De ce-urile duminicale

1. Dragostea trece?
Astia care ziceti ca nu trece si se transforma…..oh, da stiu, știm cu toții .E ca si cum ai sta la bronzat desi soarele s-a ascuns dupa 5 perechi de cumulusi pufosi.

Stiintific ar fi legat de nu stiu ce substante de pe creier care te inundă atunci cand te îndrăgostesti si se resorb dupa cateva luni.Nu m-ar mira să se și elimine prin urină. Substantele alea te fac mioapă, proastă si îti dau tulburari de gandire . Si esti cea mai fericita ființă de pe pamant. Cand scade nivelul lor te simti plictisitor de desteapta, vederea-ti revine la normal, te porti urat cu cel de langa tine si el se poarta țafnos cu tine, te întrebi de ce-i inginer si nu director la Banca Transilvania, tulburările de gandire sunt înlocuite cu o paranoia atestata prin faptul ca ai impresia ca toate prietenele tale au fost realmente binecuvantate iar tu îți irosesti viata langa un om care nu merita sa te epilezi de doua ori pe luna.

Si variantele masculine sună cam asa: „parca tot mai mult seamănă cu maica-sa. Doamne ce mult vorbeste. Nu pricep de ce-i asa mută mai ales in pat. Dupa ce ma pupă de 8 ori pe zi? Iar e la telefon. Iar la cosmetica. Iar a dat 200 pe niste cârpe de la Mall. Iar a făcut piure si eu i-am zis c-aș mânca balmoș . Daca n-am avea creditu asta am putea sa ne mai facem o baie că si asa petrece acolo jumate din zi.De-aia se uita asa la mine că si-a dat seama c-am băut. Doamne ce țâțe avea Corina pe sub bluza aia mov, cum de n-am observat pana acum“?

Exemplele de mai sus sunt din folclorul furnicăturilor împlinite, eventual cu certificat emis de foști primari.

Spiritual vorbind eu cred că suntem entităti construite din energie – nu fiinte carnale si de-aia tot ce se bazeaza pe materialismul acestei lumi nu o sa ne multumeasca în veci.

2.Imbătrânim?
Ma uit cateodata la vreo doamna foarte în varsta căreia îi e greu sa-si care sacoșa sau pare obosita, plină de ganduri si nu stie încotro s-o apuce. Ma apuca un fior de-ala în al cărei tumult i-as da si cămașa de pe mine ca s-o vad zambind si ma întreb : cum era femeia aia cand avea vârsta mea? Uh, nu vreau sa ajung (prea)bătrana. Sa ma doara articulatiile, sa nu aud bine , sa ma pocnească vreun AVC si sa ma uit c-un ochi la stele si cu unu pe fereastră. N-am putea sa ne învătăm lectiile karmice si daca ramanem setati pe 30-40 ? Sa murim usor si elegant ca Anthony Hopkins în „ Intalnire cu Joe Black“ ?

3. E bine să facem lumea sa creadă ca iubim toti copiii rudelor, vecinilor si toti bebelasii prezenti la liturghie? Mie nu-mi plac copiii dar asta nu înseamnă ca-mi displac ci ca-mi sunt eventual indiferenti pentru ca nu am chef sa stabilesc conexiuni cu ei si sa îi gâdil în talpă în timp ce fac ca zebra din Madagascar. Exceptia e nepoata-mea pe care-o iubesc total neconditionat si baietelul unei prietene .


Voi ce-ati răspunde macar la una din întrebări?

Similar Posts

0 Comments

  1. Hapi, la prima întrebare, înclin sa-ti raspund “da!”, inspirata de poza cu Johnny Depp(49 ani), care s-a despartit de Vanessa Paradis dupa aprox 14 ani de amor-fou si 2 copii, pentru una de 26 ani, care acum doi ani se declarase lesby… 🙂 Specialistii sustin ca dragostea-pasiune dureaza 3 ani max, so QED… 😀
    – – –
    @”Imbătrânim?”… unii da, altii ba… depinde câti ani traim! 🙂 Un AVC poate “lovi” la orice vârsta, adesea-i fatal, doua cazuri recente concrete: la 38 si la 59 ani, RIP.
    – – –
    N-am idee cum face zebra din Madagascar, tot ce stiu e ca nu exista 2 cu dungi identice… 🙂

    1. Da, Mel, e adevarat ca oricand ni se poate intampla un necaz medical – totusi s-a demonstrat ca tinerii isi revin mai repede din asta (in caz ca nu mor desigur!!!! )
      Si ideea e ca atunci cand esti in floarea varstei sansele sunt mari sa nu fi perceput (direct) ca o povara pentru altii 🙁

  2. Apropos de ultima intrebare, eu nu m-am straduit niciodata sa las o anumita impresie, daca simt, arat, daca nu, nu, pentru ca ma enerveaza la maxim sa ma prefac, pur si simplu nu e genul meu. Conventiile sociale ma lasa rece.
    Am urmarit finala Euro 2012 si festivitatea de dupa. Mai, dar ce copii adorabili are Torres! Absolut delicios momentul in care copiii jucatorilor spanioli au coborat in iarba, iar tatii i-au luat in brate. Unul din cele mai emotionante din intreaga seara. Toti copilasii erau frumosi foc, cum sa nu-ti fie simpatici, imi venea mie, ca telespectator, sa merg sa-i pup. :))

  3. Intrebarea numarul 2 legata de imbatranire mi-am pus-o si eu de multe ori si cam aceeasi reactie am avut-o. Nu vreau sa ajung sa nu pot face nimic, sa depind de altii… asta in niciun caz.
    Si totusi as vrea sa-mi prind nepotii. De asemenea mi-ar placea enorm sa-mi ajut copiii, asa cum o fac si ai mei cu mine, deci sigur vreau sa trec de 50 de ani. Cu putina grija de noi, de ce mancam, de ce gandim etc.. poate poate 😀

    1. Asa e cu viata asta – nu numai ca nu le putem avea pe toate dar avem impresia ca ne va lipsi exact ceea ce ne dorim mai mult…..
      Daca reduc totul la “basic” imi dau seama ca sanatatea e primordiala

  4. Să-ți răspund la 3: da, e bine. Nu contează cât de urât e copilul lui X sau Y, dacă nu-i zici că e cel mai frumos pe care l-ai văzut .. ți-ai făcut un dușman.
    Eu am făcut greșeala de a-i spune unui proaspăt tată, când își lăuda copilul: “Ia uite bă…. ce mic e”, și s-a cam supărat 🙂

  5. Ce sa-ti raspund decat ca sunt complet de acord cu tine. La punctul 3 tot sper ca la un moment dat o sa-i simpatizez mai mult (pe copii), dar nu stiu, trece timpul si eu tot asa raman. Pe al meu o sa-l iubesc ca pe ochii din cap, da pe restul…
    Iar la pct 1 – am observat ca si lucrurile care initial iti placeau la el, dupa un timp incep sa te enerveze. Si nu intelegi ce ai facut gresit – pana la urma uneori nu e vorba ca nu te-ai schimbat, e vorba ca cel de langa tine se schimba, ii plac alte lucruri si tu ramai in urma.

    1. Iti multumesc pentru sinceritate 🙂 Pana la urma cred ca lucrurile astea le stim cu totii la un moment dat (ba chiar le experimentam) dar nu prea ne place sa vorbim despre ele

  6. Inainte de a avea propriul meu copil, imi placeau absolut toti copiii, indiferent cat erau de urati sau de prosti. Acum au ramas atat de putini cei pe care ii plac…
    Nu cred ca trece dragostea, ci pasiunea aia nebuna de la inceput, partea aia oarba. :))

  7. ce sa ti mai raspund mama ca abia ma opresc din ras!!! :))))
    mda deci descrierile tale sunt absolut mortale!!!
    totusi…articolul tau m-a pus pe ganduri un pic….oare sunt prea paroasa din moment ce ma epilez de 3 ori pe luna? :-S

    1. Clar ca esti prea paroasa sau ai prea mult timp liber, e musai sa-ti iei ai treilea job :lesin:
      🙂
      Esti blonda, eu in locul tau m-as epila odata pe luna…..cand mi-ar aproba cei de la NASA sa merg

  8. La prima intrebare nu pot raspunde pentru ca n-a trecut,n-ama ajuns sa fiu mofturoasa si rautacioasa si sa-mi pun intrebari prostesti cand deja stiam ce-o sa devenim fiecare in parte atunci cand ne-am casatorit…poate s-a mai atenuat putin giugiuleala aia de la inceput, insa iubirea-i tot acolo.Boon,pana aici mi-i clar…la batranete acum…nu stiu daca mi-ar fi placut sa fim setati la 30-40 de ani…asta ar insemna sa ne sfarsim curand…viata e frumoasa si la 50 si chiar 60…dupa …off,exact ca tine,ma intreb ce i-ar trebui batranului sau batranei sa fie mai vesela,de ce nu mai exista sclipire in ochi,cum de nu se frange mana aia mica si frageda care cara sacosa?:( mi-e mila de mor…dar asta nu mai sta in puterea noastra.

    1. Nu, nu….ma gandeam safim setati pe infatisarea si eventual starea sanatatii pecare-o avem cand suntem “in floarea varstei ” cum s-ar spune. Dar sa traim mai multi ani 😉

  9. Pai …cam trece dragostea 🙂 pentru unii prin stomac 🙂 daca e sa glumesc , si daca e sa vorbesc serios cu siguranta trece si ramane bunul simt , respectul si sinceritatea …Tu nu simti uneori ca vrei sa simti acei fiori ai primelor atingeri ? De ce nu mai e la fel in timp ? Uneori am incercat sa-mi raspund si ma gandeam ca eu sunt de vina , dar cu cat incerci sa raspunzi in locul altei persoane cu atat mai mult gresesc 🙂 Imbartanim …never ever ..fizic da 🙂 imbatranim si obosim dar psihic eu zic ca nu doar ne calim , ne maturizam , dar acel gram de nebunie pe care l-am avut la 18 ani il am si azi , si cred ca o sa il am cat am sa traiesc , face parte din mine , cred ca niciodata nu e prea tarziu sa fac ceva de la inceput , poate pentru ca ma simt tanara ( bine nu ca as fi ceva baba acum ) aaaaaaaaaa…si sa nu uit 🙂 eu am momente in care ma simt copil , deci nu am cum sa imbatranesc 🙂

    1. Ba da simt , e ca si nevoia acuta de a fuma o tigara atunci cand ai decis sa te opresti. Insa pe de alta parte sunt foarte constienta ca alti fiori sau alte mangaieri mi.ar oferi un extaz momentan de scurta durata.
      Si am mai observat -din experientele mele trecute ca atunci cand ma aflam cu o persoana in care nu aveam incredere – in sensul ca ma pot baza pe el- exista doar iluzia ca urmeaza ceva interesant.
      Trebuie sa fim atenti ce alegem in viata. Fluturii si fiorii vin si se duc. Exista probabil pentru fiecare un singur suflet capabil sa ii ramana alaturi la bine si la rau. Eu cred ca il gasim toti dar mai putin de jumatate dintre noi il pastram.

  10. 1. ca trece e clar, acum in ce se transforma depinde de la caz la caz. la unii in nimic-nu stiu daca e cazul cel mai fericit, la altii intr-o agasare continua, la cei cu pile “acolo sus” intr-o prietenie calda si o grija afectuoasa (nu cred in asta, dar pot sa sper, nu? 😀 )
    2. categoric ca da, dar o data ce te impaci cu ideea incepi sa vezi si unele avantaje!
    3. il iubesc pe al meu, eu zic ca-i mai mult decat suficient! ma pot juca si cu altii, uneori chiar cu talent, dar cand incep sa urle, devin crizati sau imi arata lacunele din educatie si rasfatul maxim primit, spal putina cu talent!

  11. 1- trece !
    2- da ! dar exista ceva acolo care la unii imbatraneste mai greu !
    3 – asa zice si fiica-mea…putin acolo…si sa plece la mama lor 🙂

  12. E frumos sa imbatranesti iubind, dar asa cum spui batranetea uneori devine povara, si pentru noi, dar mai ales pentru altii. Dumnezeu stie de ce ne lasa si mai ales cat ne lasa sa traim

  13. hmm…
    1.cum sunt un vesnic indragostit… sustin sus si tare ca… dragostea nu trece… decat o data cu moartea… insa… da… ea se trasforma… uneori foarte radical… cum ar fi… dragsotea fata de sotie… se trasforma in dragoste fata de mine insumi… asta insemna matematic… ca in dreptul ei ramane cu minus… minus la dragsote este egal cu ura…
    oricum… ce sustine este ca… o persoana pe care cineva a iubit-o… (folosesc … “cu adevarat”… desi stiu ca iubirea este mereu adevarata… fac asta doar pentru a evita unele eventuale erori) ei bine… persoana aia nu va fi niciodata indiferenta…
    2. da… din nefericire… imbatranim… eu imi doresc sa imbatranesc frumos… si cat mai sanatos…
    3. si nu… nu iubesc toti copii rudelor… am insa si eu anumite slabiciuni…

    1. Ovi…dragostea e complicata si de-aceea ma bucur ca unii o simt si o traiesc mai intens sau chiar ….in fiecare moment al vietii 🙂

  14. toti imbatranim daca nu crapam intre timp, da’ macar sa nu fim disgratiosi si enervanti pentru cei din jur. mi se pare groaznica ideea sa stai tampa intr-un fotoliu si sa te stearga altii de bale (sau mai stiu eu unde:D)..cat despre copii, ai altora pot parea adorabili si frumosi sau dimpotriva, enervanti si plicticosi dar dupa ce-i faci pe-ai tai, se schimba foaia, ii iubesti din prima clipa (oare de ce?) si incerci ca ei sa aiba o viata mai “fructuoasa” ca a ta:)

    1. Fructitzo dar ma gandesc ca aia care stau saracii tampi intr-un fotoliu nu o fac de buna voie…….Nu e ca si cum ar putea fi in concediu pe la marea nordului dar n-au chef…..
      Nu stim niciunii ce ajungem la batranete dac-o prindem .

  15. pentru 1 și 2, dacă-mi dai voie, voi face postări speciale la mine pe blog. îți răspund la 3 și sper să am destul creier ca să mă fac înțeleasă. nu toți copiii sunt simpatici – și nu mă refer acum la frumusețe, pentru că da, uneori, noi fugim de unii care arată rău de tot, din cauza unor defecte fizice. eu mă refer la urâțenia răsfățului sau la răutate. din start pe acești copii i-aș alunga de lângă mine pentru că eu nu am avut parte de răsfăț și într-un fel îi invidiez, în altul îi deplâng pentru că o vor lua mai tare peste cap, de-a lungul vieții. însă aici intervine o chestie măreață… eu nu eram nici răsfățată, nici rea, totuși eram o persoană imposibilă. diriginta mea ieșea plângând din clasă, mă băteam cu toți băieții și nu aveam nicio prietenă printre fete, eram imposibil de stăpânit de cei din jur, dacă nu-mi spuneam eu STOP, nu mă putea opri nimeni, iar eu nu învățasem cuvântul acela… eram tare nesuferită, pentru simplul fapt că trăiam acasă o tragedie din care nu mă putea scăpa nimeni și pe care nu o băga nimeni în seamă și atunci aveam impresia că pot face orice, că asta e viața, nu?, sau că am dreptul să-mi scot pârleala pe seama altora, cum fac alții cu mine, sau că măcar cineva se va gândi să se întrebe… ce e cu asta, hai să-i dau o mână de ajutor…
    în amintirea mea, cea de atunci, distrusă și distrugătoare, dacă sesizez că un copil nu e răsfățat și nici rău, dar e enervant, îl iau sub aripa mea ocrotitoare.
    dar dacă e din cele două categorii, să se spele cu el pe cap părinții care nu l-au educat cum trebuie, că n-am de gând să fiu dădacă pentru copiii cu bani și fără probleme!

  16. 1. daca e dragoste, (imho) nu trece
    2. hm … as spune ca realizezi cu adevarat imbatranirea abia atunci cand urarile de “la multi ani” te fac sa zambesti trist(a)
    3. nu-mi plac copiii

    1. Ei, nu trece pe naiba
      Un cliseu . Nu gasesc iconita zambareata ca mi s-.a. dus naibii computerul personal acum testez de pe-o chestie ce-am gasit-o in pod

  17. Da, categoric! Îmbătrânim, fir-ar să fie… Pe la 30 nu ne pasă, pe la 40 începem să ne punem unele întrebări, pe la 50 ne apucă ori disperarea, ori nostalgia şi începem să trăim din amintiri. Pe la 60… Dar nu mai spun că nu suntem noi aşa de babalâci.
    Ne macină veşnica întrebare: oare cum va fi peste zece (douăzeci, trezeci de ani etc….). Dar oare mai apucăm?

  18. sunt sensibila la gandurile despre batranele de cand am pierdut=o anul trecut pe bunica.
    Si cum esti tu plina de ironii intepatoare si deci indemni la asa ceva, aleg sa raspund la numarul 3 :
    nu-mi plac copiii mici. Nu ca-mi sunt indiferenti, nu-mi plac !
    M-a intrebat cineva de ce ma stradui sa devin profesoara daca tot nu=mi plac copiii. Apai din cate stiu eu profesoara are de-a face deja cu omuleti de cel putin 10 ani, nu cu agitati cat pisica, pe care nu-i intelege nici Mos Niculae.
    In plus, mi-e si cam frica de astia mici. 🙂 Serios.

Leave a Reply to Hapi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *