Despre Sfanta Fecioara
In Biserica Ortodoxa Adormirea Maicii Domnului este praznuita pe 15 august.
Dupa Sfanta Traditie, Fecioara Maria a murit asa cum cerea natura ei pamanteasca dar a fost luata la cer cu trupul .
Am fost o mare adoratoare a Maicii Domnului. Iar daca va mai spun ca rugaciunile mele catre Ea s-au implinit mereu o sa ziceti c-am cerut reduceri la Mango 🙂
Credinta mea in Fecioara a fost zdruncinata într-o anumită perioadă din viata in care am studiat Islamul – pentru cunoastere si nu ca sa recit šahāda cu trei lacrimi pe retină. Incet, am inceput s-O “uit” eu care obisnuiam sa ma rog ei. Acum , cei care vreti sa va imaginati ca ma tavaleam în genunchi cerand unei Zeite Ceresti salar mai mare, n-aveti decat. Numai ca in general fiecare crestin are un model de rugaciune si de comuniune spirituala -unii sunt mai cizelati, altii mai simplii………dar rezultatul este raspunsul……Oricărui pom îi cunosti soiul dupa roade…….caci frunzele te pot duce in eroare……..
Asa – ziceam ca am inceput sa ma indoiesc de existenta ei ca entitate cereasca si de ajutorul pe care mi l-ar da. Am uitat cu desavarsire cele doua vise minunate din copilarie , am uitat cat de bucuroasa eram cand reuseam sa ma rog singura in fata Icoanei Facatoare de Minuni de la Nicula si mi-am spânzurat constiinta in Istorii seci ale Religiilor si în verdicte stiintifico-plictisitoare care -si adjudecau Adevarul conform careia poate, poate cu chiu cu vai ar exista un Dumnezeu dar Fecioare, Sfinti si alte chestii pe care noi ni le imaginam prevazute cu aripi -in nici un caz. Si daca exista , ele sunt fiinte plutitoare in diverse planuri astrale care nu ne aud, nu ne vad si n-au timp de noi.
O experienta personala este dragostea Ei. Nicio carte din lume si nici un experiment stiintific nu-mi va arata vreodata calea catre nevoile sufletului meu. Adancurile fiintei mele au reusit sa recunoasca lumina chiar si atunci cand eu stateam ca strutul sub nisip
Hei. Cei care credeti……..Nu va căutati sprijin in afara , nu asteptati ca altii sa va înteleaga, nu va strofocati sa explicati raspunsurile pe care viata vi le-a dat………si nu incercati sa explicati altora ceea ce sufletul vostru cunoaste……..
De ce te-a schimbat islamul? pentru ca iti zicea ca e doar un om si nu are niciun fel de putere?
Am spus ca a fost zdruncinata…nu ca m-a schimbat
Nu cred ca o anumita fraza sau un anumit concept a produs acest”declick”.Poate ca felul in care am asimilat eu cunostintele a fost incorect….
M-ai emoţionat. Mă bucur că ai avut aceste trăiri….ştiu din propriile mele experienţe că impactul cu Lumea Divină, cu entităţile fără trup ce veghează peste noi în diverse ierarhii, atunci când avem norocul ca acest impact să se producă în viaţa noastră -el este atât de minunat, de şocant, atât de covârşitor, încât logica amuţeşte, deoarece lucruri evidente se întâmplă dincolo de ea….nimic nu mai poate fi la fel după astfel de experienţe, căci vălul ignoranţei cade de pe ochii noştri. Definitiv.
Entitatea Maicii Domnului este printre cele mai frumoase şi mai grabnic ajutătoare, de rând cu Fiul Ei.Probabil nici un ateu nu va crede ceea ce spun şi mai mult ca sigur că va ploua cu zâmbete sceptice peste postarea asta, dar mie mi se întâmplă asemenea minuni aproape zilnic – tot ce cer şi este în voia Lui , în Logica Divină şi spre binele meu, pe termen lung, mi se dă! Am renunţat din acest motiv de ceva timp la frica pentru viitor, la grija zilei de mâine şi mi-am pus în mod conştient viaţa şi soarta în mâinile Lor, fără să am nici cel mai mic dubiu, că sunt protejată undeva acolo Sus de probleme majore şi de orice nedreptăţi , iar lucrurile neplăcute care vin le tratez calm, ca pe nişte lecţii necesare evoluţiei mele şi fără experienţa cărora nu aş putea trece de enumite situaţii în viitor. siguranţa asta pe care am căpătat-o mă ajută extrem de mult să îmi menţin echilibrul în orice situaţie…
p.s. Hapi, mă bucur mult că ai scris postarea asta….chiar dacă s-ar putea din acest motiv să-ţi mai diminuezi din numărul fanilor! 😉
Numarul “fanilor” nu ma intereseaza…..probabil ca nici nu am…….am doar oameni care gandesc ca mine, care cred in bine, in frumos si care se regasesc in ce scriu eu………Iar prietenii care se pot numi asa- si ma cunosc dincolo de postari ma accepta oricum pentru ca nu ne bazam relatiile pe vorbe……..ci pe alte fundamente 🙂
Cei care zambesc ironic atunci cand cineva le vorbeste despre Credinta personala , dezvoltare spirituala, etc…….sunt imaturi.
Cu totii avem credinte personale chiar daca nu converg cu cele religioase……Numai ca societatea ne invata ca e rusinos sa le arati eventual – ca esti prost, idiot, infatuat daca “crezi” in ceva ce nu poate fi omologat.
Acesta este UN trend iar eu nu am de gand sa il urmez vreodata…….asta sunt, nu trebuie sa dovedesc nimanui nimic………Daca unii ma considera naiva….asta este parerea lor si atat………..
Si eu iti multumesc Blonde ca ai impartasit cu mine sentimentele tale……..
Bravo, Hapi!
Bravo Blondo!
Pe mine m-ati emotionat amandoua, deopotriva! Chiar daca eu nu ma pot lauda ca sunt o crestina adevarata, si nici ca am avut privilegiul vreunor experiente menite a ne ridica valul de pe ochi (desi mi le doresc), ci… doar cred! Atat!
Va multumesc!
Lore, nici una dintre noi nu intra in categoria “crestinelor tipice”. De fapt vreau sa cred ca nu exista o tipologie anume de “credincios”
Ehee, Blonde, este ea blonda dar e desteapta foc;)
auuu..ce de-a greşeli…poate umbli tu oleacă al gramatica mea “blondă”….sunt vitezomană, sorry 😀
He? Nici n-am observat…..Ma uit acu:)
Uite, acest subiect este unul pe care nu am obiceiul să-l comentez. Mai trecusem odată pe la acest articol şi mă abţinusem. Dar până la urmă m-am hotărât să-mi spun părerea. Eu văd credinţa drept ceva personal. Aşa cred că este bine. Iar pe lângă credinţă, sunt câteva lucruri care o acompaniază: comportamentul faţă de semeni cred că este cel mai important.
Ce mare adevar, ai scris, Peter, comportamentul fata de semeni ar trebui sa acompanieze negresit credinta (de fapt, o acompaniaza, pe cea adevarata)!
In rest, (iar) ai dreptate, no (more) comments!
Da, comportamentul fata de semeni este extrem de important – empatia si sinceritatea in exprimarea sentimentelor. De aceea am spus ca :
Oricărui pom îi cunosti soiul dupa roade…….caci frunzele te pot duce in eroare……
Pai atunci fac o reverenta in fata ta ca ti-ai incalcat putin regulile si l-ai comentat 🙂
Peter- credinta este ceva personal dar in aceeasi masura si ceva asumat. Atata timp cat un om nu propovaduieste ci exprima sentimente religioase, mi se pare minunat. De altfel mi se pare minunat orice innobileaza omul. Pe mine credinta ma inalta, pe altul arta si asa mai departe……
De ce am scris acest post?
Pentru ca sunt oameni care simt la fel dar le e frica sau rusine sa se exprime din teama de a nu fi considerati ciudati sau ca sa nu fie catalogati ” inculti”, etc. Am vazut ca e o moda cotrofoasa si anume aceea de a linka credinta de incultura
Ei bine – imi asum orice zambet malitios.
Credinta mea este personala dar nu si secreta 🙂
Eu am asteptat cateva comentarii la acest articol!
Cred ca multi dintre noi trec prin astfel de experiente, poate pentru a-si intari mai mult credinta?!
Sunt de acord cu ceea ce a scris si “Blonda ironica” chiar daca e “blonda”! :))
Si eu pot spune ca si ea “Am renunţat din acest motiv de ceva timp la frica pentru viitor, la grija zilei de mâine şi mi-am pus în mod conştient viaţa şi soarta în mâinile Lor, fără să am nici cel mai mic dubiu, că sunt protejată undeva acolo Sus de probleme majore şi de orice nedreptăţi”.
La restul mai am de lucrat cu mine.
Eu ma asteptam sa NU am comentarii la acest articol
Oamenilor le place sa zica : hey, eu sunt John, am 30, sunt inginer , casatorit, doi copii si am un sef si un salar de care nu sunt multumit. Imi place sa pescuiesc si imi doresc sa vizitez Cuba. Ma pasioneaza sportul. Detest minciuna si prostia :))))
Asta e o carte de vizita care da bine.
Putini se definesc prin intermediul energiilor care-i inconjoara, prin senzatii, prin al “treilea” ochi.
M-am gandit ca poate mai atrag aici persoane care se vad pe sine dincolo de human nature 😉 Si (vad ca)nu m-am inselat
Cred ca fiecare e liber sa aiba credinta lui…eu cred in felul meu,nu astept acceptare sau intelegere de la cei din jur…poate mai vorbesc despre ceea ce simt, insa, nu pentru a convinge pe cineva…oricum la mine e greu de “zdruncinat”ceva…si eu am vise minunate…
Acceptare si intelegere nu astept nici eu de la nimeni dar sunt gata sa ofer celor care ar avea nevoie sa vorbeasca despre credinta dar nu reusesc…….
Si da, fiecare este liber sa creada orice doreste si nu-mi place ca o persoana sa fie batjocorita pentru ca “crede” dar vai Doamne…..nu poate demonstra……….
De curand am avut o discutie cu niste atei inversunati care mi-a lasat un gust amar. Doar argumente seci si superrationaliste fara nicio trimitere la aspiratiile profunde ale sufletului. Articolul acesta mi-a cazut foarte bine! Imi confirma inca o data ca legatura cu Cerul e reala si ca “viu este Dumnezeu!” Multumesc
Si eu aveam astfel de discutii la un moment dat.Pana am priceput ca de fapt n-am nimic de clarificat si ca ei nu au nimic sa imi spuna. Sunt doar persoane care-si vaneaza demonii speculand chestiuni care i-ar face pe altii sa para mai slabi decat sunt ei……….
Am cunoscut atei inteligenti, calculati. Am avut un iubit, tipul era profesor universtar (e si acum). Venea cu mine la biserica si imi asculta orice istorisire cu vadit interes.Ba chiar mi-a colindat parintii de Craciun……..Nu l-am auzit niciodata sa spuna vreo gluma tembela sau sa-si ironizeze pacientii sau elevii cu privire la chestiuni religioase
Oamenii impacati cu ei ….fie atei sau crestini sau altceva…….nu simt nevoia sa desfinteze crezul cuiva.Pentru ca nu au nimic de castigat din asta
Oratorie se poate face si pe marginea unui bob de orez………iar testele de IQ pot sa dea “cu minus” si daca esti crestin si daca esti ateu ……..:) numai ca ei se prefac ca nu stiu asta 🙂
Eu iti multumesc ca ai comentat la postarea mea si te mai astept 🙂
Ai înțeles exact adevărul despre Ea. Ea este, de fapt, Iubirea… Ea răspunde întotdeauna, pentru că nu se uită la păcatele, sau meritele noastre, ci vede doar durerea și nevoia. Iubirea divină este Ea.
Și eu mi-am amintit să mă rog Ei doar la o mare nevoie, după ce ideea de Dumnezeu suferise serioase modificări în sufletul meu. Și Ea m-a salvat…
Sper ca esti bine si gandurile tale s-au asezat frumos 🙂 Stiu ca viata nu e usoara cand avem indoieli
Si iti multumesc pentru prezenta pe blog