Copii care asteapta cuminti sau parinti care-si ies din minti……..
Nu stiu ce procent din existenta ne petrecem asteptand sa se intample diverse lucruri si aruncand la gunoi unele deja utilizate …..dupa care ne-am stropsit asteptand .In general alocam mental un timp de asteptare, in care purtam linistiti masca sociala . Cand sfertul academic a trecut, unii scot masca si se arata asa cum sunt: guralivi, extrovertiti, egoisti sau din contra calmi, tacuti, blanzi. Mai sunt si aia care incep sa sforaie si nu stii in ce categorie sa ii incadrezi.
Astazi – la stoma……….
Cand am intrat in sala de asteptare opt aproape -pacienti mi-au raspuns la buna-ziua. Daca in primele 7 minute pestritul grup nici nu indraznea sa inghita saliva din cauza ca vecinul l-ar putea auzi, lucrurile s-au agitat din minutul 9 ca la fotbal. Iar eu de pe margine, asistam cuminte : stiam ca bitalitul din picioare, scarpinatul in cap si datul ochilor peste cap nu micsoreaza timpul de „stat degeaba”…….am incercat si cu d-astea cand eram mai tinerica. Mi-am scos o carte si am inceput sa citesc.
3 persoane isi asteptau piciul . Dupa cum vorbeau despre el si chinurile prin care (probabil) trece ma gandeam ca avea vreo disjunctie la maxilar si acu i se repara ocluzia. Mama , tata, matusa isi expuneau sonor temerile cu pauze scurte in care relatau cum a fost sezonul la cules de capsuni pe alte plaiuri.Usa de la intrare se deschide cu tunet si intra Brad Pitt. In persoana, varianta romaneasca: blondut, ochi albastrii, costum de 200 de euro , apa de toaleta aleasa de nevasta. Mama si matusa uita de maxilarele plodului si studiaza noua aparitie.Vine o asistenta si ii da Rapitorului de deal un formular. Acesta surade cu toti dintii de parca i s-a strecurat un Pulitzer pe sub camasa. Completeaza doua randuri si isi suna nevasta . Ma asteptam sa intrebe cum il chema de fecior……….
Iubi, auzi, stii cand imi baga doctoru de la garda pe vena antibioticul ala de la care mi s-au facut bube pe epiderma? Mda. Pai, ala, la care am facut alergie. Ahaaa. Cum se cheama? Mai zi odata……...”
O adolescenta casca . Asadar Rapitorul avea bube. Revista cu Hannah Montana castiga teren.
Marea familie, completeaza si dansa un formular. Aflu cand i-a iesit scolarului primul dinte, la cate luni a mancat cu lingurita si cand i s-a introdus fasolea in alimentatie.Brusc imi trece prin minte sa decopertez cartea pe care -o citeam , convinsa c-as obtine macar o reducere a sonorului.
Rapitorul termina de completat formularul. Brusc ne anunta plictisit ca dansul a fost programat la 2 20 si intreaba retoric daca ar trebui sa-si importe „Cartea” din masina. Mamica grijulie ii intinde o revista pe care se lafaie Oana Cuzino cu un ochi scos.
„Nu, multumesc…..(surade flatat) astea le stiu pe de rost. Am eu o carte care imi place……”
Ma gandesc ca e Biblia, dar pe cand sa ma dumiresc , iese pustiul din cabinet si continuarea se sparge. Familia il imbratiseaza, il intreaba cum a fost daca l-a durut, se zbataie pe langa el si ii pun mana pe frunte grijulii, pe rand. Mama isi face cruce (nu exagerez!!!)….. si eu ma ridic de pe scaun sa fac loc victimei.
Ma dumiresc ca micutului i se aplicase aparatul dentar si nimic mai mult.
Reactii exagerate
Sunt invitata in cabinet, dupa o ora jumatate. Medicul imi explica faptul ca face-o anestezie pentru care-l invidiaza toti colegii dar in schimb e in relatii proaste cu Cronos. Nu e nicio problema.In sala d-voastra e ca la film (ultima fraza o rostesc in gand)
Cand sunt pe picior de plecare intra pitorescul pesonaj , vesel ca in povestile lui Creanga. Medicul ii spune sa se dezbrace si sa ia loc pe scaun. Nestiind ca post-interventie isi va confunda falcile cu fesele , el raspunde amuzat :
„Vaaai…..nu sunt obisnuit cu astfel de cereri din partea barbatilor”
Asistentele chicotesc .
Imi imaginez ca nevasta-sa l-ar pocni cu un borcan de castraveti in cap daca l-ar auzi , ies din vizuina iepurelui si ma duc la ale mele…………
Care e cel mai lung timp de asteptare de care va amintiti? A meritat?
Draga mea, perioada comunista a fost o lunga asteptare, si eu am apucat-o din plin. Daca a meritat? Sunt ceea ce sunt azi si datorita lungilor asteptari…
Hm, da….perioada ceausista….eu eram un soim al patriei fericit 🙂
pff … nush … orice asteptare e naspa, da’ parca niciuna nu-i ca cea in fata usii unui wc ocupat. iar,tinand cont de alternativa, eu zic ca se merita asteptarile alea. :))
:)))) o da. De aceea trebuie sa urmezi primul impuls…….
Uite, de exemplu in avion. Toata lumea merge la toaleta dupa ce s-a s-a servit masa……e logic.Asa ca cele 4 (de obicei) cabine sunt luate cu asalt cam la 7 minute dupa ce stewardesele au terminat de impartit chestiile :D. E mai bine sa mergi la toaleta in minutul 2
Prea multe așteptări… nici nu știu de care să zic exact.
Când eram copil cel mai mult uram să aștept autobuzul când mergeam la bunici (și mergeam aproape în fiecare weekend). Se merita.
Cea mai lungă coadă la care am stat a fost mai mult ca sigur aia de la Administrația Financiară de acum două ierni… ore…ore… la cozi diferite… Și aici s-a meritat că a ieșit cu bani.
Și cea mai lungă așteptare din toată viața a fost… cred că de doi ani și ceva… nu știu să spun dacă s-a meritat… adică nu în sensul multora; dar eu am așa o mulțumire sufletească… adică… nici nu regret.
A… și cea mai lungă așteptare medicală a fost o săptămână, să mă operez.
Si….medicala a meritat? Sau a fost necesara si atat…….?
Și dacă era necesară se merita.
S-a meritat. Chiar mă bucur că nu m-a operat măcelarul (că altfel nu poți să îi spui acelui chirurg) la care am ajuns prima dată. Chiar s-a meritat să aștept o săptămână și să merg în starea aia 300 de km cu trenul în altă parte să mă operez.
Si eu asteptam autobuzul care ma ducea la bunici……..aproape ca-mi placea tot- asteptarea, drumul de 30 de minute……….dooooamne,parca mergeam in excursie la Constanta 😀
Drumul era de 15 minute cu autobuzul… dar nu era orar fix… și te duceai la o oră și îl tot așteptai sperând că vine. Nici nu știai dacă circulă în zilele de sărbătoare, nici nimic. Era la noroc. 😆 Vremuri vechi…
Cel mai lung timp de asteptare? Cred ca anul trecut, prin septembrie cand a trebuit sa ma duc la Alba pentru ca am cazut in cap la scoala si doctorul a crezut ca am TCC (traumatism cranio-cerebral). Am plecat la 7 dimineata din Cugir, la 8 eram deja la Alba la spital … pana aproape de 10 am asteptat doctorul care ne-a trimis in alta parte, pana pe la 11 am stat dupa celalat doctor care la randul lui ne-a trimis undeva langa catedrala la o cladire care avea scris mare pe usa “Boli mintale grave” (iti dai seama cum se uita lumea la mine cand am intrat acolo) :)) si am stat acolo pana pe la 3 dupa-masa, am completat toate formularele posibile si imposibile, a trebuit sa suportam tot felul de specimene, care aveau cu adevarat probleme si pana la urma am ajuns la concluzia ca nu am ce cauta acolo si am plecat acasa cu autobuzul de 4 🙂 .
A meritat? Clar nu ca nu a meritat sa-mi pierd vremea pe acolo, desi a fost amuzant si desi m-am ales cu 3 carti pe care mi le doream de mult(Viata pe un peron, Lorelei si Nunta in cer <- ti le recomand pe toate 3).
Nu pot sa cred…..atat de greu le-a fost sa te bage la un tomograf….si apoi sa citeasca rezultatele?
Nu stiu de ce ma mai mira asta…..in alta parte (alta tara) o lovitura la cap constituie urgenta medicala nu motiv de plimbat ursul…….Nu de alta dar creierul se poate edematia repede si pierzi bolnavul cat ai clipi.
Bine ca esti ok 🙂
Sunt putin mai “dusa cu pluta” dar pe cei din jurul meu nu-i deranjeaza. Apropo de dusi cu pluta, ieri seara cand ne plimbam am trecut pe langa “Casa Locco” si casa asta e undeva pe colt, aveau geamuri si pe o parte, si pe alta … acum usa are tepi si e de vreo 6 m inaltime si toate geamurile sunt zidite … am ras de am crezut ca ma sufoc cand am vazut, e mai ceva ca la Alkatraz!
Casa locco?
Vreun spital de psihiatrie?
vax
Eu folosesc totusi epilatorul………..
mmm… I don’t remember …
Din punctul meu de vedere,la mine se merita sa astept(la fel ca si la tine)…:)) Viata e povestita in secvente si eu stau ca la cinema,cateodata simt lipsa pop-cornului..
Si cate nu afli…:))
Asa e :)))
Nu-mi amintesc care a fost cea mai lunga asteptare…dar cu siguranta a fost la cozi la xerox, administratia financiara sau la secretariat la facultate. Zilele astea trebuie sa imi depun lucrarea de disertatie, asa ca deja au inceput asteptarile. Am stat azi la 3 cozi la xerox, maine voi sta cu siguranta pe la secretariate, sa predau diverse acte…Asta e.
Atatea dughene de xerox sunt, de parca vand covrigi (la covrigi e mereu coada) Asa ca de obicei daca vad ca-s doua persoane sau mai multe, ma duc la alta….
Succes cu disertatia 🙂
Sunt intr-adevar multe, dar avand in vedere cati absolventi de facultate si master sunt in Iasi…sunt toate pline, cu cozi enorme. Iar coperta speciala nu se face chiar peste tot…doar in anumite centre de xerox, care au contracte cu tipografii.
cea mai lunga asteptare???
hhmmm
sa castig la loto… inca nu am castigat… deci… tot astept… astept… astept…
:P)
acum… pe bune… cea mai lunga… si mie mi sa parut si mai lunga… a fost sa imi rezolv problemele de emigare aici… un an si jumatate… dar… s-a meritat asteptarea…
As fi curioasa sa intreb de cat timp te-ai mutat dar nu e frumos 😀
in toamna se implinesc 23
🙂 Multi inainte
Nu imi place sa astept, sunt cam nerabdatoare din fire. 😀 Cred ca cea mai lunga asteptare a fost momentul iesirii din tara. Imi doream demult sa vad lumea si nu se mai intampla. 😛 Minunea s-a petrecut totusi in 2005 si acum pot aprecia ca a meritat. Si asteptarea iubirii se poate incadra tot aici. 🙂 A marii iubiri.
Stii vorba aceea: lucrurile cu adevarat importante se intampla cand te astepti mai putin…………
Marea iubire intra, cred, la “lucruri cu adevarat importante”