Cum arata sufletul tau?

Pentru ca tot spunea cineva ca unele postari il fac sa se simta ca la „psihiatru“ desi eu cred ca a vrut sa spuna psiholog….(sper) vreau sa va intreb cum va imaginati sufletul……

Lasati coca sa dospeasca, amestecati in mancare ,eventual fumati o tigara (daca fumati, eu sunt in perioada „clean“) si ganditi-va cum ati vrea sa arate sufletul vostru…..

Unii spun ca sufletul ramane tanar indiferent la ce varsta se desparte de trup, unii cred ca are un chip, altii spun ca nu are….

Iar despre sex…..hm……sunt sufletele asexuate?

Sufletul meu: arata ca fantomele din Scooby Doo, are chipul meu, par scurt buclat ,nu poarta niciodata pantaloni, doar rochii. Nu are aripi, se deplaseaza cu puterea gandului, pastreaza amintirile din viata pamanteasca….

Am tot incercat sa imi imaginez unde locuieste…..si imi  vine in minte imagine cu cedrii Libanului din Cantarea Cantarilor.

Apoi-sufletul meu e sigur pe el, nu se razgandeste, ia decizii rapid, e mereu calm,implacabil chiar ….si ii place sa cante. Adica total opusul fiintei in care s-a invesmantat de zeci de ani 😀

Ce ziceti….e grea provocarea?

Similar Posts

21 Comments

  1. da, e grea provocarea.
    Sufletul meu … sufletul meu arată destul de bătrân, poate pentru că amintirile îşi cer mereu dreptul la viaţă. Nu mă lasă să-i văd faţa, pentru că şi-o ascunde cu mâinile dar îmi spune câte ceva despre ea cu fiecare ocazie şi-mi oferă libertatea maximă de interpretare a fiecărei fraze şi de asta îmi place să cred că deşi în aparenţă e bătrân, după mâini chipul se menţine tânăr.
    Unde locuieşte? Nu prea cred că are un domiciliu stabil, cred că se ascunde în umbre şi iasă de acolo doar când consideră că e cazul.

    1. Poate ca sufletul tau simte ca inima de care e momentan atasat nu il lasa sa respire, sa se dezvolte si de aceea se comporta ca unul batran …….
      Sa gasesti o cale sa le impaci pe amandoua, e greu? 🙂

  2. Da asa este cineva in graba a gresit…..medicul.Scuze dar acum ….nu pot o descriere ….astept invierea DOMNULUI ISUS si dupa sarbatori…daca mai traim cu siguranta acept provocarea.Paste fericit,lumina sa fie in sufletul vostru !!!

  3. Ca un arbore. 🙂 Creste cu varful inspre cer cautand adevarata lumina, indiferent daca eu as vrea sa ramana pe aici cautand luminitele astea de licurici de pe-aici. Nins si inghetat, inflorit alteori, cu frunzele risipite in vant, amenintat de hainii profitori din industria prelucrarii lemnului[pictat 😀 ], el creste si se indreapta impasibil spre singura lui sursa de viata…
    Coroana, e uneori rotunda si plina de sine, iar alteori e golasa si simpla ca si lancea unui varf de brad care de pe stanca solitara pe care a fost pus tinteste infinitul …

    Singura problema pe care o am, e ca nu stiu daca fructele pe care le face, sunt comestibile…dar n-am auzit inca pe nimeni din jur sa fi murit din cauza lor. 😀 Si asta e de bine…

    Si inca o consolare:desi lumea asta e una din start pornita sa extermine sufletele-copaci, Dumnezeu e ecologist, si are grija de ei!

  4. hmmm. sufletul meu isi schimba culoarea. si bine ca oscileaza intre alb (cand sunt Hapi) si negru (atunci cand sunt trista). Nu e niciodata gri 🙂
    E imbracat in albastru (ii ordon asta, e culoarea mea preferata ) si e un suflet blond. 🙂
    cred ca traieste undeva pe o insula pustie si se uita la pasari, la mare/ocean si zburda libeeeeeerrr 🙂

  5. hmm..tema preferata…cred ca am fi si noi socati, de cum arata sufletele noastre…atat de libere de orice regula si (pre)conceptii…dar astea sunt sufletele noastre. nu noi. noi suntem asa cum vrea societatea. doar ce naiba, e regula nu???!

  6. Vine un moment in care constientizam cum vrem sa fim. Atunci e alegerea noastra daca mai ramanem “cum vrea societatea”. Adevarul e ca masti purtam mereu. Altfel ne.-am simti foarte vulnerabili Ionela 🙂 Ca si cum am iesi goi pe strada………

  7. Acum imaginează-ţi tu cum am reacţionat citind această întrebare 🙂
    Imediat personajul meu a răspuns: “Eu nu am suflet!”
    Mi s-a părut provocator ca printre primele articole citite de mine, ca nou venit în comunitate, să dau tocmai peste acesta, nu cred în coincidenţe. Nu am putut să mă abţin şi să nu îmi las imaginaţia să zboare.
    Femeia fără suflet spune aşa: “Sufletul meu aleargă fericit pe nori. Sare zglobiu când pe unul, când pe altul, se tăvăleşte şi se joacă în mormanele acelea pufoase şi albe care au gustul dulce de vată de zahăr. Nu ştiu dacă poate vorbi, dar ştiu că are râsul ca clinchetul unor clopoţei de vânt care încetează doar atunci când surâde.” (articolul complet e la mine pe pagină)
    Mulţumesc pentru inspiraţie! Şi ţie îţi doresc să nu îţi lipsească!

  8. Eu ca suflet arăt tot cum sînt carnal ,am mîini ,picioare ,cap, Dar ; nu port haine si am un învelişi exterior cum ar-fi ceaţa acea densă prin care nu poţi vedea chiar nimic ,iar pe cap port acea aură care este foarte strălucitoare . Oare mă va crede cineva ?

  9. Cred că sufletul meu e ca o păpușă ruseasca din porțelan care s-ar sparge din cauza oricărei mici neatenții . Ea e înconjurată de animalele și persoanele pe care le-am pierdut , fiecare reprezentând cate o emoție foarte puternica pe care încerc să o ascund de restul lumii prin fortăreață de nepătruns pe care am construit-o in jurul lor . Înafara acesteia sunt creaturi care reprezintă ceea ce m-a făcut să construiesc aceste ziduri și anume frica . Frică să fiu din nou rănită de cei pe care îi las să intre sau să pierd legătură cu un suflet pe care am ajuns să îl iubesc mai mult decât ființa mea , fie om sau animal.

Leave a Reply to Ianuarie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *