Da, port măști
Prima pe care o pun obligatoriu se numeste Clarins, se întinde bine si acopera mereu cele doua coșuri care se ițesc răsfațate de crema anticomedogena.
Celelalte sunt în functie de locul în care ma aflu si persoanele pe care le întalnesc
In urma cu doi ani am petrecut ceva timp pe un santier, am fost de la început amabilă cu toata lumea. In blugi si tricou larg, cu cizme de guma, cu cafea si cola *pentru diverși, cu fard putin. Apăream, schimbam o vorba doua, întrebam de probleme,nu sunt, plecam. Dupa vreo doua saptamani ma suna seful de santier de acolo sa ma întrebe nu mai stiu ce. Dupa nu mai stiu ce-ul la care eu am raspuns decent, onorabil si la obiect a urmat „da cum sa va spun doamna sau domnisoara”
I-am spus ca nu are importanta si sa-mi spună cum doreste. Cu un diseminat ranjet pe care l-am simtit prin microfon m-a invitat apoi „la cafea” . I-am spus ca eu ma cafelesc deja cu cineva de o vreme si ca nu vreau sa schimb boabele de arabica.
Stiti oare cat a tras angajatul meu în urmatoarele saptamani din cauza domnului injinier? L-a făcut sah mat, noroc ca omul meu era de treaba si a rezistat eroic motivat si de salar. Sa nu va imaginati ca am o atitudine de mironosita si m-am ofticat că Scooby a încercat sa pună mâna pe fantomă. M-a deranjat bădărania lui de după si faptul ca sunt absolut sigură că nici un moment n-am dat impresia c-ar putea aborda cu mine si alte teme în afara de protectia muncii si regulamentul intern.
Ăsta e doar un exemplu
Ei, na……Hapi, ai nevoie de masca.
Si-am aplicat-o
Poate că ne obisnuim cu măstile pentru ca le purtam deja in noi , nu le inventăm, nu le creem. Ne ajuta sa relationam normal atunci cand suntem pe lungimi de unda diferite.
Zilele trecute un amic mi-a spus cum m-a perceput initial cand firma a apelat la serviciilelui. „Ai fost rece, directa si taioasa. La obiect dar pareai ca îmi tratezi echipa cu aroganta. Tu aveai nevoie de noi în acel moment , nu noi si totusi ti-ai asumat din start riscul de -a fi refuzata. De ce”
Nu i-am spus niciodata de ce, am râs si mi-am cerut scuze. I.am spus ca probabil avusesem o zi grea si ca intentia mea a fost sa ma comport profi si atat.
Maseuzele îsi deformeaza mainile cu timpul daca lucreaza multi ani în domeniu, stewardesele fac varice mai repede, medicii se desensibilizeaza si devin mai putin empatici, arhitectii ajung sa calculeze unghiuri în problemele de zi cu zi, eu am devenit Hapi pe blog pentru ca nu pot fi Hapi în viata reala
Ce credeti c-a schimbat la voi jobul pe care-l practicati?
dap, ai devenit mai rece si taioasa in mod instinctiv, ca arma de aparare unor astfel de injinieri “lacomi”. cred ca el a interpretat cum a vrut raspunsul : doamna sau domnisoara..am patit-o si eu, am tras-o la greu, ala s-a razbunat, mi-a purtat pica de mi-am schimbat jobu’. acu’ sunt mai rezervata si mai putin hlizita ca inainte. chiar mi-a spus o cunostinta ca vorbea despre mine cu un fost coleg, ala ma descria ca fiind sobra si tacuta, iar amicu i-a spus ca, crede ca-i vreo confuzie, nu vorbesc de-aceeasi persoana. purtam masti, da, dar in relatiile cu cei dragi, trebuie sa fim naturale, fara fard si sa vb firesc…:) p.s.: cam multi injinieri, nu?:D
Si eu zambesc rar, am grija la exprimare. E foarte greu sa vorbesti cu unii pepicior de egalitate si sa nu se simta “luati de sus” Mda, sensibelitatea masculina
Experiența mea e una total opusa. Slujba mă ajutat sa descopar si sa pun in valoare trasaturi pe care le posedam dar de care nu fusesem constient inainte. Am devenit mai empatic, mai saritor, mai rabdator, mai atent la punctul de vedere al celuilalt etc. (ca sa nu mai numesc si cultivarea talentului de povestitor 🙂
Doar un exemplu: dupa terminarea liceului s-a nimerit sa lucrez intr-o fabrica, la un loc de
munca unde se afla un fost coleg de-al meu
de scoala primara. L-am intrebat odata ce isi aminteste desire mine din vremea cand eram amandoi in clasa a doua sau a treia iar el mi-a răspuns direct ca erau momentele când invatatoarea mă punea pe scaun in fata clasei ca sa le spun colegilor mei povesti pe care eu le citisem acasă. Un detaliu pe care eu îl uitasem complet! Si iata ca dupa aproape jumatate de veac am ajuns din nou sa spun povesti copiilor (fără a fi nevoie sa-mi pun vreo masca, făcând pe unchesul sfatos, bunaoara 🙂
Daniel, tu chiar ai o meserie “de poveste” . Dar n-ai nevoie de masti niciodata? Macar sa intri in pielea unui personaj?
Cum sa nu; una din ele am folosit-o chiar când am scris comentariul anterior. Asa-i ca mi s-a potrivit bine!?
Momentan eu sunt in razboi cu jobul meu si n-as vrea sa vb despre asta dar mi-a placut ce-ai zis tu si ti s-a potrivit atat de bine “ma cafelesc deja cu cineva de o vreme si ca nu vreau sa schimb boabele de arabica.” :))
Ai imaginatie nu gluma, pup!
Imi pare rau, sper ca e doar o batalie si o sa iesi invingatoare pentru ca esti puternica!
Eu eram foarte amabila, zambitoare si comunicativa cu barbatii din jurul meu, in special cu cei de la job, iar ei isi imaginau ca ma dau la ei. Intr-o zi, o colega mi-a atras atentia, nu mi-a picat deloc bine si am incercat sa ma schimb. De atunci sunt sobra, rezervata, distanta. Imi este destul de dificil insa, pentru ca e totusi o masca. Eu nu flirtez, pur si simplu sunt…nice. 😀
Te inteleg perfect. Si eu eram NICE dar am ales sa fiu neutra si chiar rece. Imi e mai bine asa
Tocmai modul de abordare a contactelor cu cei din alte firme. După o sumedenie de experienţe (care de care mai de poveste), chestia cu măştile nu mai e valabilă doar pentru doamne.
Nu mai departe de luni am avut o experienţă cu o tipă de la o agenţie. Avea lucrarea varză, dar nu la fel de proastă precum decolteul. Dar degeaba… 😀
Ce mortal esti 🙂 🙂
🙂 🙂
eu cred ca toti purtam masti 🙂 sunt clipe in viata in care suntem noi , important este ca acele clipe sa le depaseasca pe cele cu masca si atunci e bine 🙂 ce a schimbat jobul la mine ? in mare parte nimic , da , sunt foarte atenta la ceea ce fac dar asa sunt in general zic eu , doar ca la munca am ochii in 8 nu in 4 pentru ca sunt raspunzatoare mai mult decat material de ceea ce fac , in unele chestii pot fi trasa la rasoundere si penal 😀
Oh, suna periculos jobul tau.
Ai colegi de treaba?
Ha, ha, ce mi-a placut raspunsul pentru “domnul” sef de santier. :))
La mine e mai greu cu diplomatia, iar asta mi-a facut viata grea la servici mereu.
De ce e greu cu diplomatia? 🙂 Trebuie doar sa incerci sa fii putin empatica……..
I-am spus ca eu ma cafelesc deja cu cineva de o vreme si ca nu vreau sa schimb boabele de arabica.—> :))))) ESTI MORTALA!!!!!
pe mine toate joburile m-au schimbat. si am urtat masti. dar la un momendat mi s-a luat…si apoi am plecat. imi place sa fiu eu, in elementul meu. iar asta-mi da batai de cap…am sa incerc sa trasez linii intre cum este sa te comorti la serv adica profi si cum faci in timpul liber cu prietenii. nah…mai invat si eu, poate intr-o zi o sa am numai o masca. sau poate nu o sa mai am nevoie de ea. o sa fiu “educata”. 🙂
O sa devii o americana rece si calculata 🙂 Sa vedem cum se mai schimba postarile tale in 2 ani cand o sa ajungi CEO pe undeva 😉
loool :)) chiar ca
La job port tot timpul masti, ca deh, trebuie sa fiu draguta, saritoare etc. Sper sa il schimb in curand, nu stiu cat mai rezist :))
Multi dintre cei care ma cunosc cu adevarat mi-au spus ca la prima vedere (chiar si a doua, a treia, pentru altii) par aroganta, rece si distanta …
Eu sunt, dar pe PC nu am salvat contul cu care comentez de obicei si mi-e lene sa deschid laptopul :*
Exact asa sunt descrisa si eu . Nu o fac intentionat dar poate ca am devenit in timp, din motive obiective……..
cred ca m-a schimbat jobul asta nu nu chiar in bine – sunt de multe ori taioasa, transanta, directa,incat uneori aud spunandu-mi-se “da sefa”, si m-a facut sa fiu si rea. 😀
din pacate asa e in viata, nu poti fi numai lapte si miere 🙂
Poate ca te pregatesti sa devii sefa 🙂
Eu la jobul actual ma simt cel mai bine…eu! Nu simt nevoia sa port masti pentru ca ma bucur de un mediu pe care il percep foarte potrivit mie. Cu toate acestea, pentru ca lucrez in domeniul financiar, la serviciu intru in acea stare pragmatica pentru a ma ocupa de lucruri abstracte. Nu e loc de creativitate acolo insa recuperez acasa 🙂
Anca, ma bucur ca s-a stabilizat acest aspect in viata ta!
hmmm cum m-a schimbat jobul pe mine… nu prea m-am gandit serios la asta… dar… de multe ori m-am gandit cum am schimbat eu, pe cei de la job… si imi place sa cred ca, o mica farma de schimbare in bine, tot a fost… (hai ca ma laud, acum)
nu port masca…
mereu sunt eu… este drept ca, uneori sunt mai bine dispus, alteori mai ingandurat… dar.. tot eu sunt… si incerc sa rezolv situatiile cat mai benefic pentru toti…
ah… si da… sunt constructor… asta e… santiere… si lume care doreste sa aibe astazi deja gata, ce si-au dorit maine… si cu toate astea, ma impac bine cu toata lumea… fara sa ma intreb, daca lumea are masca… eu consider ca nu are… chiar daca are…
Jobul tau nu e usor deloc dar probabil ca optimismul tau si buna organizare de acolo conteaza mult!
cred ca am devenit mai sociabila si am invatat sa zambesc mai mult. cand barbatii cu care interactionez si-au inchipuit mai multe decat era cazul ,am devenit rece si si-au vazut de treaba. am si zile proaste, dar imi pun zambetul de complezenta si fac joc de glezne, altfel nu se poate…
…la mine…nu jobul…locul unde il practic acu’…a adus ..o masca de tampita..:)))…cateodata…ca-i mai bine asa…e o tanti..care musai tre sa fie foooartee desteapta si e in culmea fericirii cand sunt io…tampita…( e si iubita patronului si de…de aici i se trage desteptaciunea )…da si io o duc bineeeee…cand sunt tampita , cu toate ca ar fi normal invers !!!
Acea tanti, am cunoscut-o si eu si din pacate exista la majoritatea firmelor …..:)
Trebuie sa gasesti ac de cojocul ei……..eu n-am reusit si mi-a parut rau atunci c-a trebuit sa plec din cauza ei.
am ales sa o tratez cu indiferenta…da daca vreau sa o inerveeeeezzzzz…:))))))…ii fac ochi dulci lu sefu’…si moareee…da nu-mi pun mintea !
eu cred că noi avem niște reacții la care nu putem să ne analizăm și cei din jur nu se opresc din analiză. eu sunt dintre cele mai modeste persoane, adică accept orice prietenie, nu sunt fandosită, nu sunt sclifosită, sunt ușor abordabilă, pentru ca nu o dată să aud de la persoane… mamăăăăă, ce greu mi s-a părut să pot să stau de vorbă cu tine la cât de mironosiță păreai…
a, nu, nu mironosiță, eu sunt cea mai directă persoană, fără mofturi… și totuși… probabil m-a nimerit în vreun moment de epuizare, de mască pentru a mă proteja de alții și a ajuns la concluzia că sunt de necucerit!
deci eu nu am măști intenționat, nu mă ascund, pur și simplu, obosesc sau mă comport cine știe cum ca reacție la ce a fost anterior, poate cu alt personaj principal… imi pare bine că mi-ai dat posibilitatea să mă gândesc la acest aspect… (vezi, poate de aceea te iubesc eu pe tine, pentru că mă faci să gândesc, și nu oricum, și la alte situații, și la mine… )
cât despre locul de muncă… m-a făcut fericită, schimbând în mine inclusiv dorința de a nu mai trăi. acum aș vrea să trăiesc mult și bine pentru a face ceea ce mă bucură și-i bucură și pe alții…
(știu că nu au mulți experiența mea, dacă vrei poți sterge această parte, ca să nu se nască durere în inima altora!)
Evident ca din tot comentariul mi-a atras atentia fraza in care spui ca ti-a schimbat viata inclusiv dorinta de a nu mai trai…….Eu te percep ca pe o persoana plina de optimism si ai umor, lucrez greu de gasit!
Daca ai scris despre aceasta parte pe undeva lasa-mi un link, vreau sa inteleg………