De ce NU și de ce SUNT pe Facebook

Categoric NU ca să mă cuplez cu tine, Marcu, Bebe, Mișu online, să ne masturbăm pe chat și să ne cerem acte de identitate și alți centimetri. Indiferent dacă te-am adăugat eu sau m-ai adăugat tu, șutează-mă dacă te crezi pe sentimente.ro. Știu că par drăguță. Crede-mă, nu sunt dacă ești bou. Poți să-mi dedici toate apelativele din lume. Da să știi să înghiți ce-ți voi răspunde. Aparențele chiar înșală.

Sunt pe Facebook ca să îmi promovez blogul hapi.ro.

Sunt pe Facebook ca să interacționez cu cei care mă citesc dar și cu oameni noi, simpatici, cu simțul umorului, oameni care se regăsesc și simt lucruri pe care nu au curaj sau dispoziție să le spună, însă le place să le citească altundeva.

Sunt pe Facebook ca să Învăț de la alții mai buni ca mine chiar dacă aceștia par urîcioși, indezirabili. Îi am în listă și _sau îi urmăresc, prin urmare ceva îmi place la ei iar Urâtul și Frumosul nu le stabilesc eu, nu așa-mi trăiesc viața. Nu caut granițe, când nu ne mai suportăm sau când cineva nu mă place pentru că pur și simplu așa e viața, ignore și delete, indiferent din ce parte vine.

NU sunt pe facebook ca s-o bârfesc pe Mădălina și pe Hani în privat chiar dacă ar merita.

Sunt pe facebook ca să vorbesc cu fetele de pe beauty, travel și alte bloguri, cu câteva persoane foarte apropiate, dar în general ca să ne sincronizăm, ajutăm, cu postări, share, informații.

Sunt conștientă c-am pus o poză în budhigăi și o meclă. Înseamnă că am avut motivele mele. Nu că mă cunoașteți. Nici eu nu mă cunosc bine.

Sunt pe FB ca să văd ce fac cei pe care-i prețuiesc virtual de multă vreme! Nu ca să o spionez pe curveta care nu mă place sau pe fostul amant.

Dacă considerați că trebuie să fim oarecum îngemănați în ceea ce simțim, spunem, scriem, puteți să mă ștergeți. Politica mea: te am în listă de ceva vreme sau de azi, îmi place ce-ai scris azi, mă oripilează ce-ai postat alaltăieri dar eu trec cu vederea ce-ai postat alaltăieri pentru că EȘTI UNIC și așa simți tu. Iar ce simți tu nu-mi descoase sfectărul ăla lila. Pardon, ăla e gescusut demult, buni n-a mai apucat să-l cârpească.

Nu sunt pe FB ca să promovez ce nu-mi place, nu am încercat sau nu mi se potrivește. Accept dar nu promovez. Când scriu despre un om, un lucru, un produs, pun o parte din mine acolo. Când mă monetizez, probabil mă și schimb. Oh, da, oamenii se schimbă, îi pui în carusel copii mici și dup-o tură nu-i mai recunoști c-au devenit adulți.

Dacă ai tras aerul între pectorali și ți s-a bombat ceptariu de nervi că m-am dus eu la biserică sau nu ți-am răspuns la avansul de la poza în care mi-am arătat nurii, șterge-mă, blochează-mă, e mai bine.

Sunt pe Facebook ca să râd cu oameni faini, să plâng cu ei dacă trebuie, să-mi pară rău, să mă bucur sau să ignor ce nu mi se potrivește. Mesajele private care vin de la persoane care nu m-au cunoscut și nu sunt bloggeri, le acopăr imediat cu verinca. Adică le ignor. Sigur, un mulțumesc sau o laudă, primește răspuns și mă bucură dacă e sincer. Sincer măcar în acea clipă.

Sunt pe FB ca să ne respectăm și să ne ajutăm. Dacă nu-mi înțelegeți umorul, întrebați-mă, nu trageți concluzii. Dacă știți că m-ați atacat direct c-așa v-a venit vouă, dacă insinuați cum ne-am tăvăli noi dincolo de coperta blogului, sper că vă plac surprizele. Neplăcute.

 

Acestea le tastez pentru noii prieteni virtuali care poate nu citesc bloguri. Ei văd un fund, e ok, respect fundurile dar nu trebuie să ne pupăm.

Dacă pur și simplu nu mă placi, delete și block. Nu mă interesează de ce nu mă placi. De fapt suntem același aluat, numai drojdia-i diferită.

Nu sunt pe FB ca să aflu pe cine nu suporți tu și nici tu nu ești ca să afli cu cine mă culc eu. Cine trebuie să cunoască ultimul aspect, îl cunoaște.

Viața chiar e grea și nașpa uneori, oamenii mor, cei dragi se îmbolnăvesc, dispar, prietenii te lasă (nu cei trimiși de Pronie), îi lași tu pe unii, iubitul se culcă cu alta, te părăsește motanu, gagica, pierzi copii, lucruri de care te-ai atașat, joburi. Sunt pe FB ca să ne amuzăm împreună. Să încercăm să ne suportăm. Iar sentimentele nu vor rămâne mereu aceleași dar dacă o secundă ai îndreptat un gand frumos și-o inimă virtuală către cineva, se lipește, se tatuează, se simte. 

Mă voi lamenta, poate voi fi puțin obscenă, poate voi face pe mironosița, voi posta poze sau gânduri absolut indolente sau din contră, foarte glossy, kitch sau glamour dar existența mea e ca și a voastră. Grea. Numai că Altfel.

Completări? 🙂