De ce spunem că bărbații sunt ca și copiii?

father-and-son1. Ea e cea mai frumoasă. Naturală. Nimeni nu mai e ca ea.

Bărbații chiar cred că un ten plăcut, radios , dinții albi, sanatoși, sprancenele care nu-s identice cu-ale lui Tudor Gheorghe, părul mătăsos la atingere, buzele moi, hidratate, sunt copii genetice ale vreunei bunicuțe cu sânge nobil. Toate această tâmplărie feminină nu trebuie întreținută, ea e croșetată cromozomial.

Copilul.

Ne-apucă scăldatul. Întâi m-alunec eu în jacuzzi, pun niște eucalipt pe marginea chiuvetei, preiau crocodilul dotat cu-n dinte. Glumesc, n-avem jacuzzi. Împrăștii rațele pe domeniul lor, buretele ăla de zici că-i făcut din hartie igienică, pleosc, încep procedee sportive nereglementate de înot. Rațele se duc la fund, buretele-i în gură, ies bulbuci de șampon prin nas, bunica țipă, copilul e fericit, eu am dat cu arcada de faianță și încerc să mimez că ce bine-i. Mi se lipește părul pe față, dintr-o dată, că doar n-avea cum să-mi crească atât de repede. Coate-n gură, țipete, icnituri, se întoarce de 5 ori să vadă daca-s tot io-n vană.
Ueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

N-arătam exact ca-n poza de pe feisbuc, da eram bine, măăăăi, brotăcel, guguluguciucuciucughidighidi, io-s. Eu, cea care-ți sforăi noapte de noapte-n pavilioane, de fug otitele de noi ca de draci.

Bineînteles că i-am explicat și copilului: dragă, viața e tricky. Adică nici tu nu erai identic cu cel din ecografie când te-au scos, da tot te-am luat acasă. Întelegi dragă? Ia, rățușca.

2. Facinați de animăluțe de tot felul. Văd ce vor ei.

Bărbații sunt entuziasmați de aparițiile în ediție limitată. Adică vă plimbați prin parc și la un moment dat, după ce-a plesnit și ultimul subiect al zilei, îi spui entuziasmată: niiiii veverițaaaa! Într-adevăr, pe doamna aia cu pulover alb și flocos a mai văzut-o. Roșcată. Și ce cur… Noh, ce-i al ei, e-al ei…
Ai vazut-o? Vaaaai ce păcat că n-avem nuci! Țiui tu ca un desen animat.
Hm, după cum arată numa nuci nu vrea asta dar nu-i spui nevestei că te-ar cataloga imediat: un bou obsedat, hărțuitor și care gandeste cu co… cotețul ăla mic l-ai văzut Dane? E pentru păsărele…
Gata si plimbarea-n parc. Data viitoare să aduc nuci, gândeste bărbatu. I le dau lu nevasta-mea sa le spargă și eu mă uit dupa veverițe.

Copilașii

Ies de câteva zile cu marsupiul și același crocodil clănțănitor prin parc, o stație, doua cu busul, părculeț, bisericuță.
Uiteeee veverițaaaa! Schau mal das Eichhörnchen!

Se uită-n direcția veveriței. Un domn vine – tot de acolo – cu-n cățel. Așa mic e cățelul că mie mi-ar fi rușine să-l scot pe bruma asta dacă nu-i în buzunar. Să-l mai și leg cu sfoara pe care abia o duce. Clar, e mai mic cățelu decat veverița. Da copilul vede exact ce vrea el, plescăie mulțumit și nu e cu putință să-i indic veverița.
Deci informația despre rozatoare este acum în fișierul cătel mic aproape invizibil.

Dacă-i arăt porumbeii, se uită după ciori, daca-i arăt cioara cu o bucată de panemar în clonț, el se uită după vreo pisică pe care eu n-o văd, daca-i arăt pisica el se uită pierdut prin gard de parcă vede câmpiile Elizee.

Am auzit că-n parc, copiii mai mărișori se întreabă foarte des, atunci când li se sugereaza (nu prea discret) sa se împrieteneasca. da tu câti ani ani. Asa a făcut și popa când a venit la Boboteaza. Eram cu Croco-n brațe: da tu câți ani ai frumusețe? 

Vai Părinte, 37 (fac 38 anul ăsta, da încă nu am…) Doamne miluieșteee.

Similar Posts

One Comment

Leave a Reply to Diana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *