De ce l-am iubit tocmai pe Sorin (partea a doua)
Dupa ce Sorin m-a condus acasă de doua ori cu Fordu , m-am si gandit daca ar trebui sa port rochie de“ mireasa clasică“ sau una din aia ca-n videoclipul Don t cry a lui Axl Rose. Ne întelegeam de minune si eram fericiti.
Pe mine ma părăsisera toate prietenele iar colega de banca îmi spusese ca în pauza mare, la coadă la covrigi nu s-a discutat despre teza la romana ci despre faptul ca eu am început sa umblu crăcănat. Pe el îl amenintau parintii ca îl dau afara din casa daca nu ma schimbă cu una mai bogatană, asa ca el.Maica-sa era o marmotă rautacioasa care îsi sutura nervii cu cate-o Saniuta de cate ori mergeam în vizită. Taica-su se chinuia sa zambeasca de zici ca era urzicat, facea asa cate-o grimasă , ca-i cunostea pe ai mei si-i era jena de circumstante. Numai bunica-sa ne îndrăgea pe amandoi.
Daca va închipuiti ca eu si Sorin ne frunzărisem toate paginile, va înselati. Pe vremea aia tocmai terminasem de citit Evanghelia dupa Marcu si cate ceva din vietile sfintilor. Asa ca ma temeam de iad mai tare decat de epilatul inghinal.
La scoala, ca sa ma racoresc putin, i-am spus unei colege sa se mute si sa stea exact în spatele meu ca îi fac partea de sintaxa a frazei la teza . Zis si facut, cand a început teza, m-am foit ca un fluture de lampă si în trei minute , am fost mutată pe alt rand . Fata a ramas descoperită si era nervoasa foc. Sa vedem dupa nota asta care dintre noi o fi mai cracanată,prefacuto, am suierat eu printre dinti , scufundându-ma satisfacută în Sacru si Profan. Sorin ma astepta dupa teza.Iar Emilia o sa-mi traga clapa la matematica cat de curand, dar pana atunci ședinta semestriala cu parintii va fi trecută……
Intr-un an de zile ne-am ranit unul pe altul, ne-am despartit de pe-o zi pe alta, ne-am certat, ne-am dezamagit si ne-am promis iubire eterna cam cat pentru 100 de episoade în care ar juca Adela Popescu.Desi nu trecusera cateva luni de cand telecomu ne-a tras si noua un telefon fix si niste note de plata cat gogonelele, microfonu se înfundase cu muci si lacrimi. Ei, pe-atunci sa fi fost urmarite telefoanele……….. Cred ca ascultatorii mei si-ar fi cerut transferu pe undeva prin Golfu Persic.
Weekendurile erau cele mai palpitante. Doua ore ne vedeam, o ora ne certam ca nu vreau sa ma culc cu el, doua ore ne desparteam pe vecie , trei ore vorbeam la telefon. O ora nu mai raspundeam la telefon, ba chiar plecam în lume – destinatie la care ajungeam cu masina de ocazie.Bunica îmi făcea pancove si ma întreba „iar te-ai certat cu Sorin”? Seara ma întorceam spasita, îi faceam capul calendar mamei cat il iubesc eu pe Sorin si ma culcam smiorcaindu-ma. Pe la miezul noptii pietricele în geam si un mieunat de pisică ma trezeau si încoltea gandul îngrozitor că Necuratul chiar se poate manifesta.
Si aveam dreptate. Sorin înnebunit de dor si de etanol clonțănea seminte în fata blocului asteptandu-ma.
Eu coboram de fiecare data cu viteza unui astronaut spre disperarea maică/mii care statea cu ochii lipiti de geam si mai da frunzele teiului la o parte cu o coada de lingura ca sa vada daca ostilitatile se desfasoara în perimetrul bunului simt.
Ultima parte a povestii se afla aici
am un feeling ca mai e si (macar) partea a treia 🙂
Leti, daca vad ca exista feed back si voua va place ceea ce cititi, atunci, da, urmeaza si partea a treia 🙂
Astept cu sufletul la gura…
nu ma pot pronunta in legatura cu ceilalti, dar eu personal, te citesc de cand te-am “cunoscut” :)). si inca cu maaaaaaaaaaaaaaare placere, femeie a raului 😛
Ce ti-e si cu diacriticele astea :))))
Merci mult Leti. Si eu te citesc cu placere si-ti admir fiecare “opera” 🙂
Haios! Îmi place cum povesteşti, îmi aduci aminte de primele mele aventuri de prin liceu, parcă ne-am lua de mână!… 😀
Ieri, prietena mea cea mai buna din generala, o fiinta pe care am iubit-o foarte mult, mi-a scris cu cata placere a citit amintirile mele………si le-a mai adaugat intr-un mesaj privat si pe ale ei…….Nu-ti dai seama ce satisfactie am avut……Deci, da, si eu ma intorc in alte vremuri cand scriu 🙂
Pai te-a cuprins asa o melancolie molipsitoare… 😉
Alimentata de faptul ca voi completati acolo unde eu nu mai pot adica…….imi spuneti care ar fi fost finalul . E doar o “prezumptie” , un prognostic dar cu mult realism………..
am vrut sa scriu si la part one da’ mi se inecasera cuvintele in amintiri.. .acu’ insa, la reloaded, am ras si m-am gandit ca-mi trece oricum. . multumesc & :airkiss: talentoaso!
Eli, eu iti multumesc ca te_ai oprit pe la mine…….Si cine stie, intr-o zi, poate imi povestesti si tu dulci amintiri, la o cafea 🙂
Pup
Ei da, si se pare ca, fara sa vreau (mea culpa!), ti-am cam raspuns (in prima parte) si la intrebarea cea fara… raspuns!
Iti dai seama ca as vrea mai multe detalii dar nu indraznesc sa le cer :))))
Mama mia!!! Cu sufletul la gura am citit aceste peripetii! De prisos sa-ti mai zic cat de talentata esti la povestit! Eu nu am trait istorii de acest fel, am fost un adolescent bleg, dar lucruri oarecum asemanatoare observ acum la elevii de la liceul la care predau. De la flirturi, tineri de mana, saruturi pe coridoare si prin curtea scolii, la certuri, suparari, impacari, iar certuri, etc. Ce mai, viata adevarata traita la maxim!
Sunt convinsa ca si “adolescentii blegi” au avut secretele lor pline de adrenalina 😀
Ma bucur mult ca te amuza descrierea apelor in care s-a scaldat Hapi 🙂
rochie de mireasa, nu ca in november rain?
deci, geniale povestile tale … astept sa vad ce mai ai sa ne spui mai ceva ca urmatorul episod din House. Din pacate, povestile mele interesante, cu picanterii, drame si alea alea nu pot sa le spun momentan, pentru ca mi-as lua capace pentru ele si nu vreau sa risc. In schimb, m-am gandit la ceea ce as putea numi “first love” care nu prea cred ca ar putea rani orgoliul cuiva
Cris, m-am gandit la asta, am prevazut ca n-o sa scrii…….Poate ca nici eu n-as fi scris atat de zvapaiat si de sobru in acelasi timp…….poate ca as fi fost muuult mai subiectiva daca acest blog era semnat cu numele real-.
Exact, de november rain era vorba, merci de corectie 🙂
eh, postarea e scrisa dar cred ca i-as strica socotelile cu actuala lui prietena (si probabil si cu altele care urmeaza pe “lista” lui) si nu prea vreau sa ma bag singura in gura lupului si sa-mi fac probleme(si sa-i fac si lui) cand as putea sa-mi vad linistita de treaba 😀
povestea ta imi place… imi aduc aminte ca am fost o copila naiva… candva. Abia astept sa citesc partea a 3-a.
Si eu am fost o copila naiva dar foarte foarte fericita.,
Daca as putea, as cumpara inapoi acea naivitate 🙂
poti sa scrii un roman despre Sorin, mi-au placut ambele episoade
Ma bucur Alice. Imi imaginez ca stai pe terasa in aerul caldut si proaspat din Casablanca, miroase in jur a smochine coapte si fum de narghilea………te invidieeeez. Am mai zis-o?
I bet so……
🙂 tocmai faceam inventarul: singurele pietricele pe care le’am primit eu in geam( stateam la patru, adevarat zgarie nori taietor de fantezii) au fost cand am incuiat usa si am adormit dupa o teza( si somnul meu de pe vremea aia l’ar fi invidiat si Somnorila) . S’a urcat bietul tata pe bloc sa nu smulga usa din balamale si atata noroc a avut si el, ca erau pietricele sus.
Totusi, gandeste-te c-ai fi locuit intr-un bloc din Emirate la etajul 44. Ar fi tras taica-tu cu arcul sa te trezeasca
Intotdeauna Romania a avut si partile ei bune :))
Imi place mult cum povestesti iar cuvintele tale imi amintesc de propriile mele aventuri. Chiar daca nu am avut decat o singura relatie serioasa in viata, am avut si noi 2 adolescenta noastra, incarcata de hormoni. Ce mai distractie pe atunci! Plansete, mofturi, du-te dar de fapt vino inapoi, ore in sir la telefon, s.a. 🙂
Cred ca esti multumita pentru ca ai stiut sa-ti alegi Sorinul mai “cu cap”.Ca stiti amandoi ce vreti, il ai langa tine si poti conta pe el 🙂
un comentariu a disparut in neant,nu i-a placut… deci:
Sorin al tau seamana izbitor de mult cu fostul meu sot.
🙂 Pana si fazele cu mucii si lacrimile curse,pietricelele in geam si certurile cate o ora din motive de ,,culcat” seamana..
Esti sigura ca nu esti eu?
Scorpio, ai putea sa-mi povestesti despre asta……..:D
ah, eu eram pregatit sa vad cum si de ce te-ai despartit de Sorin!
deci cred ca toata lumea asteapta, dar le e rusine sa spuna, sa vada cum ai terminat tu de citit vietile sfintilor! 😀
Tare greu a mers lectura. Pe cand credeam ca sunt gata, un prieten de familie imi spunea ca au mai aparut alti sfinti, alte vieti si colac peste pupaza………mi le imprumuta .Eu citeam, Sorin bea de suparare si uite asa, ne indreptam catre un divort inainte de noaptea nuntii…….
Ai un stil bascalios de a scrie de se lateste zambetul pe fata celui care te citeste…deci,l-ai iubit pe blondul Sorin ,posesor de Ford ,ai carui parinti bazati pe vremea aia aveau bar ,si vindeau si tigari Camel…el bea ca un porc si incurca savarinele alea ,iar tu citeai Evanghelia dupa Marcu,nu?ba iti mai arunca si cu pietricele in geam…sincer,nu te merita ,ba cred ca era vorba si de o iubire conflictuala pentru ca va certati prea des,adica dragoste cu nabadai :)de sedea mama ta pregatita cu linguroiul :)…dar toti am avut varsta aceea cand ni se parea ca prima iubire este si ultima,cand poate am iubit in tacere,cu lacrimi,fara a se concretiza…Astazi imi vin in minte versurile lui Minulescu:
“Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…”
…dar atunci ,desigur vedeam lucrurile cu totul altfel…
…sunt sigura ca blondul ala cu treningul de fas alb conduce acum ultimul model de jeep, si va mai vedeti uneori si zambiti aducerilor aminte…sau nu?
…asteptam urmarea… 🙂
Stii, pe-atunci il citeam si eu pe Minulescu si plangeaaaam, doamne cat ma mai smiorcaiam. Cred ca acum de-aia m-a diagnosticat Artzu cu “deficit lacrimal” pentru ca ma mieunam din orice……
Poate ca a fost iubire, sigur, un fel de iubire…….numai ca noi eram total diferiti. N-am mai fi avut nimic de impartit cand ar fi trecut iubirea. Nu cred ca aveam un scop comun……..unul singur 🙂 macar
Hai ca a-nceput sa-mi placa. Citesc pe nerasuflate. 🙂
Ma bucur 🙂
Savuroasa idila – placuta lectura!
Dar stii ce as fi curios? Daca Sorin ar avea putin din harul tau de povestit, m-ar amuza sa aflu si varianta lui de povestire. Ce viziune crezi ca ar avea el despre aceasta etapa a vietii voastre?
Buna intrebare. Habar nu am………as putea sa ma gandesc si sa-ti raspund.
Poate ca l-as intreba daca l-as mai intalni
Si chiar nu m-ar deranja ca el sa citeasca aceste randuri. Pe atunci avea simtul umorului. Si in plus l-ar flata sa afle ca chiar l-am iubit……….sau nu reiese asta din text? 😀
o poveste de acest gen cu împăcatu-certatu am avut şi eu, vreo 3 ani jumătate a durat, a fost ca-n basme, cu patine, cu daruri de culoare roşie, cu urmăriri prin Biblioteca Naţională, cu jurăminte pe malul mării şi, evident, fără vreo atingere specială – eram cuminţi, frăţâne, de ziceai că suntem la grădi! pardon, aceşti copii, acum, la grădi, sunt deja versaţi. puteai atunci să spui despre noi că eram cuminţi ca nişte bebeluşi, măcar în cei de până la 6 luni poţi avea încredere! 🙂
s-a terminat pentru că mi se părea frumos şi, deşi mă iubea nebuneşte, eu îl suspectam că vreodată, peste vreo 9999 de milenii, măcar, tot mă va înşela, cum a făcut tata, aşa că nu avea rost să petrec primii 50 de ani cu el, dacă peste miliarde se ani tot m-ar înşela…
nebunia mea din cap, gelozia mea – pe nimeni, de fapt, că nu exista nicio alta!
asta e experienţa mea, pe acest tipar.
ps. în timp ce era cu tine, sorin era şi cu altele, avea aceleaşi manifestări de ceartă-împăcare şi cu ele sau erai doar tu în viaţa lui? încerc să încadrez relaţia la un sistem filosofic :-), psihologic…
Cearta si impacare , da, aveam mereu.
Dar cat timp a “umblat dupa mine” nu a iesit cu alta. Iti dai seama ca acum , la 30 de ani n-as fi atat de telelea incat sa decretez ca nu s-a culcat cu nimeni dar pe atunci, asa parea
Orasul era mic si aveam o armata de amici pe urmele lui 🙂
eu ţi-am comentat şi răspunsul nu apare, nici la aşteptare, nici afişat. te rog, dă-mi un semn, dacă s-a pierdut comentariul, pentru a reveni. merci mult.
spor-t.
SEMN 🙂
Nu stiu ce se intampla, ati intrat cu totii la spam dar comentariile nu au disparut. Daca mai face figuri, o sa rog pe cineva sa arunce un ochi pe la setari.
mai sa fie… ce povestitoare minunata a pierdut Sorin asta… parca si mie imi pare rau…
abia astept sa citesc urmatoarele episoade… si daca l-as intalni pe Sorin… l-as cinsti cu o bere… ca fara el… nu m-as fi delectat acum…
🙂 Cred ca o bere nu ar fi suficienta pentru Sorin
Dar ma bucur din suflet ca iti place ce citesti pe-aici .
Sirena a disparut de tot 🙁 Inainte mai trecea pe la mine………….
Am ras copios :)). Imi plac mini-jurnalele de genul asta ;))
Multumesc 🙂
Frumoasa scriitura, cate amintiri… Citesc, imi rascolesc propriile amintiri, zambesc, revin cu drag…