult bun-simt. Ceea ce apreciez mult mai mult decat niste fitze prostesti.
Mai am un vecin cu care daca te apuci sa vorbesti…aproape ca te simti strivit. E doar electrician…si ratat si ca electrician deocamdata fiindca lucreaza intr-un post de paza. Insa ce cunostinte de literatura si mai ales istorie, ce umor fin si ce placere de a vorbi are omul acesta, placere pe care instantaneu ti-o transmite…nu-ti poti imagina… De multe ori ma gandesc ca merita o soarta mai buna. Dar el e fericit asa. Si nu se lauda cu ceea ce stie…asta apreciez enorm la el…si la altii ca el. Am si contraexemple…dar mi-e cam sila 😉 :))
Excelente exemplele Elly, citind am avut un deja-vu….
Da, calitatea de OM nu are a face cu anii de şcoală sau cu diplomele, cu titlurile.
Şi nici deşteptăciunea. Exemplele tale sunt foarte grăitoare, iar Freestar9 are dreptate – sunt mai multe tipuri de inteligenţă.
Una dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am cunoscut în viaţa mea a fost bunica mea (din partea mamei), o ţărancă din Bărăgan, cu patru clase, de la care am primit cele mai preţioase valori: respectul pentru familie şi munca făcută bine (oricare ar fi ea), nu de mântuială.
Foarte frumoasă postarea din seara asta, Hapi!
P.S. Acum, că am şi io acolo 1-2 cărţi pe noptieră n-o fi un capăt de ţară …
Si eu am carti pe noptiera, le iubesc….Dar nu ii desconsider pe cei care nu citesc- de exemplu.
Te inteleg perfect cu exemplul de intelepciune. Si bunica mea e un model pentru mine!
In adolescenta si putin mai tarziu in (sa zicem :)) prima tinerete citeam foarte mult (de multe ori fara a alege). Mi se parea atunci ca stiu totul, ca sunt adica la un foarte inalt nivel intelectual. Cu timpul am invatat ca nu stiu aproape nimic, ca tot tipul am lucruri noi de aflat si ca oricat m-as stradui n-o sa stiu niciodata TOTUL. Am mai aflat ca inveti muuult mai multe daca asculti oamenii, daca incerci sa-i intelegi fara sa-i judeci. Ca oamenii cu adevarat valorosi (indiferent de gradul lor de cultura) sunt de obicei discreti, plini de bun simt si privesc cu un zambet amabil (eventual putin ironic) pe cei care-si dau aere.
Nu dau doi bani pe cei care-si etaleaza diplomele sau titlurile, cum nu dau doi bani pe cei care fac parada cu banii lor. Ador in schimb sa stau de vorba cu batranii, fie ei tarani simplii, sau intelectuali fiindca vad viata de la celalalt capat al ei si sunt in masura sa judece ce e si ce nu e important. Fata de aere si fite ironia mi se pare cea mai buna arma :)).
“Mi se parea atunci ca stiu totul, ca sunt adica la un foarte inalt nivel intelectual. Cu timpul am invatat ca nu stiu aproape nimic, ca tot tipul am lucruri noi de aflat” exact…..asa e , cand ai 20 de ani, uneori viata iti pare la….superlativ
Concluzia e de nota 10 – “Desteptaciunea e relativă. Caracterul nu e relativ.”
Hapi, à propos de:”Nu stiu ce m-a apucat să scriu asta.Mi-oi fi amintit de cineva.” – am certitudinea c-acest post ti-a fost “inspirat” de “cineva”, nu scrii niciodata “la mica nemereala”… 😉 😀
– – –
n-am carti pe noptiera, ci doar veioza si-un “strugurel”(lip balm-reparateur), cu unt de karité… 🙂 I’m serious.
– – –
Sanatate si-o saptamâna formidabila, cu posturi la fel de interesante si de-amuzante… 🙂
Mel, hai ca asta n-a fost amuzant, i know it .
Nu pot sa scriu numai chestii fun. Life is not fun enough 🙂
O duminica frumoasa Mel
@”not fun enough…” – total de-acord… mai ales ca nu iesim vii din viata…
Ai mare dreptate. Am simtit asta pe pielea mea, cum se astepta sa le stiu pe toate si ma simteam prost ca dezamageam, ca nu am cunostinte in toate domeniile. Asa ca articolul tau mi-a mers la suflet, am realizat ca nu e un capat de tara sa nu te pricepi la toate.
Societatea consumista ne-a educat asa: de la faptul ca e aproape trendy sa citim etichete pana la parcurgerea unor studii de specialitate ca sa vedem ce posibila tulburare are (eventual) copilul
:)) Eu nu am noptiera.
Eu am …plina cu prostioare
:)) N-am nici masuta…
Right! Caracterul este cel care face diferenta. Trebuie sa stii cum sa te comporti, asta conteaza mai mult decat un IQ peste medie!
Mi-a plăcut foarte mult articolul tău. Este adevărat că fiecare om are o calitate şi de obicei trebuie să te gândeşti la aceea când îl priveşti, chiar când te enervează. Eu încerc să fac cum spui tu şi cred că fiecare din noi, prin puterile noastre putem să facem altora ziua mai frumoasă. Mulţumesc,
Biblio si eu incercsa fac cum spun 🙂 In sensul ca nu reusesc intotdeauna sa ii accept pe oameni asa cum sunt. Dar pentru ca sunt constienta de asta si pentru ca stiu ca nu-s mai presus decat altii doar pentru ca viata m-a “plasat” in anumite circumstante incerc sa-mi dezvolt toleranta
Am invatat si eu de la altii si ma gandesc ca daca scriu despre asta, poate ii pun pe unii pe ganduri si poate….2-3 persoane o sa fie mai amabile, mai bune-chiar si pe termen scurt 🙂
Multumesc
Mie articolul mi-a amintit de o persoana care m-a scos din sarite si acum nu pot sa nu-ti povestesc Hapi. E un tip pe care il stiam de mai mult timp, dar care a emigrat impreuna cu parintii in Canada. Si cand s-a intors in vizita, zici ca el era ceva specie de zeu, super extra mega destept si trecut prin toate, iar noi, restul, niste vai-si-amar care trebuia sa ne bucuram de prezenta lui. SI pe bune ca atunci cand a plecat era chiar ft de treaba. Vezi? Pana si caracterul se poate schimba. Totul e relativ pe lumea asta
Caracterul a ramas la fel. Numai perspectivele lui asupra vietii in general s-au schimbat.
Poate ca el nici nu si-a dat seama ca va trateaza diferit
Nu spun ca a fost corect sau frumos cum a “actionat”.Si probabil ca e inca in faza de maturizare…
Cand eram foarte tanara, obisnuiam sa ii critic, macar in gand, pe cei care nu erau ca mine, care imi dadeau impresia ca erau mai prejos. Dupa cateva suturi in fund, primite de la oameni pe care ii desconsiderasem, mi-am revizuit atitudinea si am devenit mult mai toleranta. Probabil a avut si varsta infuenta, dar rolul principal in transformarea mea l-a avut descoperirea faptului ca nu stiu nimic, ca nu sunt buricul pamantului, ca fiecare om ascunde o comoara ce asteapta sa iasa la iveala, daca ii dai ocazia.
Inca am tendinta de a critica uneori, dar fac eforturi sa ma stapanesc, sa ma pun in locul celuilalt, pentru a-l intelege si accepta.
Sunt foarte de acord cu tine. Cunosc o multime de oameni foarte inteligenti care practica meserii ce nu necesita o facultate sau mai stiu eu ce, insa ei le fac cu pasiune, nu pentru ca nu s-au tinut de scoala. Si cunosc si multi oameni cu bani si nimic in cap, care-si deschid nu stiu cate afaceri si se uita de sus la tine, de parca au facut banii aia singuri, nu i-a primit pe tava de la parinti.
Cei mai mari criminali in serie din toate timpurile aveau o inteligenta peste medie. Nu exista legatura directa intre caracter si intelginta.
am momente in care ma consider mai desteapta decat cei din jur si drept urmare am senzatia ca le stiu pe toate si pot sa le descopar eu misterele vietii si sa rezolv problemele existentiale ale tuturor. desigur ca mi-o iau original peste bot, ma trezesc periodic singura si ma intreb aiurea unde am gresit. cu toate astea, imi place sa cred ca ma pot schimba, sa-mi tin limba in gura mai mult si parerile, justificate sau nu, doar pt mine. cat priveste cartile, am o foame continua, citesc de toate, mai nou si motivationale, chiar daca nu am noptiera 😀
seria II din deştepţii lumii : ăia care indiferent ce se dezbate, ei întotdeauna “da, da ştiu ! Aşa e ! Am citit !” şi se ţin după tine şi te aprobă chiar dacă le spui că ai citit despre elefanţi cu aripi, îşi aduc ei aminte că au citit-o şi pe-asta…
Caracter cu tentă de plastilină.
acum ne-ai amintit tuturor …de cate…o chestie …:)
Ce dreptate ai! Eu ma gandesc, ca toti avem şi momente de prostie in noi , şi momente de sclipire
Exact. Precum suntem si rai si buni
Eu am momente in care ma consider mai desteapta decat cei din jur si pareri preconcepute despre anumite chestii … chiar in weekend mi s-a demonstrat ca nu e chiar asa, dar nah … dar si cand am dreptate, am dreptate!
unora le merge mintea …altora trebuie sa le zici pas cu pas ce si cum sa faca dar se cunoaste unde pun mana …
ai dreptate. “meseria este bratara de aur”, nu conteaza care e ea. mie nu-mi place aurul si cred ca d-aia nu am eu o meserie stabila :))
sa stii ca sunt oameni care fac o munca de jos dar au foarte multa cultura generala. Sau iti ofera lectii de viata incredibile.
Tati are functie de conducere. Conducator auto. Mai precis, este tirist. Dar nu te plicitisesti stand de vorba cu el. Stie cate putin din orice domeniu. Iar eu sunt tare mandra de el. Mai ales ca el a fost cel care m-a impins de la spare sa fac o facultate pentru ca traim in niste vremuri in care oamenii te vor judeca dupa niste diplome care-ti umple peretii. Iar eu il iubesc. L-as fi iubit si daca era inginer, si daca era chelner. Il iubesc oricum. 🙂
Nici mie nu-mi place aurul, Clau, deci te inteleg perfect :))
uite ca nu stiu cum de am trecut eu peste articolul asta al tau.. ca pierdeam.
iar le zici bine. Si sunt de aceeasi parere. Si-mi aduc aminte acum de o intamplare de la posta: tipa de la ghiseul de mesagerie era mega-aglomerata si ne-a rugat sa asteptam un pic.. un pic mai mult.. Ei, si sa fi vazut cum s-a agitat unul d-ala.. sofer de gip, ca el vrea sa vorbeasca cu sefa lor de oficiu, ca nu se poate asa ceva..
in fine, a bârâit ala acolo pana s-a plictisit si tot a asteptat..
nu inteleg de ce unii se dau mai destepti decat altii..
astia sunt aia care n-au lucrat niciodata cu oamenii, cu publicul, sa vada cat de greu este..
teoria mea este ca toti am fost clienti si furnizori candva in viata noastra.. iar atunci cand faci scandal unui furnizor, fara sa ai dreptate, adu-ti aminte ca se poate intoarce roata la un moment dat.. Si vorba aia, pana la urma, “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”
hai ca m-am intins 🙂
Exact, ceea ce criticam azi, putem face la randul nostru maine, mai ales cand e vorba de relatii interumane
Eu cred ca “desteptaciunea” nu tine de job-ul pe care il ai: nu conteaza ca esti director sau ca esti mecanic auto, atata timp cat te pricepi foarte bine la ceea ce faci. In ultimii 20 de ani toti parintii isi doresc sa aiba copii medici si avocati. Lumea a uitat ca a fi mecanic auto nu e chiar usor. Ca urmare a acestei cereri au aprut si “n” facultati particulare care scot avocati si economisti pe banda rulanta. Ce importanta are ca un om cu 8 clase scrie romaneste mai bine decat unul care care si doctorat? Mie mi s-a intamplat sa intalnesc directori care aveau o problema cu cratimele si cu “i-urile” 🙁 Mi s-a parut patetic. Poate liceul meu de invatatori educatori m-a facut sa fiu asa critica, insa un om care nu scrie corect romaneste nu are ce cauta nici macar la liceu, in niciun caz la facultate. In ultimii ani am observat ca multe dintre greseli au devenit “legale”. De ce sa te straduiesti sa inveti atatia directori sa scrie corect sau sa nu-i promovezi ca directori, cand poti legaliza prostia???!!! Uneori, am senzatia ca am invatat degeaba 🙂 Nu mai scriu ca ma umplu de nervi 🙂