De ce nu „fac“ copii?
Sigur ca e lejer sa banuiti ca-s urâta si n-am cu cine , ca-s sterilă sau c-am niste ovule leșinăcioase ca Meredith Grey. Sau că la 30 si „umpic“ de ani fug spermatozoizii de mine ca purecii de pe gaini cand le dai cu Ectocid
Dar nu-i (chiar) asa
Sa ne întelegem . Eu iubesc foarte mult copiii atunci cand nu-s 15 poze cu ei pe wallul meu , cand nu mi se pișă în brațe si cand nu trebuie sa – i tin sa-mi râgaie în ureche.
Iubesc si copii si adultii numai ca nu-mi vine sa le surad la toti.
Are vară-mea prostul obicei sa mi-l plaseze p-ăla micu pentru aceasta procedura, da noroc ca ne viziteaza de doua ori pe saptamana , nu mai mult. Si eu zambesc asa, cu toata dragostea ca si cum as fi în cabina de proba de la Promod si-as incerca rochii la reducere. Zambesc si-l preiau pe bebeu si mă rog sa nu se-apuce de urlat până fac eu tapotamentu.
Pe nepoata-mea o iubesc pana la cer si înapoi. Mă mai sperie ea cu „vezi ca-.mi fac bagaju si vin la tine o saptamana“ da apoi îmi dau seama ca-i smecheră si ca zice asa, sa-mi tina mie corazonu în limite normale.
Cateodata se întamplă sa doarma la mine – sau dorm eu la ea.
Normal ca nu vrea în alt pat, cand zic „cu mine“ înseamna un picior pe capul meu si plapuma stransă sub ea. Ma trezesc la 3 ca tuseste. Doarme si tuseste în acelasi timp, e vară si aerul e uscat. Tulai doamne (da, sunt ardeleanca)
„Bibi, sa-ti aduc un pahar cu apa?Un ceiuc?
Se trezeste asta mica, nici nu stie c-a tusit, se mira de ce vreau eu sa-i dau apă si ceai, dar pentru ca nu m-ar refuza, e de acord si cu ocazia asta îsi aminteste ca o trece pipi. Da, sa ma duc sa-i aprind lumina pe hol. O aprind, pun apa în căniță si ma pun înapoi în pat
„ (soptit din bucatarie pe cand s-adorm) Hapiiiii, hai sa-ti arat ceva“
M-am gândit ca i-s inflamate amigdalele cât castanele sau că s-a urcat vreo mâță pe pervaz si s.a speriat .
Ea ma cheama sa-mi arate cum lucesc abtibildurile de pe frigider cand stinge lumina
Imi lucesc si mie ochii ca la șarpele calcat pe coada si-o trimit la culcare. Mai tuseste de 5 ori si-adoarme, eu adorm dupa ce-s sigura ca respira bine si-i învelită.
Dimineata îi spun la cumnata că fetita are astm si indic vreo 12 seturi de analize.
„Vezi de treaba, c-asa tuseste cand e cald tare afara si ea mai bea rece peste zi. N-are nimic la gat“
Concluzia:cand e vorba de copii si șalvari- îmi place sa-i vad la altii dar nu vreau sa-i port eu Punct
Postarea nu este indicata pentru parintii care si-au lăsat umorul la maternitate .
Ci este o dedicatie pentru prietena mea Claudia- care-a ajuns acasa cu un bebeu nou nout 😀 Să ne spui daca ti-au dat si instrucțiuni la el
:)) da’ unul gata crescut, nu vrei?
De un an si jumatate, cam asa 😀
ei, păi la 1 an jumate nici nu ești prea mofturoasă!
Eeeei,”esact” asa eram si eu! Miss perfect: manichiura impecabila, toate nuantele blondului cel mai blond, sau aramiu sau nici nu mai stiu, dar saptamanal la stilistul cel mai cel, umblam prin lumea cea mare ca o floare, cu cate un iubit pentru fiecare set de nevoi(aveam vreo 3 odata), aveam afacerea mea, prieteni zeci si o viata plina. Dar pe la 32 de ani, m-apuca o cautare de mascul pentru imperechere si pe singurul care mi-accepta conditiile il luai si-n 9 luni livrai lumii asteia strambe una bucata printesa care, ma incapatanez sa cred, o va schimba alaturi de cei din generatia ei. Si trei ani mai tarziu, adica la 36 de primaveri verzi si crude, facui o alta livrare, tot printesa, tot schimbatoare de lumi, caci a mea s-a schimbat radical si e mai frumoasa decat in visele mele cele mai minunate.
Asa ca cine-i are sa si-i creasca, cine nu sa nu-i doreasca, zice un super-mega-giga cantec pe care-l auzi pe la nu-s ce nunta la olteni!
Am vazut livrarile tale, tare dragute
Nu e chestia ca mi-ar strica…”perfectiunile” . Pur si simplu nu-mi doresc sa stau pe cuibar 😀
Salut!
Imi place sinceritatea si caracterul pe care banuiesc ca il ai. Eu am doi copii, sunt minunati si mai ales sunt deja mari. Fiica-mea are si copii, pe care eu ii iubesc, normal, dar sunt fericita ca nu trebuie sa-i cresc eu. Ipocrita n-am fost niciodata si pot sa-ti spun ca savurez din plin viata mea de acum, libera, fara obligatia de a creste copii. Fiindca este o mare responsabilitate pe care ti-o asumi numai daca vrei sau daca esti inconstient (si probabil foarte tanar).
Deci, articolul tau imi place!
Cornelia, cum s-ar spune la tine “ce-a fost mai greu a trecut” Sunt convinsa ca i-ai crescut frumos si esti mandra de ei
Si mie mi se pare perfect normal sa vrei sa dormi noaptea, nu sa faci planton poate-poate o adormi ala micu’ zece secunde…
Sa-i traiasca bebelusul prietenei tale, iar tu poti sa mai “copilaresti” cativa ani ca dupa cate scrii aci nu esti pregatita de copii! ::
scriu, scriu 🙂
Cred ca stii vorba ‘ceea : ,,Cine are sa si-i creasca, cine n-are nu-si doreasca, ca vin ca ploaia si nechemati”. 😉
am mai auzit-o dar n-am meditat la ea
Eu nici frumoasa sa pic nu-s, nici cu cine nu aveam, ovulele treceau precum cometa la 5 ani, treij de ani implniti aveam si iete ca facui copilu :)))). Adevarul e ca-mi doream enorm sa se intample, dar de cand am copchilasa ii inteleg si mai bine pe cei care ii iubesc doar in poze :))), atunci cand nu sunt in 15 pe wall. Da ce buna e o prietena fara copii la casa omului, am si eu cu cine iesi in oras, astea maritate si cu plozi nu mai ies nicaieri :))
ok, chestia cu wallul am exagerat-o putin de dragul artei 🙂
N-am nicio treaba ca-si pun altii poze cu copiii sau cu pisici,etc
O, ce nepoata cuminte ai! NU vreau sa te sperii, dar ce face ea e mic copil, sa zic asa. Sa vezi cand plang si nu sti de ce, sau cand vomita noaptea, sau cand se trantesc cu fundul de pamant ca nu le convine nu- stiu- ce.
Dar si partea cealalta nu e de neglijat. Sa-i vezi cum te mangaie, cum iti ofera din biscuitele lor sau cum se bucura cand ii iei de la cresa.
Bune si rele, costa mult sa cresti un copil si nimic nu are sens pana nu simti ca e o misiune vitala sa aduci un copil pe lume.
Ioana, nimic nu are sens pentru tine poate – pana nu aduci un copil pe lume!
Pentru mine totul are sens. Vantul care-mi mangaie fata in calatoriile mele, frunzele care cad, oamenii care ma privesc. Iubirea familiei, bucuria catelului de la tara , gustul mancarii facute de mama.
Sensul vietii mele nu e conditionat de o alta existenta sau de o bucatica ce-mi poarta ADNul.
Stai ca nu m-am exprimat corect. Vroiam sa spun ca nu are sens sa aduci pe lume un copil daca nu simti ca e o misiune vitala sa faci asta. Pt ca daca-l faci pt altul- sunt unele care il fac pt sot, soacra, etc- nu-l vei iubi deloc. Deci e simplu cu copiii: ii vrei sau nu.
Fiecare decide pentru sine și e de respectat pentru asta. Am copii, dar sincer nu știu dacă, pusă acum să aleg, aș mai face. Și sunt copii normali, cum s-ar zice. Adică nu mă enervează decât din când în când; adică atunci când intrăm în contact; nu-s mofturoși, adică nu vor luna de pe cer, ci doar stelele ș.a.m.d.
Bineînțeles că glumesc. Dar nu-i de șagăresponsabilitatea enormă pe cre ți-o asumi atunci când te decizi să ai urmași. Plus că renunți la o parte din viața ta pentru ei. Și, din păcate, uneori ajungi să te întrebi dacă merită.
Deci, tot la vorba aia ”oltenească” cu ”cine-i are…” ader și eu. 🙂
SLVC multumesc ca mi-ai impartasit gandurile tale , m-au amuzat 🙂
Le admir pe mamici si stiu ca nu le e usor sa-i creasca . dar le admir de la distanta
Ce simpatica esti :)…si cum povestesti 🙂
ce comică ești și, totodată, sinceră, îmi plac „dracii” care îi ai 🙂
până la urmă nici nu știi ce dă în tine și uiți de ce ai povestit mai sus și te trezești într-o zi că e total invers. Ce aș vrea să te văd 😛 și să mă râd, să fac mișto de tine 🙂 Cu nepoțica și bebeul verișoarei tale nu te scoți tu, e prea ușor 🙂
Ma scot numai cu ele ..
ai vazut no reservations?
daca nu, trece-l pe lista de prioritati!
🙂
E actiune?
e de vazut! asa ca asculta-ma si sa ma anunti si daca ti-a placut si daca nu, bine?
duminica faina! 🙂
Hapi, nu m-ai socat sau revoltat neam de loc! 🙂 Nu “vad” de ce tre’ sa te justifici, din moment ce-i alegerea, alternativa, optiunea, decizia ta/voastra de-a nu fi parinti, punct. 🙂 În cazu’ nostru, ambii s-ar fi putut numi Désiré(e), my only (2)”eggs”, “old babies” now… 😀
– – –
Pentru noi-2, copiii vor fi fost THE choice of our life, NO regrets… 🙂
Pai nu e chiar o justificare dar nici mare secret nu e ….
Hapi, ai dreptate: de fapt, “un secret de Polichinelle”, o confirmare dupa postu’ despre “capote”… 🙂 Din moment ce-asumi 100%, it’s O.K.
– – –
Be happy, Hapi… sanatate & alles gute… 🙂
Mare dreptate ai 🙂 Eu nici macar nu trebuie sa am grija de copiii cuiva si tot nu vreau sa fac copii 🙂 Mi-a placut articolul tau; foarte simpatic si sincer 🙂
Nu am grija de copiii cuiva
Am avut grija de nepotica din cand in cand si au fost momente superbe. Pentru ca pe ea o iubesc ca si cum ar fi a mea
Dar e cu totul altceva sa fii mama full time, nu ? 🙂
Mi-a placut relatarea cu nepotica si faptul ca esti sincera.
Am si eu o cumnata care nu are copii, dar cu fetita mea se poarta de parca ar fi a ei. O iubeste foarte mult, ii face toate poftele. Cand doarme la noi asa face si fetita mea. Doar cu ea vrea sa doarma, sa stea sa vorbeasca, sa asculte muzica, sa se uite la desene impreuna.
Merci Ally
Mi-e usor sa fiu sincera sub pseudonim, probabil cu numele real nu as scrie toate astea. Si nu pentru ca nu sunt in stare sa mi le asum dar lumea e rea si carcotasa. Vorba bunicii: “nu-mi aprind paie in cap” 🙂
Mie nu mi-au fost foarte dragi copii, niciodata, nu am rabdare cu ei! Apoi cand am aflat ca-s insarcinata deabia asteptam sa il am! Un copil te schimba, clar, dar totusi nici acum nu as lucra la gradinita de exemplu! 🙂
Daca intr-o zi o sa-ti doresti, o sa ii ai, daca nu, sa te bucuri de viata asa cum iti e data!
Ai mai rarit calatoriile de cand il ai sau, din contra?
Banuiesc ca ai parte de mult sprijin.
Nu le-am rarit dar imi e mai greu sa plec cu el, normal 🙂 Pe de alta parte sunt si beneficii, cu Kari trebuie sa calatoresc intr-un ritm mai lent
ador copiii care le spun mătușilor pe numele de pe blog… 🙂
cât despre făcut copii… tot ce hotărăști tu este cel mai bine. cu o singură condiție. nimeni nu-ți va șterge lacrimile dacă într-un târziu descoperi că ar fi fost mai bine… altceva. nimeni, pentru că ceilalți sunt ocupați cu lacrimile lor că… nu-i ajută deloc copiii, deși ei i-au îngrijit cat au putut, ba chiar și imposibilul l-au făcut.
🙂
sper să fi înțeles că te susțin, din ce am scris mai sus, nu să fi transmis cine știe ce bazaconie…
Nici acum nu-mi sterge cineva lacrimile . Nu vreau sa-mi masor intensitatea suferintei in numarul de ani
Iar daca va fi s-o fac nici 10 copii nu mi-ar putea anestezia durerile
eu am un feeling ca ti se ia de NU, in cativa ani. :)) … si daca gresesc, nu-i bai, tu sa fi fericita! 😉
O sa vedem 🙂
Cat de tare! 🙂 Asta e una dintre intrebarile la care m-am saturat sa raspund 🙂 Desi am trecut de 30 ani, nu am niciun gand sa fac copii si ma enerveaza ca ma intreaba toata lumea “de ce”. Pentru ca nu ma simt suficient de responsabila sa fac un copil, pentru ca momentan nu-mi doresc, pentru ca nu e obligatoriu ca toata lumea sa faca copii, pentru ca suntem prea multi pe Glob, pentru ca… 🙂 Pot gasi mereu explicatii 🙂 Daca as face un copil, cu siguranta, dupa aceea as fi intrebata cand il fac pe-al doilea, s.a.m.d. Cei care ma cunosc bine deja s-au obisnuit cu ideea ca nu vreau sa am copii. Matusa mea, desi are 3 copii, are o vorba care-mi place tare mult :”Cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca” 🙂 Poate parea cinic, insa eu ma regasesc in aceste vorbe.
Nici nu are rost sa mai comentez pentru ca e clar ca stii exact cum ma simt eu
Adica foarte bine 🙂
Copiii sunt adorabili … in limita a 3 ore/luna 😀
Pe luna sau pe Marte 🙂
Cat esti tu de “Gigi-duru” si te topesti dupa nepotica.Dar daca ar fi copilul tau?Iti dai seama ca universul ar avea brusc doi sori?Acum ai multe preocupari, ai o viata plina, iti e bine in pielea ta, dar as putea paria ca va veni o zi in care o sa-ti doresti o mogaldeata a ta.Sau o sa-si doreasca “al tau” si tu o sa vrei sa-i faci bucuria asta.Nici eu nu ma visam mama, in nici un caz asa de repede, dar acum nu trece zi in care sa nu multumesc cerului pentru ca mi-a dat un dar pe care nici nu sunt sigura ca il merit.Dar in problema asta nu se dau sfaturi, totul vine de la sine la timpul potrivit.Si daca nu vine, inseamna ca nu trebuia sa vina…
Daca ar fi copilul meu si-ar avea varsta pe care-o are ar fi foarte bine 🙂
Dar asta nu inseamna ca eu imi doresc sa fac copii :)))
Asa am gandit si eu, ca tine, pana pe la 34 de ani, cand i-am zis “da” ingerului ce ma alesese pe mine sa-i fiu mama. Abia atunci, dupa 8 ani de casatorie, m-am simtit eu (cat de cat) coapta si apta sa iau ideea in considerare. Acum regret ca nu am luat mai devreme decizia, aveam cu siguranta mai multa rabdare si – in plus – doza aceea de inconstienta a tineretii care ajuta sa nu te cramponezi de tot felul de temeri detaliate si obsesii privitoare la sanatatea micutului. Copiii multor colege ale mele din scoala sunt liceeni, pe cand noi abia am pasit in clasa I…
Sa-ti fie bine, orice ai decide! Avand nepoti si bucurandu-te de ei din plin, e poate mai usor.
Si tu esti o mami curajoasa. Sunt convinsa ca momentul ales de tine si de soarta era….singurul potrivit 🙂
Eu te nominalizez in lista mea de premianti!
http://lafeeblanche.wordpress.com/2012/09/29/lovely-blog-award/
Multumesc zano 🙂
Esti draguta ca intotdeauna si ma simt onorata
Chiar mă întrebam dacă pot să te bâzâi pe FB cu o întrebare referitoare la Anarkali, pe care abia ce-am descoperit-o când mergea tocmai să nască, nu alta! Mulţumesc de informaţie şi transmite-i un pumn de gânduri bune şi de la mine. 🙂
Cât despre tine şi copiii tăi ce vor fi au ba, pot spune doar atât: nimic din ce crezi că simţi, ştii, cunoşti despre propria persoană nu mai e valabil după ce ai o mogâldeaţă proprie şi personală, culmea, cu atitudinea ei proprie şi personală! :).
Ceea ce nu înseamnă că nu-s de-acord cu modul în care gândeşti. Decât să-l faci să-l pui pe hold, mai bine aştepţi să-ţi faci timp. 🙂 Pupici!
Irealia, sunt total de acord cu felul in care vezi lucrurile.
Cat despre Anarkali, asteptam poze cu bebeul pe blog 🙂
Eu am un baiat de aproape 6 ani , e o minune de copil , dar nu am lasat ca aparitia lui in viata mea sa imi schimbe stilul de viata , incerc sa nu il cocolosewsc si sa imi stea in fund , am si acum zilele mele in care nu e cu mine si in care fac tot ceea ce imi doresc , am zilele in care sunt doar cu el si in rest viata e normala , totul merge de la sine. Am un fix daca pot sa-l numesc asa sau tabieturi , merg cat pot de des cate un weekend undeva singura prin tzara , aleg o locatie si stau acolo sa ma detasez de tot si toata si pentru asta am fost criticata de multe prietene care sunt si ele mame , de ce nu imi duc piticul cu mine . Consider ca copiii trebuies de mici educati si crescuti cu o oarecare distanta , nu vreau ca baiatul meu sa fie un mamos si nici sa imi planga cand este lasat la bunici sa doarma. Normal ca educatia primita de acasa o ai in timp , dar cati copii bine educati au ajuns la o anumita varsta , cand si-au vazut de drumul vietii sa le intoarca spatele la parinti 🙂 sper sa nu ajung acolo , dar consider ca vreau sa imi traiesc viata si sa imi cresc copilul impletind frumos asta , fara sa regret in timp ca am stat numai la fundul lui si cand e mare gata , nu mai e langa mine. Sa stii ca nu toate spun asa clar si raspicat ceea ce ai zis tu acum , multora le e frica oarecum ca viata se schimba , si asa si este , dar se schimba in asa masura in care este permisa schimbarea. E bine totusi ca ai o nepotica cu care te mai rasfeti cand doresti 🙂
Ii place cum descrii felul in care relationezi cu copilasul tau. Sa-ti fie sanatos si sa-ti aduca bucurii
Da, sunt norocoasa cu nepotica si am parte de multe dragoste din partea ei . Cum s-ar spune iau doar frisca de pe tort 😉
Hahaha :))) foarte amuzant:)))
Hapi un copil trebuie dorit , doar atunci trebuie facut 🙂 eu am doi si nu as mai reusi sa tariesc fara ei , uneori ma simt epuizata ..adica aproape zilnic : scoala..teme.dus..spalat dintisori..innot..mancare..pediatru..calcat..etc
Nu e simplu sa fii parinte renunti la tot de dragul lor ai face orice ..in schimb ai o multumire si un alint un zambet si cuvantul mama..! faptul ca esti totul pentru ei si sunt totul pentru tine ..pana la un moment dat 🙂
Daca nu esti pregatita nu vei fii pana in momentul in care il ai in brate ..dupa e totul natural ..calatorii, manichiura, cuaforul…pana si intimitatea 🙂
Am norocul cu al meu ma ajuta mult de tot ..altfel ar fii greu de tot ! suntem epuizati amandoi insa fericiti am facut minunile aste-a si luptam zilnic eroic 🙂 Daca intr-o zi vei avea o minune si tu..sa fii linistita o sa fie minunat pana atunci bucura-te de tot si fa tot ce-ti place..adica pana nu te doare capu ..nu te lega 🙂
E clar Crina , trebuie dorit
De aceea nu fac.Pentru ca …nu doresc, nu simt ca trebuie sa fac sau ca m-ar completa. Insa ma gandesc serios la posibilitatea de a adopta unul intr-o zi 🙂
Nu toti suntem la fel ,sunt copiii ventiti pe lume nedoriti si lasati in plata D-mnului ..am o prietena care a adoptat un baietel dupa care a mai facut 2 🙂
Am cunoscut la mare o doamna draguta au adoptat un baietel frumos foc era maltratat de parinti naturali ,ars cu tigara etc. oamenii care au dragul de a adopta un copil e minunat!
Tu stii ce e mai bine pentru tine 🙂
Esti atat de simpatica m-am distrat enorm la ultima fraza ..cu instructiunile..o zi buna Hapi !
Eu imi doresc copii, dar nu in viitorul apropiat. Mi-ar place sa vina direct la 4 ani, mie de primul an mi-e cel mai groaza. Asa ca momentan aman. Pentru cel putin vreo 3 ani.
Unul de 4 ani as inchiria si eu 😀
ai grait..ca Monik a mea :)))
nu nimeream :)))
nu sh ce are…netu meu..zieam ca graiesti ca Monik a mea !
Monika ta e mai tinerica decat mine , deci e normal probabil sa gandeasca asa
Mă bucur că ne dai veşti despre Anna. Chiar vroiam să te întreb. Foarte funnz articolul tău! Să fi tu sănătoasă, restul sunt alegeri personale 🙂
E ok, doar obosita si probabil ca o sa posteze si ea curand ceva
Asa ma bucur cand mai vad pe cineva care nu-si doreste copii :: cel putin momentan…mereu ma intreaba si pe mine de-s satula pana peste cap,nu mai stiu ce sa le mai raspund…si cand feliciti pe cineva pentru copiii,te intreaba : dar tu cand? ufaaa…n-am gasit motivul pentru care nu vreau copii,probabil sunt multe si marunte…dar unul clar il stiu…tre sa ma mai coc putin :),sunt prea tanara:D
Rar gasesti femeie care nu-si doresc copii si poate ca majoritatea e interesata de ce unele oi sunt negre si altele albe….
Nu e ca nu-mi doresc deloc!Probabil m-am exprimat gresit,imi doresc un baiat peste cativa anisori,momentan nu-mi doresc 😉
asa simti acum, mai vedem peste 2-3-4-tz ani:) si eu eram ca tine dar nu stiu exact cum s-a petrecut schimbarea si vedem numai bebelusi prin jur, ma opream la fiecare plod, urmaream carucioarele pe strada….asa ca, zis si facut, omu’ a fost de acord (desi cred ca initial intrebarea l-a socat, el nu recunoaste). acum e bine, foarte bine si nu exagerez. muncim la greu, ne educam copiii, sacrificam timp, bani, tabieturi, mofturi dar merita, sufletul ne e plin de dragoste si de recunostinta ca fetele-s sanatoase si iubaretze. astept articolul cu titlul ceva de genul: DEe ce “fac” copii? poate nu astept mult si bine:D
Eu chiar admir femeile care trec prin toate greutatile astea si isi asuma apoi atatea sacrificii. Sa zicem ca sunt usor egoista 🙂
deocamdata:D
Ahh, am respirat usurata cand am vazut ultima fraza. Credeam ca te-am enervat eu cand te-am intrebat de ce si pe dincolo acum catva timp :D.
Deci a nascut Anna, e fetita sau baiat, stii ceva ?! 😛
Nu, Fede, nu ma deranjeaza subiectele asta. Nu e tabu pentru mine, nu e secret…..Sigur ca impartasesc mai mult cu prietenii decat o fac aici, colorat pe blog 🙂
E baietel, e sanatos si frumos doar ca ea e foarte obosita inca si probabil nu are chef (si timp!!!!) sa scrie 🙂
Așa ziceam si eu. Si, dacă mă gândesc bine, așa zic si acum despre ai altora. Dar, cand e al tau nu mai simți picioru-n cap, tusea se întâmpla sa o auzi numai tu si sa n-o mai audă nimeni. Ehehe… Si apoi mie doctorul mi-a zis la 37 de ani, cand născut, ca-s tânara :-).
Oricum, dragut blog
Pai normal ca esti tanara la 37 🙂 Pun pariu ca si acum esti
Multumesc pentru vizita
buna tema! si pe mine ma tot intreaba unul si altul. ba acu vreo saptamana s-a si oferit unul sa rezolve problema :))
mi s-a spus chiar ca sunt egoista. cand am cerut un motiv pentru care as face un copil mi s-a raspuns “pentru tine”. asta chiar e un motiv egoist. ca si “sa ai cine te ingriji la batranete”.
acu imi vine in minte bancul cu Strul pe patul de moarte care inconjurat fiind de copii injura de mama focului. il intreaba unul de ce injura si zice :”pai cand eram tanar toti imi spuneau : insoara-te, fa copii, sa ai si tu cine iti da un pahar de apa cand o sa fi batran si bolnav. si m-am insurat, am crescut copiii si uite, al dracului, ca acuma nu mi-e sete” :))
si apoi ma intreb (unii pot crede ca exagerez) cum va arata planeta asta peste 30 de ani. oare n-o sa plnagem de mila copiilor?
Ma gandesc ca oamenii incearca mereu sa dea un sens-propriei existente
Pentru multi – si poate pe buna dreptate_copiii sunt acel sens.
Pentru mine nu.
idem si la fel 🙂
Hapi, eu te sustin in ideea cu adoptia. Sunt atat de multi copii care isi doresc un tatic si o mamica…
Ms Lady
Cu drag!
e frumos să fii mămică, da’mi place de mor să fiu şi mătuşă ! 🙂
Matusa it s funny
eu n-as fi avut daca tatal copilului n-ar fi insistat ca nu vrea sa fie un parinte batran, iar eu innebunita sa-i fac pe plac. imi iubeam mult viata asa cum era si inca mai cred ca nu eram pregatita si nici suficient de matura pt a manevra problema urlatoare. eh, dar cum chestiile ce ti le creezi singur, trebuie sa ti le si rezolvi la fel, iata ca m-am descurcat si-i multumesc lu D-zeu ca mi-a dat-o! 🙂
parerea mea e ca bebeloiul trebuie facut numai si numai cand ti-l doresti din tot sufletul, nu ca sa urmezi tredul sau sa-ti multumesti consortul. fiecare le stie cel mai bine pe ale lui.
wow, de obicei e invers!
tu stii ca eu ma chinui din greu sa fiu altfel sau pe romaneste sa ma pis contra vantului 😀
Imi place de tine Red ca scrii exact ce-ti trece prin cap, nu machiezi sentimentele 🙂
Bună dimineațá!
Bună temă, tare autoarea..!
Ar fi de scris și de spus tone de vorbe.Și? după aceea? fiecare rămâne cu ale lui.
Sunt mamă de mulți, mulți ani, bunică cu statut potrivit.
Dacă mă întreabă cineva ce sfaturi aș da, ei, bine, chiar că n-aș fi persoana potrivită.
Cred că există ceva, cineva care pe „dictează „ pe toate.
Bine ai venit Gina
Eu nu astept sfaturi de la cineva. Dar nici nu ma deranjeaza cand o persoana imi impartaseste din experienta ei.
Buna!
Mi-am mutat blogul la alta adresa : http://benet16.wordpress.com/
Pa-pa! 🙂
Mda,vazui
Apropo, Msaá-ua aia arata scarbos de-a dreptul. Da bine c-a fost buna
Aparentele inseala
mesaj de la Saiffa.
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/09/in-zbor-barba-nu-creste_8485.html
da, asta cu “asa zice lumea” si “asa e moda acum” ma zgaraie pe creieri de numa’ numa’ Intotdeauna e altul mai dashtept care stie ce ar trebui tu sa faci :))
Fiecare cu ale lui 🙂 Sa mai uita unii la tine ca la satana daca le zici ca nu vrei copii :))) indiferent ca te defineste permanent sau temporar treaba asta :))) Wow, paria, feriti! :)))
Imi place sa sochez din cand in cand. Nu pe blog, in real life …
me, too… 😉 un fel de test, de fapt… 🙂
Si noi ne gandeam ca ar fi mai bine sa luam unul pe la 2-3 anisori :)))))) Sa ma fi vazut cand am fost in vizita la niste prieteni si mi l-au pus in brate : Schimba-l ! Norocul meu a fost ca era doar pipilica in pampers , m-am scos… :)))
Parca l-am auzit pe baiatul meu, care spune ca cei mici sunt niste montruleti. Ii plac, dar numai de la mare distanta si doar daca sunt bine tinuti in lesa. Nu poate sa inteleaga cum am putut sa il iubesc atat de mult pe vremea cand era o bucatica de carne, care plangea fara ca eu sa inteleg de ce. :))
Fiecare face copii atunci cand se simte pregatit, cand isi doreste cu adevarat. Nu exista o varsta anume. Unii nu fac deloc si sunt fericiti asa.
Eeee, normal ca al tau sa gandeasca asa la varsta asta
Scrii foarte frumos si ai un umor deosebit :)) Pana la urma trebuie sa facem ceea ce ne dorim si asa este cel mai bine. Nici nu imi imaginez ca tie ti-ar putea impune cineva ceva, sau ca te-ar putea cumva determina sa iei o anume decizie :)) Tu le faci ca tine :)) Fain, ca doar tu traiesti ,nu altii in locul tau 🙂
Multumesc . E o chestie pe care n-o pot schimba la mine indiferent de dorintele altora
Daca am inteles eu bine, copilul ideal in viziunea ta este acela cu amigdale de fier sau inox, neracibil, fara vezica si alte eliminari de substante rau mirositoare. :))
N-ai inteles nimic
Nu e usor sa cresti un copil dar e foarte frumos cand il vezi mare si esti mandra de el. Atunci iti dai seama ca a meritat tot ce ai facut pt el
Da, sunt convinsa ca e asa. Pentru altii
Eu sunt mai egoista. Nu-mi traiesc viata ca sa astept sa creasca cineva sa-mi ofere satisfactii 🙂
Asta nu este neaparat un lucru rau . Avem posibilitatea sa ne traim viata asa cum vrem
🙂
am citit altceva la pseudonimul tau……Ciudat nume ti-ai ales
E bine ca am ajuns mai tarziu 😉 Asa am avut ocazia sa gasesc o multime de comentarii.
M-am distrat, sa stii…da’ pun pariu ca multi s-au abtinut, au incercat sa fie draguti, asa ca nu ti le-ai luat pe toate :))
Am pareri si mai radicale ca tine…dar nu le mai expun…n-am chef de pus lumea in cap 😉
Si eu pun pariu :)))) Ai intuit corect
Exact asa gandesc si eu. La doi ani de la nunta inca ma intreaba lumea “si copiii cand vin”? Habar n-am dar acum nu. Mai am ceva anisori pana la 30 dar sincera sa fiu nici atunci cand voi atince “pragul psihologic” nu cred ca ma voi simti in stare. Ma cunosc prea bine. Si-n plus il voi face cand voi simti ca a venit si vremea lui. Caci va veni intr-o zi, dar cand…la intrebarea asta nu stiu inca sa raspund.
O casnicie frumoasa iti doresc Ana 🙂
🙂 Ca bine zici 🙂
Mama cate comentarii aici! ;))
Vine toamna, lumea sta mai mult in casa…poate ca asta-i explicatia
ca doar eu scriu la fel
Nu vin cu instructiuni astia micii dar mai ca ma bate gandul sa intocmesc eu un manual si sa sper ca devine best seller. Prima editie cu autograf ti-e rezervata tie. 😆
Apropo Hapi, una dintre asistentele din tura de noapte de la maternitate mi-a zis acelasi lucru cand am intrebat-o daca vrea copii intr-o buna zi. A spus ca nu-si doreste copii ei si ca ea are posibilitatea sa fie in jurul copiilor zi de zi de la servici, ceea ce este indeajuns de satisfacator pentru ea. Deci sunt femei fel de fel care nu vor copii si la urma urmei asta e o chestiune personala la fel ca religia cuiva. Nu e musai sa vrem toti acelasi lucruri. Eu asa cred. 😉
Da si – eu sunt constienta cata bucurie poate sa aduca un copil in viata unei femei. Si cred ca multe femei se simt implinite si fericite cand au un copil
Numai ca personal, functionez altfel si am alte dorinte….Pe cat posibil m-am indreptat in directia care ma face pe mine fericita. Imi place ritmul pe care il am acum. Exact asa cum unei mame ii place sa isi ia puiul in brate sa se joace, sa se plimbe…..
Dacă mai aveam vreo urmă de îndoială, s-a risipit! Clar ești pe placul meu! 😆
Eu am râs, nu știu dacă asta era intenția, da prea mi te imaginam în acțiune, cu pchii lucind ca abțibildurile de pe frigider 😆
Da…:) dagatha, am 32 lumea incepe sa se gandeasca ca mi se termina ovulele, asa ca atunci cand ma mai intreaba unu, altu, dau link aici, e mai usor 😉
atâta problemă? lasă, bre, că dacă se termină ovulele, găsim altele 😆
Îmi plac oamenii ăștia care știu mai bine ce îți trebuie și mai ales când!
Bună ideea cu linku’! 😉
Hapi, eu te inteleg, sa stii! 😛
Nu ca nu mi-as dori copii la un moment dat, dar decat sa simti ca te calca pe coada non-stop, mai bine fara ei. Si fara salvari. :))
Eu chiar respect persoanele care nu ca doar nu vor, ci nici nu isi fac copii, doar asa de dragul altcuiva, gura lumii, etc.