V-am obisnuit, in masura in care aflu despre medicii clujeni- de top- sa va aduc informatii personalizate despre oamenii care salveaza ori imbunatatesc calitatea vietii. Nu sunt intotdeauna vizibili pentru publicul larg. Se fac remarcati prin amprenta pe care-o lasa printr-o simpla semnatura, pe scrisoarea medicala inaintata pacientului: vindecat, ameliorat.
Este o provocare sa patrunzi in spatele sistemului medical blindat din Romania. Marii profesori dau deja interviuri pentru ca uneori- numele vinde. Desi sanatatea n-a avut niciodata un pret.

Ceilalti nu vor sa vorbeasca despre ei pentru ca nu vând nimic. Medicina este o pasiune si o îmbratiseaza muncind, cuvintele răman rare, informatiile putine. Pacientii români- potentiali sau deja suferinzi- se informeaza de pe forumuri, de la persoane care „au avut si ei asta“. Studiile clinice sunt mai greu de accesat, de tradus si nu sunt pe intelesul oricui. Intrebarea este mereu aceeasi, ascunsa in spatele unor simptome: care ar fi cel mai bun medic pentru mine?

Urologia este o specialitate despre care femeile stiu prea putine. Barbatilor le da eventual frisoane. Cand esti trimis „la urologie“, nu stii niciodata ce te asteapta. Insa afli repede, cu un click, faptul ca totul va avea legatura eventual cu cele mai sensibile zone. Si nu ma refer la urechi. Suna terifiant? Daca medicul tau lucreaza la Institutul Oncologic, cu siguranta, ai bifat cel putin o noapte nedormita.

„M-au trimis acolo, oare am cancer?“.

Sunt prea putini urologi buni in Cluj. Cateva nume predomina datorita publicitatii, ceilalti sunt binecunoscuti in cercul colegilor medici- de pe alte specialitati.

Doctor în ştiinţe medicale, medic primar urolog la secţia Chirurgie II din cadrul Institutului Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuta“ din Cluj Napoca, dr. Bogdan Petrut este o prezenta calmă, linistitoare.
Mereu asteptat de pacienti, sunat de la sala ori de la alte clinici, abordat de colegi, urmat de studenti, nu iti da impresia ca ii furi din timp cu intrebarile si nelamuririle. Caracterul placut al profesionistului se reflecta in raspunsurile directe si adresate cu respect. Este acel model rar, al chirurgului in care ai incredere.

Nu a trecut multa vreme de cand a salvat rinichiul unui prieten. Pana ce prietenul a ajuns la Dr Petrut, raspunsurile, ecografiile, analizele erau neclare. Ce e de facut? Asta era si mai neclar. Intr-o Romanie in care, o colica renala paralizanta, se mai „trateaza“ in anumite orase cu o fiola de algocalmin.

Dupa primele teste, s-a pus diagnosticul. Apoi s-a efectuat o cateterizare care avea ca scop reducerea inflamatiei si restabilirea functionarii optime a rinichiului. Cand medicul a considerat ca prioritatile erau atinse, s-a programat operatia. Laparoscopic, corpul strain a fost indepartat iar pacientul a fost externat a doua zi.
„Unde e taietura?“ a fost intrebarea nostima de dupa anestezia generala.
„Nu exista nicio taietură.“

L-am rugat pe Dr. Bogdan Petrut sa-mi raspunda la cateva intrebari. Recunosc ca este o specialitate despre care Hapi nu are multe informatii si probabil ca nici voi. Cu atat mai putin, pacientii care pot reda subiectiv, pe un forum, experienta personala. Care ar putea sa fie cu totul diferita de ceea ce v-ar aduce intr-o zi, doamne pazeste, la un consult urologic.

Pentru ca rubrica de interviuri medicale a avut succes si feedbackurile primite au fost excelente, pentru ca multi pacienti au decis sa apeleze la serviciile lor, nestiind pe cine sa aleaga, împart cu voi atunci cand e posibil, tot ce pot sa aflu despre omul din spatele halatului alb. Pentru ca voi sa fiti mai relaxati. Atentie, n-am spus ca daca ajungeti acolo, veti fi relaxati cu toate… sfincterele ;).

Si cum, invatam mereu cate ceva, trebuie sa stiti ca si femeile ajung la urolog. Iata informatiile de site-ul Cardiomed, acolo unde Dr Petrut Bogdan ofera consultatii si face interventii minim invazive de cateva ori pe saptamana:
Urologia este specialitatea chirurgicala care se ocupa de diagnosticarea si tratamentul afectiunilor sistemului renourinar masculin si feminin (rinichi, uretere, vezica urinara, uretra) si pe sistemul reproductiv masculin (testicule, epididim, vas deferent, vezicule seminale, prostata si penis).

In ce moment din cadrul pregatirii dv, ati ales chirugia urologica si mai ales de ce oncologia? Cand ajung la dvstra, pacientii considera uneori ca sunt suspecti de o afectiune maligna, doar pentru c-au fost trimisi la un medic de la Institutul Oncologic?

DR: Când am avut tangență cu oncologia mi s-a părut una dintre cele mai dificile specializari. A fost o provocare. Urmaream cu mult interes intervenţiile realizate de domnul profesor Ioan Coman, şeful secţiei de Urologie a Spitalului Clinic Municipal. Era fascinant.

Dacă mâine aș putea s-aleg din nou orice altceva, aș alege tot urologia oncologică. Si destul de repede a apărut sentimentul că pot face asta bine. Atunci, când îți vezi rezultatele, mai ales în lupta cu cancerul, cand reusesti sa-ți atingi scopul- acela de a ameliora sau vindeca, sentimentul este de nedescris. Nu e doar o împlinire personală, e o victorie temporară asupra morții si poate de-aceea apare uneori, la majoritatea medicilor, asa-numitul „complex al lui Dumnezeu“. Cred că e fals definit termenul pentru că implică un anumit grad de narcisism cultivat. Un chirurg bun știe că validarea vietii altora nu depinde numai de el ci de factori extrinseci pe care nu-i cunoaște si nu-i poate controla.

Abia astept să intru în sală. Imi amintesc că atunci cand am intervenit prima dată laparoscopic, am plătit eu ca să operez. Consumabilele erau atat de scumpe încât pacientul nu le putea plati. L-am operat în serviciul privat si a fost o reusită.

Pacientii sunt mai reticenti, unii vin tarziu. Desi, cu tehnicile pe care le avem acum la dispozitie, multe forme de cancer se pot trata, tumorile se scot, recuperarea este mult mai rapidă. In oncologie te lupti cu moartea, dar si cu mentalitatea pacientului, care de multe ori indică ce vrea să-i faci, pentru c-a citit undeva. Medicul si pacientul trebuie să lucreze împreuna pentru vindecare. Tumorile sunt organisme vii, au propriul ritm si nici un organism nu seamana cu celalalt. Uneori iti dai seama cu ce te lupti, numai cand ajungi față în față cu inamicul, cu tumora-în acest caz- ecoghidat, laparoscopic sau clasic- chirurgical.

Unii pacienti te intreaba direct, dupa o ecografie daca tumora e malignă. De obicei le spui că așteptăm rezultatele concludente dar în oncologie pornim de la „premisa de vinovăție- a formațiunii apărute“. Si numai după ce-am parcurs absolut toate etapele necesare putem exclude un neoplasm. Altfel, punem în pericol viața persoanei.

Aveti o pregatire vastă în țară si în străinătate. Ca tânăr specialist, ce anume v-a determinat sa rămâneti în Romania? Salariile nu sunt motivante.

La varsta la care faci alegerea asta, niciodata nu o faci pentru bani. Dacă esti cu adevarat pasionat de medicină. Esti mult prea entuziasmat sa intri în sală, să înveti si tu ce vezi la altii, începi să obții rezultate.
La bani poate că te gandesti  prea târziu :). Si deja ai apartenența la sistemul de aici, ai foști pacienți- prieteni, ai familie, rețeaua de oameni care te-a ajutat sa evoluezi.

Dumneavoastră ați introdus laparoscopia interventională la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuta“ din Cluj. Din păcate putini știu ce înseamnă asta – sa reușești să sfidezi chirurgia tradițională. Povestiți-mi puțin.

De fapt, abordul „single port“ a fost folosit pentru prima data la noi in tara de catre Prof. Liatsikos in cadrul cursului anual de laparoscopie avansata- cursul organizat de noi. Profesorul Guillonneau Bertrand din Paris a reusit pentru prima data extirparea prostatei tumorale pe cale laparoscopica.
Am avut norocul sa operez alaturi de renumitul Prof. universitar Dr. Jens Rassweiler de la Universitatea din Heidelberg care ne-a ajutat masiv la implementarea tehnicilor laparoscopice in urologia oncologica la noi in Universitate- cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris causa. Am mai operat impreuna cuun prieten drag, profesorul Serdar Gönzen care s-a implicat mult in organizarea cursurilor anuale de laparoscopie avansata la IOCN.

Din experiența acumulată astfel, în ziua de azi execut operatiile împreuna cu echipa de la Institut.

Nefrectomiile totale- atunci cand s-au epuizat manevrele de conservare ale organului- le efectuez laparoscopic.

Instrumentele sunt scumpe, alegerea tehnicii chirurgicale trebuie verificata în etape, să vezi ce se potriveste si ce nu, nu-ti permiti sa pierzi nici un aspect, tumora canceroasa disemineaza repede. Dar când văd pacienti care se plimbă pe hol a doua zi dupa operatie, zambesc si dâm mâna, e un sentiment pe care nu-l pot descrie. Pacienti care în urma cu cativa ani ar fi stat internati 2-3 saptamani dupa interventie.
Cat de dificil este sa faci muncă de cercetare in Romania? In domeniile de interes mentionate, intra laparoscopia urologică si endourologia, terapia cancerului renal si prostatic. De asemenea, sunteti pasionat de designul si proiectarea instrumentelor medicale minim-invazive. Statul roman vă ajuta sau sprijinul vine din colaborarile cu institutii de afara?

Statul roman nu, statul român din fericire ne mai ajută :). Ne mai oferă suport si autoritatile care au competente in distribuirea fondurilor. Incercăm sa atragem sprijin si colaborare de afara, mai lucram si pe proiecte europene, facem schimburi de experiente. Ne zbatem sa compensăm lipsa personalului ori a instrumentelor de cea mai buna calitate.
M-ati întrebat despre montarea stenturilor, despre cateterizarile tractului urinar, interventii care par invazive și dureroase. Sa stiti că se fac sub anestezie generala. Pacientul nu suferă, nu simte durere. E important sa lucram cu materiale bune, din cele foarte bine tolerate de organism. Numai ca exista o piața largă, care nu oferă întotdeauna solutiile ideale pentru medic si mai ales pentru pacient. Pe cât posibil, evit produsele mediocre. Nu e întotdeauna usor- din cauza sistemului de licitatii publice.

Pentru curiozitatea mea si eventual a cititorilor- o să vă rog să vă amintiți una dintre cele mai dificile intervenții din sală. Sau un caz care v-a fascinat mai multa vreme. Ne puteti da cateva detalii anatomice din timpul interventiei?

( dr. Petruț priveste spre fereastră ca si cum ar rememora bucăti dintr-un film. Reusesc să citesc emotiile si observ o umbră pe chipul medicului. Oftează puțin.)

Haideti sa va spun întâi un caz recent la care mă gandesc cu bucurie. In primavară, am operat laparoscopic o mămică gravidă. Formațiune canceroasă pe rinichi. Nu mai puteam aștepta- nici eu în calitate de medic curant, cu atat mai puțin ea. Am reusit sa-i păstrez ambii rinichi funcționali, am scos tumora, a dus sarcina la capat. Acum este sanătoasă.

Dar am avut odată un pacient tânar, un baiat de 24 de ani cu tumoră canceroasă- testiculară. Agresivă. Avea metastaze retroperitoneale deja. Am stiut ca trebuie sa-l operez si că-l pot salva dar pacientul meu avea o anomalie anatomică. Artera Adamkiewicz este cel mai mare segment medular anterior arterial care irigă măduva. Si de obicei e situata în torace. Pacientul meu o avea în abdomen, în plină tumoră malignă! O variatie anatomica extrem de rară. Ca sa scot tumora, trebuia sa sectionez artera. Adica să-l las paralizat de la brâu în jos. ( dr. Petruț face o pauza, respiră adânc si retrăieste povestea altei vieți)
Nu au fost decat doua variante acolo. Viu si paralizat sau… (se opreste din povestit)

I-am explicat pacientului ce se întamplă si ce optiuni avem. A înteles, dar eu tot voiam sa fiu sigur ca întelege riscul, viitorul lui. Rolul meu e de a salva vieti. Ma lupt cu cancerul. Pacientul trebuie sa lupte cu mine. Inainte de a intra în sală, m-am dus la el si l-am întrebat ce-si dorește.
„Cât de departe vreti sa mergem?“.
„Domnule doctor, vreau sa-mi văd fetițele crescând!“
Atunci am stiut că si-a asumat si el. Am scos „cancerul“. Am sectionat vena. I-am salvat viata, îsi vede fetitele crescând dintr-un scaun cu rotile. Are totuși o relativă mobilitate. Si mă întreb adesea: oare acum mi-ar mai raspunde la fel? Oare de câte ori si-a spus în sinea lui că era mai bine daca nu o tăiam?

În cabinet, văd acum omul sensibil si plin de empatie. Sigur, cand iese pe ușa aceasta, este acel guru din sala de operatii. Asteptat cu nerabdare la vizite. Medicul la care sunt trimisi pacienti din țară si din strainatate. Pacientii vorbesc in saloane despre el cu mult respect.
„Mi-a facut asta si aveam ceva acolo si nu mai am. Medicii din orasul meu nu mi-au dat sanse. Dar am ajuns la dr. Petrut. Si pacientul dv, e tot la dansul?“

Liniște, apoi continuă: „stiu că disemina dacă tăiam în două tumora. De ce el a trebuit sa aiba artera situată în abdomen....“

Cum reactioneaza femeile cand ajung la medicul urolog, le considerati mai dificile ca pacienti sau barbatii sunt mai fricosi?:) Pentru ce fel de probleme ajunge o femeie la urolog, in general?

Pietre si tumori. In general, tumorile îmi ocupă cel mai mult timpul. Sa stiti ca si o femeie cu piatră la rinichi sau cu o formatiune pe tractul urinar, tot la urolog ajunge. Nu exista o distributie anume, pe sexe.
O, da, barbatii sunt mai fricosi 🙂

Cum va împărtiti timpul între Institut, partea didactica, consultatiile private si deplasarile pe care le aveti de facut?

Timpul e greu de împărțit dar mă organizez. Ca orice alt medic chirurg, petrec mai mult timp cu pacienții sedati în sală decât comunicând cu ei. Am zile în care operez de la 4 până la 7 persoane. Depinde.
Dimineața sunt la Institut, în policlinică, pe secție ori în sală, dupa masa la privat. Îmi place mult și partea didactică, le predau studenților de la UMF. E contagios elanul lor, motivatiile, speranțele! Îmi place sa-i observ pe cei dinamici, perseverenti, care cred ca pot sa schimbe lumea, sistemul, banii nu îi motivează, ei vor să revoluționeze medicina!
Care sunt cele mai dese forme de cancer pe care le diagnosticati? Si care ar fi principalele simptome pentru care un pacient ar trebui sa ceară imediat un control urologic?
Cancerul de prostata, îl descoperim adesea ecoghidat, e o maladie care apare destul de des, ca și cancerul de col uterin la femei sau cel mamar. Rinichiul iarăși, cele doua organe prezintă unele din cele mai ascunse tumori, nu au simptomatologie până în stadii avansate.

Tumorile renale incipiente, se descopera accidental la ecografie. Apoi, rinichiul nu se biopsiaza. Nu riscăm diseminarea. Incercăm tratamentul cu conservarea organului. Totuși, în unele cancere, eliminăm mult țesut, dacă ai cinci ganglioni, poate numai doi sunt atinși dar trebuie scos tot, până la țesutul sănătos, pericolul diseminarii e prea mare. Unele operatii sunt agresive și mutilante pentru pacient. Insă am început să introducem tehnici mai puțin invazive. Le punem deja în aplicare la Institutul Oncologic din Cluj.
Injectăm în zona tumorală un trasor ICG care urmăreste absorbtia la nivelul ganglionilor limfatici prin ultraviolete. Apar colorații strict pe ganglionii care drenează din tumoră. Astfel, îi putem scoate fără a exciza si ganglionii care drenează din zonele sanatoase. Tehnica o facem laparoscopic, făra incizie, initial era folosită pentru cancerul prostatic.
Litiaza renala. Ati observat o rata mai mare la barbati sau la femei? Sunt cazuri in care asa-numita „piatra la rinichi“ se poate elimina doar cu medicatie? Ar exista niste cauze externe dovedite stiintific, de care ne-am putea feri? Piatra se poate reface odata inlaturata?

(Dr. Petrut râde)
Vad c-ati vrea să vă confirm că barbatii fac mai des pietre. Nu vă pot confirma asta, nici aici nu există o distributie pe sexe. Dar se pare că noi, barbatii, facem mai des infarct :).
(ma amuz, dar as vrea sa-i spun ca pe noi femeile ne doare inima mai des, telefonul îi sună, e chemat la sala pentru urmatoarea operatie, ma simt putin vinovata.)
„Vin imediat.“

Medicul dă niste indicatii si continuă să-mi vorbească.
Uite, îti spun un secret si poti sa-l dezvălui pe blog. Sunt pregătit pentru expulzia unei pietre de 4 mm. Si nu ma aflu la primul supliciu. Iau medicatia pentru expulzie. Dar piatra rămâne piatră si nisipul se elimina ca atare- nisip. Așa că-mi țin colegii aproape, nu stiu niciodata cand o sa am nevoie de ajutorul lor (râsete).
Dupa prima, am renunțat la Cola. Piatra s-a refacut. Si-apoi m-am supărat si am băut din nou cola 🙂

Din păcate, cei care au avut odata litiaza renala, sunt candidati la mai multe interventii. Cauzele sunt metabolice, congenitale. Depinde cat de activa metabolic e piatra. Unele se elimina singure, altele nu coboara, sunt ascutite si se inclaveaza in tesut.

O ultima intrebare, ca sa iesim din sfera medicala. Ce hobbiuri aveti, cum va place sa va petreceti timpul liber ca sa acumulati energia pe care o folositi zilnic în spital?

Motocicleta! Nu am adictia aceea pentru viteza, nu sunt vitezoman, mie-mi place spiritul de echipa care se crează într-o iesire, între membrii pasionati de motociclism. Imi plac traseele, cursele lungi,  urc pe motocicleta si gandurile cotidiene raman în spatele meu. Pe moment măcar.

Ii mulțumesc domnului doctor și încercând sa mai fur câteva completari, alerg și eu în direcția lui, în labirintul de la Institutul Oncologic. Îmi răspunde cavalereste, calm, cu o stăpânire de sine care crește cu fiecare pas. Pentru ca intră pe teritoriul lui și iese din cel al interogatoriului meu încotoșmănat în eterna curiozitate feminină. Brusc, văd ca-n fața noastră scrie Bloc Operator ( sa nu îndrazniti sa intrati că vă mâncăm de vii- mă rog, ceva de genul), ma opresc stanjenita si-mi dau seama c-am venit in directia gresita.
„Eu pe unde am venit?“ întreb ca soarecele în rotită.
Dr. Petrut zambeste amuzat: „uite, pe acolo“ . Si cu siguranta, a mai castigat cel putin o batalie ieri.

P.S Fotografiile mai bune sunt din arhiva personala a dl-ului Dr. iar cele mai miscate ii apartin lui Hapi, oricum, ele nu pot fi preluate fara acord prealabil. Multumesc.

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!