Cine ma iubeste, ma acceptă asa cum sunt
La inceput, asa este. Nu de alta dar stim cu totii ca vrand nevrand ne trântim pe fizic si pe suflet măsti in toata splendoarea. Suntem atenti, amuzanti, captivati de persoana draga. Iubitul trebuie sa afle ultimul ca avem tub digestiv care face zgomot, aparat excretor si doua carii în fundul gurii. Personalitatea noastra se fragmenteaza ca icrele intinse pe paine. Ii place stratul mai gros? Il punem. Vrea painea crocanta?Țop cu prajitorul în priză.
Atat de multe relatii s-au descusut cand „asa cum sunt-ul“ si-a scos haina pestriță la vedere dupa ce-a transpirat înfofolit in asteptarile celuilalt
Cand l-am cunoscut pe George tocmai iesisem de la Ofta si tropicamidu era în culmea efectului. Vedeam strada acoperita de pătrunjei si cand colegul meu mi-a deschis portiera m-am asezat fix in brate la George.
Erau doua vesti bune: nu aveam nevoie de ochelari si nu-l vedeam bine pe George. 45 de minute cat a durat drumul, i-am ascultat vocea melodioasa si am acceptat o întalnire . Printre frunzele de pătrunjel tipul parea blond, solid – singurul thriller era legat de faptul ca nu reuseam sa-i vad nici un dinte în gura cand zambea.
A observat si el c-am niste ochi anime ca-n benzile desenate a lui Tezuka, sunt docila , vorbesc putin si par sfioasa.Dar cum ochii-s oglinda sufletului eram plină de aburi.
Cand ne-am vazut cu adevarat, era sa urc în alta masina. Asteptau doi flacai in fata blocului dar baiatul blond, slab si desirat a venit spre mine ca-n filme si mi-a sadit in brate un buchet de flori. Avea toti dintii, vorbea moldovineste si mirosea a colaci proaspat scosi din cuptor. L-am placut din din prima, ce mai, ma simteam ca-n ograda lui Creangă.
L-am plăcut asa cum era: atent, vesel si cam simplu la vorba. Se ingrijea , era dragastos ,imi facea mici surpize. Una astronomica a fost cand m-adus acasa la maica-sa si m-a prezentat ca „viitoarea sotie“. S-a strans pielea pe mine ca la pestele pe care-l cureti de solzi. Am zâmbit subtil (inca nu-mi îndreptasem dintii) si apoi am gustat cocorada si pălinca moldoveneasca.Dintr-o data viata era frumoasă.
Dupa nici 6 luni George s-a plafonat. Considera ca de acum nu mai sunt necesare eforturile . Citise el in horoscop pe Libertatea ca cea mai mare nevoie a femeii Pesti e sa-si sprijine capul pe umarul consortului si ca dupa ce se îndragosteste e lipită ghinișor de eventualul Berbec. De asemenea era important sa nu „ma puna in umbra“ . Vara cand mergeam la mare sau la Felix ma lăsa sa ma prajesc ca turta pe spuza. Lua sezlongurile cele mai indepartate de potentialii copaci si potentii masculi cu slipul mai stramt ca al lui.
Isi vântura sosetele pe unde apuca. Se mângaia pe burta vorbind la telefon. Râgâia ca purceii de lapte. Se scărpina in urechi in fata mea de parca îi umblau furnici prin trompa lu Eustachio. Vorbea la telefon cu seful de 15 ori pe zi , ma gandeam ca ne paste pe-amandoi cancerul la creier .. O suna pe sora-sa (eu n-o vazusem niciodata) si mi-o dadea la telefon sa „îti spuna iubi ce mai fac“. Stiam cand are deranjamente intestinale, bubă pe lobul urechii si audit la firmă . Imi povestea atat de mult despre firma la care lucra încat visam cu auditul, cu transporturile si cu secretara care-i baga bețe in roate.
Dupa 12 luni am ales: am fugit fara sa ma uit inapoi, eram sigură ca ma voi transforma în sare ca sotia lui Lot .
Cine te iubeste te accepta asa cum îsi doreste el sa fii. Asa cum te obisnuiesti dupa dorintele lui, pastrandu-ti in acelasi timp personalitatea cat de cat intacta. Asa cum te-a cunoscut.Orice schimbare drastică trebuie raportata avocatului înainte sa intre taxa pe divortul amiabil.
Relatii fara compromisuri? In your dreams.
:))) De la inceput (si pana unde merge) sunt aceeasi…tocmai pentru ca orice potential sa nu fie invatat cu prea mult bine.Nu ma ascund cum sunt, ce imi iese pe gura si pe cealalta parte.Il surprind si sexi si imbracata cu genul de pijama -mamaie…tocmai ca sa nu sufere un soc. Dar in acelasi timp si eu cer aceeasi transparenta. Relatie fara compromisuri? Nu exista! Dar depinde cat de mari sunt compromisurile….
Nu exista relatie fara compromisuri; nu are cum sa existe dat fiind ca relatiile sunt intre oameni si ei, bietii, nu sunt perfecti!:) Acum, depinde peste ce esti dispus sa treci si peste ce nu, ce doresti sa accepti si ce nu, depinde ce doreste fiecare dintre cei doi de la acea relatie, cat vor sa lupte pentru ea si cata “rezistenta” si determinare au in lupta asta…
Sa stii ca acesta a fost articol citit in “relatie” :)); i l-am citit cu voce tare sotului meu si ne-am amuzat impreuna!
Te pup, Hapi!
Sa ai seara frumoasa!
Ilda
Lavender Thoughts
Trebuie sa mai subliniez odata ca partea cu sosetele aruncate n-am acceptat-o niciodata. Cum o doamna isi tine (eventual) chilotii pe ea pana ajunge in baie- trebuie sa-i fie si lui clar pe unde-si lasa sosetele 🙂
“Te iubesc asa cum esti” si ..sunt binevenite niste imbunatatiri :))
Multi ani am tinut usa inchisa la baie pana cand a intrat din greseala si.. acum e ..firesc 😀
In baia mea nu va intra un EL niciodata decat daca sunt pregatita pentru o partida de sex ….
I hear ya sista”….Amin to that!!!! :)))
Pai da….ce sa caute el acolo cand fac eu pilates in incercarea de-a-mi smulge fulgii de prin diverse parti, de exemplu? 😉
axioma, hapi, se aplică în orice relaţii: şi cele de prietenie şi cele de amor. asta dacă admitem că şi prietenia este tot o formă de afecţiune, de ataşament uman.
cine mă iubeşte, mă acceptă aşa cum ar vrea să fiu. restul sunt doar mici (sau mai mari, depinde de situaţii) contre ori exerciţii de corecţie a abaterii pătratice medii, aia învăţată pe la statistică şi la care abia acum, citindu-te, i-am înţeles utilitatea. 🙂
Exact. Dam si luam, intr-o prietenie – ca-n comert, altfel se ajunge la frustrari
Te ascult, incerc sa te sustin, sunt sincera, iti spun ce cred, imi fac timp pentru tine cand ai nevoie, etc.Iar tu,prietena- trebuie sa-mi returnezi cumva aceleasi sau alte “utilitati” spirituale.
corect. eu mai spun că prietenia este singura formă de iubire care se bazează, are nevoie de reciprocitate. 🙂
Mie problema la George nu mi se pare faptul ca s-a schimbat, ci ca s-a plafonat. Chestiile ce tin de intimitate e clar ca nu le prezinti de la inceput, dar pana la urma n-ai cum sa le eviti toata viata. Insa cred ca a te opri din a “munci” la relatie mie mi se pare intotdeauna un lucru periculos. Din punctul meu de vedere intr-o relatie de succes nu te opresti niciodata din a incerca sa iti mai surprinzi partenerului din cand in cand, de a face pasi inainte, de a mai face un compliment si asa mai departe.
Ba da, eu cred ca poti evita expunerea chestiilor intime. Nu cele fiziologice dar si acelea pana la urma. Eu asa m-am obisnuit si asa mi-am obisnuit si partenerul.
Ne scarpinam in baie . Singuri:)
:))) Atunci lasa-ma sa reformulez. Chestiile intime tot le expui, intr-o masura mai mica sau mai mare, asta tine de fiecare.
De exemplu cand dormi cu cineva a doua zi dimineata te vede cum areti fara machiaj, cu parul ciufulit, cu respiratia “de dimineata”. Asta e tot un lucru intim, pe care doar anumite persoane speciale in viata ta ajung sa le descopere. Si e un lucru pe care majoritatea nu-l afla de la inceputul relatiei.
Nici eu nu ma epilez sa zicem de fata cu sotul meu, ma inchid in baie, atata doar ca el stie ce fac eu acolo, pe cand la inceputul relatiei putea pur si simplu sa nu-si puna problema si sa-si imagineze ca mie nu-mi creste par in alt loc decat pe cap si gata.
La asta ma refer cand zic de lucruri intime, nu neaparat la a te cauta in buric de scame de fata cu partenerul 😀
Cum erau versurile unui cantec:
“Nu sunt perfecta,
Nici nu vreau,
Nici nu pot.”
Compromisuri din partea amandorura!!!!!
Nu vrem perfectiune….eu- vreau doar spatiu
Peste mine in baie nu se intra, el stie clar. Nici eu nu intru peste el din respect. Ne permitem multe dupa atatia ani dar prefer sa pastrez totusi o limita.
Legat de sosete sau haine aruncate nu ma pot plange, cand vad ca se mai plang unele femei imi dau seama ca uitasem ce barbat educat mi-am ales. Sunt norocoasa in privinta asta, pot spune ca e mai ordonat decat mine cateodata.
Fostul meu George de acum 8-9 ani era purcel in toata regula :)), mi-e scarba de gestul ala cu scarpinatul burtii in timp ce vorbea la telefon. Doamne si cat vorbea si el. Dar eu il iubeam asa cum era. Nu-i vedeam defectele astea :|.
:)) rad de fostul tau purcel George
Hapi , esti…nemaipomenita! 😆 😆 .Am ras cu pofta citindu-te…si mi-ai amintit acum si am realizat asa tarziu ( mai bine , decat niciodata) de ce am schimbat ceva barbati , la viata mea. 😆 Pe mine nu ma aranjeaza schimbarile de dupa si nici “cine ma iubeste , ma ia asa cum sunt”….Merg pe principiul totul inainte , dupa oferta si cerere si daca negociem la pret , acceptam produsul….Ce se altereaza pe parcurs , daca e marfa perisabila , se mai ajusteaza , cu vointa , daca nu….ne stricam fiecare separat.Me-ntelegi! 😉
Dar mi-a placut…zau mi-a placut! 😀 Sa ai sambata faina!
Ah ,uitasem sa intreb : in poza de sus , tu esti? Imi place ce gura voluptoasa ti-a fost desenata,iar imaginea de cefalopod ma face invidoasa….tu iti dai seama ce inseamna sa ai 5-6 pana la 8 maini? Uau…termini curatenia si mancarea la jumatate din timpul necesar! 😉
Hi hi., nu sunt eu da seaman cateodata
Din păcate, acesta este un adevăr pe care mai toţi îl descoperim unoeri prea târziu. Pentru unii e bine, pentru alţii poate că tot aşa… 🙂
Era să uit: poza seamănă tare mult cu un timbru! 😀 😀
Ce spirit de observatie ai 🙂 E un desen facut de o fetita de 6 ani
Vesti proaste, a intrat taxa pe divortul amiabil 😛
Da, citisem…
Plăcerea, plăcutul sunt ca vremea. Frustrările sunt însă fixe, clare și precise. Cel mai greu de suportat, atacul sufletului!
Da….ploua si la Constanta
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Hapi , tu te pricepi foarte bine si scrii nemaipomenit. e munca multa intr-o relatie, asta doar daca vrei sa mearga. te pupp
Sarumana
Ei uite, de-aia e bine sa nu te iei dupa doar doua luni de cunostinta. Ca o fi dragoste la prima vedere dar moare cu zile dupa cateva scene mai intime.
:))
Scriitura ta este delicioasa. Imi aduce aminte de Simona Tache 🙂
Multumesc Ioana.
Comparatia imi face cinste. Simona Tache scrie grozav!
Amin! 🙂
Aș vrea să mai adaug ceva, dar nu te-ai lăsat și-ai spus tot!
Cineva a venit de la Roma pare-mi-se …..:)
Sper cu multa energie pozitiva, odihnita, pregatita pentru o toamna calduta
Unii barbati au darul asta minunat de a plafona femeile si a le strivi personalitatea ca pe un gandac. Tu bine ca ai fost desteapta si te-ai tirat repede.
Imi strivise doar un piciorus, tot am reusit s-alerg
Nu pot sa spun decat ca ai dreptate. Trebuie sa avem grija de imaginea noastra orice ar fi si oricat timp ar trece.
Din pacate, in privinta trasaturilor de caracter, care oricum si cat ne-am chinui, nu prea se pot schimba, chiar exista probleme.
N-am prea intalnit barbati care sa fie intr-un fel la prima vedere si in primele zile/saptamani ca apoi sa devina niste insi care se scarpina pe burta vorbind la telefon. Asta asa, ca sa dau exemplul de nesimtire mentionat de tine. Dar din cei care intr-un fel erau la inceput ca sa devina altii mai tarziu si nu cu mult mai tarziu, da, am intalnit. Majoritatea :))
Ma refer la caracterele infecte care ies la iveala in cazul unora adica, de pilda, amabilitate exagerata care dispare ca prin farmec odata stabilizata cat de cat relatia, la iubirea transformata in gelozie feroce sau altele de genul…
Nici eu n-am mai intalnit pana la George…
Mie mi se pare interesant felul tau de a vedea o relatie si felul in care o traiesti pe a ta. Cand ai scris prima data ca dormiti in camere diferite, mi-am amintit de o carte citita la adolescenta, cred ca era Lorelai sau ceva de genul Elevului Dima dintr-a saptea, nu-mi mai amintesc exact, insa eroinei I se parea de neconceput ca sa fie vazuta, de dimineata , nearanjata de sotul ei. Eu nu imi adaug, inafara de crema de fata, nimic altceva Asa ca what you see, dimineata, is what you get toata ziua. In relatia mea usa de la baie e deschisa mereu ,cu o singura exceptie ,si desi poate suna a prea multa transparenta, nu simt ca asta ne da libertatea sa devenim nesimtiti si nerespectuosi unul cu celalalt. In plus, nu stiu cum ma vede el acum, insa eu vad ca nu numai ca e acelasi om cu bun simt, dar a evoluat si mai mult in gesturi si priviri fata de mine.
Intimitatea de care vorbim o (re)simtim la nivel personal. Ce e normal pentru tine, pentru mine nu e
Sigur ca si al meu ma vede dimineata burzulita dar in afara de faptul ca-s cu botic pana beau cafea si nu stau la taclare n.are motive sa se planga 😉
e clar ca intimitatea distruge o parte din magnetism, dar poate castiga prin increderea dobandita. din pacate si eu am avut un george care s-a transformat in dovleac imputit in scurt timp si de care intr-un final am reusit sa ma distantez. ma si mir de cate am putut tolera doar pt ca eram atasata mortal si definitv(credeam eu) de el sau ca mi se aprinsese beculetul ca daca nu ma ia el, nu ma mai ia nimeni! 😀
Dovleac imputit ? 🙂
apropo, de George ce mai stii?
😀
Mai nimic. Stiu ca-si dorea sa vada Egiptul macar odata
Depinde de la relatie la relatie. Compromisuri fiecare face, in timp fiecare se schimba, in final totul se bazeaza pe incredere si respect. Ca iubirea aia de nu mai pot si tavalelile pline de pasiune nu tin pt totdeauna si daca nu exista ceva mai mult relatia se duce pe apa sambetei si se ajunge la plafonare, frustrare etccc
Nu tine, nu tine….poate doar iubirea furata, indeceta, imorala
tare amuzant…si tare adevarat! :)))
:)))) mi-a placut de george. de ce l-ai lasat sa plece Hapi? :)))
orice relatie implica pana la urma compromisuri. nimeni nu ne accepta exact asa cum suntem, asa cum nici noi nu acceptam pe nimeni exact asa cum e. avem cu totii asteptari si de cele mai multe ori standardele pe care le impunem sunt prea inalte. dar, daca tinem cu adevarat la cineva, mai lasam de la noi, mai lasa si persoana respectiva… si pana la urma faci treaba cumva cumva 😛 :))
Nu-l iubeam pe George. Asa de simplu a fost…
Cum te desparți? Fugi, le zici ceva, rămâneți prieteni, îi uiți?… 🙂
Multumesc ptr cele cateva zambete din aceasta dimineata. Tare frumos ai scris despre acest subiect.
Nu exista relatie fara compromisuri. E si normal pana la urma.
Cat despre inceput…totul e frumos atunci pentru ca 1) ne dam f mult silinta 2) chiar daca e ceva ce nu ne place suntem atat de orbiti de dragoste incat nu observam. Dupa cativa ani…nu ne mai dam asa mult silinta si de asemenea, incepem sa vedem totul fara “ochelari de cal”. De aici si dezamagiri, nepotriviri si certuri.
Cat de bine cunosc aceste sentimente- din pacate sau din fericire