Darul trebuie să circule: ca binecuvântarea, iubirea – toate vin inapoi

Toate vin inapoi…

Si furia. Frica. Groaza. Nesiguranța. Amenințarea. Nedreptatea.

Gandeste-te ca un apropiat iti povesteste o intamplare teribila cu efect asupra lui. Intamplarea a trecut, dar omul nu poate trece peste frică si umilință. Cand ti le povesteste, nu te simti bine, preiei si tu bagajul lui. Cand povestesti altuia, sub orice nuanta, nu te simti bine: daca nu placeai persoana e o bucurie de raul altuia, una care insă, te macina. Daca o placeai, povestind, reintri in starea neplăcuta  de angoasă.

La fel cand vorbesti de rău pe cineva.

Trecand peste banalele rautati si ironii specifice tuturor oamenilor, cand sistematic râzi de cineva si-l reduci la ceva inferior ție, chiar daca numai în mintea ta, sentimentul de dusmanie este @ciuda sau invidie sau teama ca acel om iti poate lua ceva.

– suntem invidiosi si avem ganduri neplăcute de obicei, fata de cei dinspre care ne simtim amenințati. Ori ni se pare ca are o familie mai reusita ca a noastra, ori ca sta mai bine fizic, sau pur si simplu ocupa o functie mai buna si castiga mai bine. Iar noi credem, evident ca si noua ni se cuvin acestea. Atunci, neavand cum sa raneasca, omul vorbeste de rău si foloseste exact opusul a ceea ce pare a fi bun in viata altuia. Ii spune unui tip inteligent care-a facut o greseala in scris că e nepregătit, unei femei frumoase că s-a culcat cu diversi si astfel, poate fi redusa la un obiect, cautandu-si in acelasi timp “suspensori” – oameni care să-i bifeze si ei afirmatiile macar cu un hohot de ras.

Lasă răul să treacă pe langa tine iar dacă tu esti in echilibru spiritual, intotdeauna exista o cale si tot ce trebuie să faci, e să aștepti. Să intuiesti. Să crezi dar mai ales să te bucuri de ce ai tu bun!

Am fost la Cluj si l-am comparat cu Gherla…

Nu vă spun ce cătrănită am fost. Am avut timp să merg acolo în părculet, am văzut ca poti oriunde să stai jos, că e totul intretinut, ca oamenii par mai detasati in weekend, că poti face multe cu bani putini sau cu aceiasi pe care-i cheltui aici.

Si mi-am zis: uite mai, eu tot ce fac e să mă plimb cu băiatul în orasul ăsta distrus si  neintretinut de ultima administratie. Fără lac curat, cu parcul plin de mizerii si musuroaie de cartite, cu aceleasi jocuri si jucarii stricate la locurile de joaca, cu gropile cu… Si opozitia e ofticata ca am si eu o optiune politica. De parca eu as conta asa mult. Sau poate chiar contez.

Asadar am avut o zi proasta in ciuda a ceea ce vedeam frumos si bineinteles ca mi-am propus sa fac pe dracu-n patru să-mi duc de-acum copilul la cluj cu trenul, in weekend, ca sa ne plimbam în parc sau pur si simplu sa stam la picnic.

Cand doi se cearta, tu ia ceva de mancare si pune-te intre ei…

Asteptam trenul si mai aveam vreo 30 minute. O doamnă burdusita cu sacoșe, pansata la mână, abia respirând prin mască, mă întreabă daca de acolo pleaca trenul la Viseu. Habar n-aveam. Da stati zic, ca ma duc si ma uit pe panou, ca am timp.

O familie de tigani – aveau de împărțit traiu in comun si sudalmele inspre socrii. Tipau si se injurau, nu stiu cat era real si cât era normalul lor dar intre timp, o fetiscana de vreo 10 ani statea jos, pe peron, rezemata cu spatele de zidul gării si-si tinea picioarele stranse la piept, cuprinzându-si genunchii cu bratele.

Mai era o fetita de vreo 5-6 ani. Fata ii urmarea cu privirea, luase si ea un pic de distanta si mesteca… un pai din plastic. Era frumusică. Si foarte foarte trista. Nimic din nota aia de tristete pe care copiii cersetorilor locali invata s-o mimeze inca de mici, pentru ca asa ii obliga parintii. Era o tristețe dureroasă.

M-am dus, m-am uitat pe tabla de afișaj să văd la ce linie vine trenul femeii si m-am dus ață la un carrefour mic din gara. Am luat doua sucuri naturale (vorba vine naturale, ceva de la prigat, s-aiba acolo niste pulpă) si trei pungi mari de caramele gumate Sugus. Si mie-mi plac.

Un politist local trecuse inaintea mea pe langa familia cu copiii si se lăsase brusc  linistea. Femeia tânără stătea boțită si amărâtă așteptand parcă nimicul vieții ei, se uita la tinerii care veneau voiosi de pe cine stie unde, el injura la telefon , cu voce joasă- vreun @dujman. Nimeni nu băga in seamă fetele. Iar fetele doar existau, n-așteptau nimic, nici măcar trenul. Le-am dat cate o punga mare de bomboane si sucul. I-am cerut voie mamei intai. A aprobat din cap nepăsătoare, el nici nu m-a băgat in seama. O, dar stiu ca in ziua aceea, fetitele alea se vor fi gandit la mine, nu la părinții lor, nu la ceartă… la mine si la bomboane si la sucul răcoritor!

Cand mergeam spre peron, unde-mi lăsasem punga cu un lego nou, langa tanti, mi-am amintit ca azi deja primisem eu un cadou de la un prieten cu care m-am plimbat prin parcul chios. Si nu mă așteptam, desi eram prieteni de vreo 20 de ani, acum el nu mai era in culmea bunăstării materiale.  Nu mersesem dupa un lego de 200 lei dar prietenul meu a insistat sa il iau pentru copil.

Dimineață, a doua zi, ma suna Liliana, o prietena din Cluj – vezi ca trec sa-ti aduc ceva pentru T. Baiatul ei e mai mare.Si numai bine a pus si niste haine care nu-i mai veneau ei, asa ca am facut din 2 pungi, doua la randul meu. Jumate ne-a rămas noua, jumate, ce avea deja pantaloni, jachete – de la Anca- le-am pus deoparte. Si am sunat o mamă care are copil de trei ani si altii mai marisori – si e potrivita la corp cu mine si i le-am dat ei – dublurile. Am ales si eu din hainele mele ce nu-mi mai venea.

Un defect, doua defecte, o familie cu defecte…

Saptamana trecuta am mers si eu cu colegii la un defect, in ceva sat. In ultiul timp, in portbagajul uneia dintre masinile de la serviciu, stau pungi cu haine de la mine, jucarii pe care T nu le mai foloseste. Plus ca o colega imi mai aduce lucruri ramase de la copiii ei mai mari.

Unele le-am lăsat la primaria din Țaga, au si ei servicii sociale, dar apoi, am vazut ca aceste familii, imi ies singure-n cale, nu trebuie să  le caut.  Nu va spun cat s-au bucurat copiii aia din fundul unui sat de doua plase din care una cu jucarii… Avem o familie defecta, a râs mama, o femeie care-si tinea casa curata si cu drag de copii, si-l tinea si pe sotu-so sub papuc cu bautura J

Pe cand ma intorc, fug la kaufland si-mi cumpar cele necesare, raman pe zero, ma gandesc ca iar umblu la micul fond de rezerva. Bip bip. Mesaj pe telefon: Gena… 200 lei, doonatie. OMG. Stiti cum mi-au picat banii aia?

Ce urmează?

Am un tiz la o manastire. Ii place ciocolata si alunele si migdalele si alte chestii neperisabile de post. Cum mi-au intrat si amaratii de 150 din alocatie, pot sa-i fac o vizita saptamana viitoare. Tot ce vreau sa vad e bucuria copilului – din ochii omului ajuns la maturitate. Dulciuri si alune!!! Omul ăsta m-a ținut si el la suprafață când eram gravidă si aveam zile in care efectiv nu-mi mai ajungeau banii de mancare. Nu e nicio rusine, am trecut si prin asta.

Totul se intoarce la voi după ce reusiti să alegeti tiparul! Nu cereti niciodata ca un cersetor ci  primiti cu bucurie si  binecuvantati pe cel ce v-a dat. Lucrati, munciti cu drag sicu elan daca puteti! Oricat de putini bani luati, daca va place macar un pic ce faceti, dati totul si la sfasitul zilei, oboseala nu va fi degeaba! Fiti bun cu ceilalti si dati o mana de ajutor fara sa judecati!

Alegeti tiparul, vedeti ce tip de relatie cu divinitatea functioneaza la voi si amintiti-va periodic lectiile pe care vi le-a dat viata pana acum. Universul o să vă acopere lipsurile prin oamenii potriviti!

Ignoranța, lenea, bârfa, nu vă pot face bucurosi oricati bani ati avea! Voi faceti bine ce vi s-a dat in viața asta si asculati-va inima, cresteti-va copiii, lucrati, mancati, iubiti, odihniti-va si Daruiti cui simtiti.

O saptamana grozava s-aveti!